Prin iarna lui 2012, îi făceam o vizită lui Andrei Gheorghe la vila lui din apropiere de Jolie Ville, în Pipera, ca să-i iau un interviu despre evoluția pieței de media din România de după 1990. Materialul era destinat unei rubrici de tip Forum în revista pe care o conduceam pe atunci, Tabu, și pornea de la faptul incontestabil că Andrei Gheorghe fusese unul dintre principalii actori ai revoluției radioului românesc după 1995, în special prin ceea ce făcuse la Pro FM.

Când am ajuns, Andrei tocmai terminase de gătit și îi dădea de mâncare câinelui său uriaș, Hugo, despre care scria cândva pe website-ul său:

„Un câine minunat, pe care nu vă sfătuiesc să îl cumpărați! Am crescut foarte mulți câini și i-am iubit pe toți. La câini, fiecare rasă e iubită în felul său – Fox Terrier-ul pentru curaj, Beagle-ul pentru nebunie, Doberman-ul pentru eleganța întunecată, iar Rottweiler-ul pentru bunătate și blândețe. Câini mari și nătărăi. Cloni uriași cu dinti de cașalot, căpcăuni cu inima de aur. Hugo, căci de el e vorba, adoră glumele proaste. E mare cât un tanc și se crede pisicuță. Dar toate aceste observații nu fac doi bani în fața realității. Un monstru negru, care arată de parcă ar fi venit din întunericul coșmarului tău. Dublat de legendă (ucigaș), animalul declanșează frica. Oamenii se sperie că arată înspăimântător și reputația e îngrozitoare, și devii posesorul unui animal minunat, obligat să mergi cu el la pas și cu botniță forever. Nu poti să le explici că Hugo e un mielușel și viața ta devine complicată. Lumea te privește ca și cum ai avea o mitralieră la brâu. Soluția, să cedezi în fața lumii și să-ți complici viața din iubire. E greu să fii gigant într-o lume de pitici. Ești acuzat aprioric de frica pe care o declanșezi. Trista soartă a veselului cățel”...

Cam așa era, de fapt, și Andrei Gheorghe: „ușor de urât” dar teribil de „încântător”, haios, nebun, vizionar, pe alocuri chiar genial, adesea surprinzător, detestabil pentru unii și fascinant pentru alții, un amestec inconfundabil de trăsături contradictorii, din care nu lipsea nimic din ce e omenesc, într-o paradigmă confuzantă, parcurgând toate treptele de la „abject” la „sublim”.

Andrei Gheorghe era un tip direct, spumos, profund autoironic: când m-a văzut în poarta casei, a început să râdă:

„-Ce-i, bă, acum, că m-am dat la fund, crezi c-am intrat în ceasul morții?! Ai venit să-mi scrii biografia?!”.

Îl cunoșteam pe Andrei încă din 1999, de când cu apariția revistei Playboy. Îi oferisem atunci o poziție editorială în cadrul redacției, mă ajutase cu câteva interviuri, ba chiar făcusem unul împreună, cel antologic cu Florin Călinescu, în toamna anului 2000, pe când Călinescu era, cu show-ul lui „Chestiunea Zilei”, un fel de Dumnezeu pe Pământ. Ne-am reîntâlnit periodic, cu diferite prilejuri, și, deși, la un moment dat, începuse să iasă din prim-planul mediatic, Andrei Gheorghe rămăsese, pentru cei care-l cunoșteau cât de cât bine, același personaj ciudat, fermecător, enervant uneori, însă întotdeauna „cu cuvintele la el”, gata să-ți servească o replică memorabilă.

…Seara târziu, într-o zi de luni blestemată - pe 19 martie 2018 - o știre incredibilă scurtircuita ecranele televizoarele și făcea înconjurul internetului: „Andrei Gheorghe a fost găsit.... Avea doar 56 de ani…”.

Sincer, prima oară am crezut că este vorba de o farsă a celebrului meu amic. Poate și-o fi înscenat moartea, precum cândva marele poet Dimitrie Stelaru, ca să mai atragă cumva atenția asupra lui. „Blestematul suflet slav!”, am gândit cu păcat, reamintindu-mi că Andrei, la fel ca Nichita Stănescu, era pe jumătate rus, după mamă. Numai că Andrei nu a mai reușit să iasă din „tunelul oranj”. Necroloagele au invadat imediat internetul, provocând o avalanșă de breaking news și la tv.

Andrei Gheorghe rămâne omul care a făcut lucrurile altfel, dovadă şi salutul neconvenţional cu care a făcut istorie. Gheorghe a cunoscut afirmarea în radio odată cu celebra emisiune Midnight Killer, de la ProFM şi maniera originală în care intra în direct şi îşi saluta ascultătorii. „Salutare, naţiune! Sunt Andrei Gheorghe şi am venit să vă spun că sunteţi proşti“ era salutul care „făcea telefoanele să zbârnâie“, după cum însuşi mărturisea într-un interviu.

Andrei Gheorghe era născut pe 14 ianuarie 1962, la Lipeţk, în Rusia, unde tatăl lui era detașat ca aviator militar, iar mama lui era chiar fata comandantului școlii de aviație unde studia tatăl lui. „Eu vorbeam mult cu mama în rusă. Vorbea şi tata destul de bine. Eu nu am avut accent pentru că am fost crescut bilingv. Dar erau şi nişte diferenţe de limbă. Te chemau în rusă pentru că făcuseşi ceva bine şi foloseau diminutive sau, din contră, erai chemat în română pentru că ţi-o furai. Depindea de situaţii.”

La 6 ani, familia s-a mutat cu familia în România: „Eu, o parte rus, o parte evreu, o parte ţigan, o parte dracu’ ştie ce-oi mai fi, sunt român”.) După ce, inițial, Andrei a picat examenul de treaptă la liceu și, pentru o perioadă, a trebuit să-și ia prima slujbă („Pe aeroport, trăgeam cablurile şi le băgam în avion. Trei ani am fost muncitor necalificat, cu toţi beţivanii”), și-a continuat studiile și a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti (secţia rusă-engleză).

Andrei Gheorghe a fost căsătorit de două ori, iar de ultima soție, Petruța, a divorțat în mare secret în anul 2015. Andrei o are pe Anastasia, fiica sa biologică din primul mariaj, dar a fost ca un tată pentru cei trei copii ai Petruței. De altfel, Andrei Gheorghe se afișa mândru alături de Anastasia și de Katarina, fiica lui vitregă. Maximilian, fiul Petruței, era și el „bărbatul” din casa lui Andrei Gheorghe, pentru că „bărbătește” îl trata și realizatorul radio-TV. De altfel, l-a însoțit și la spital și l-a vegheat la căpătâiul patului, când a suferit o infecție respiratorie gravă, care l-a adus în imposibilitatea de a respira. Andrei Gheorghe divorţa în anul 2007 de Maria, pe care o cunoscuse încă din vremea studenţiei.

Din mariajul celor doi a rezultat o fiică, pe nume Anastasia, care a rămas alături de mama ei, primind de la omul de televiziune o pensie alimentară lunară de 400 de euro.

După decesul lui Andrei, Maria Olaru, prima lui soţie, a mărturisit că, de o perioadă, jurnalistul era obosit. Şi dezamăgit: „L-am iubit enorm, necondiţionat. Probabil, a obosit. Mi-a dăruit un copil excepţional. Îi mulţumesc toată viaţa. O să-l iubesc toată viaţa şi o să-i păstrez memoria". Despre prima soție, au ajuns în presă destul de puține știri. La un moment dat, ea a fost victima unui jaf. Fosta soție a lui Andrei Gheorghe se afla în dormitorul ei de la parter în momentul în care hoții au pătruns în casă. Aceștia au au plecat cu o pradă de zeci de mii de euro: bijuterii din aur, platină, argint, încrustate cu pietre preţioase, perle. Au furat şi bani – 1.700 euro pe care Maria Olaru tocmai îi retrăsese din bancă pentru a-şi trimite fiica la facultate, dar şi o sumă mai mică, în lei şi valută, din portofelul Ruxandrei Hurezeanu, soţia lui Emil Hurezeanu, venită pentru câteva zile la mare, la prietena ei, informa publicaţia Replica în 2012.

Petruţa, a doua soție, este mama a trei copii. Din 1997 şi până în 2004, aceasta a fost căsătorită cu un american, Irvin Ray Dyer III (născut în Arizona), care avea mai multe afaceri în România. De altfel, aşa şi-a întâlnit Petruţa cel de-al doilea soţ. El era acţionar la „Medrom” (firma înregistrată în Luxemburg, în care Prinţul Maximilian von Habsburg deţinea titlul onorific de preşedinte), iar ea director.

După divorţul de Dyer III din 2004, Petruţa a avut o relaţie cu Horia Brenciu, pe care l-a cunoscut la o campanie umanitară. Andrei Gheorghe şi Petruţa au fost o perioadă bună vecini în Pipera, însă între cei doi s-a înfiripat iniţial o prietenie frumoasă atunci când Andrei suferea cumplit din cauza divorţului, iar totul a evoluat într-o poveste de dragoste. Andrei i-a adoptat informal și pe copiii celei de-a doua soții: „Am patru copii: Anastasia, Maria, Katarina şi Maximilian. Plus doi câini: Hugo, un rottweiler, şi Suki, un buldog francez. Şi Café, o pisică. E foarte important ca un copil să aibă grijă de un animal. Ca să înţeleagă că există şi durerea altcuiva, responsabilităţi, obligaţii. Că există şi obligașii, nu numai dragoste...”.

Nimic neobișnuit pentru o asemenea personalitate explozivă, Andrei Gheorghe a fost implicat în mai multe scandaluri de-a lungul carierei sale. Fostul realizator de radio și televiziune, care a murit la vârsta de 56 de ani, a fost urmărit penal pentru deținere de substanțe interzise, dar și cercetat pentru vătămare corporală din culpă. În 2003, după izbucnirea scandalului, Gheorghe a lăsat să se înțeleagă că întreaga poveste a fost, de fapt, „lucrătura" unui potent om de afaceri, drept represalii că în emisiunile sale își bătea joc de iubita acestuia, o cântăreață care se chinuia inutil la porțile consacrării. (Surse din epocă afirmau că era vorba despre frumoasa brunetă Cristiana Răduță, fostă copertă Playboy!)

Asta deși, în realitate, multă lume a subliniat că a existat și un subtext politic evident, cu ramificații până la primul ministru de atunci, Adrian Năstase… Andrei Gheorghe s-a prezentat la Parchet la ora 9.20. Zece minute mai târziu, procurorul care îl ancheta, Mircea Petrescu, i-a prezentat un mandat de arestare. Patru ore mai târziu, Andrei Gheorghe părăsea liber sediul Parchetului, după ce mandatul procurorului Petrescu fusese infirmat de șeful acestuia, procurorul George Muscalu. Gheorghe se declară nevinovat față de acuzațiile care i s-au adus. Avocatul său, Eugen Ostrovschi, susține că singurele probe pe care le deține anchetatorul pe lângă materialele de presă sunt două casete video. „Sunt două casete care au fost date pe bază de proces verbal, de predare-primire, de Horia Tabacu de la Revista Star procurorului Petrescu. Acesta susține că nu a dat vreo împuternicire acestor investigatori de la revista Star, care nu au fost investigatori sub acoperire. Totuși, aceste casete au fost considerate ca fiind probe la dosar. Asistăm la un moment în care investigațiile pot fi făcute de către oricine împotriva oricui”, afirmă Eugen Ostrovschi. Avocatul afirma că înregistrările de pe casetă au fost strânse timp de șase luni de o agenție de informații, care ar fi fost plătită cu 100.000 de dolari de un mare afacerist bucureștean”. „Este clar că Petrescu are de dus la îndeplinire un anumit ordin. Petrescu se prezintă în momentul de față ca un adevărat comisar care urmărește ca această anchetă sa aibă un anumit curs sau o anumită evoluție", susținea Ostrovschi.

Cu scurt timp înainte ca Gheorghe să plece liber, la sediul Parchetului General a sosit și șeful trustului Media Pro și al celui anchetat, Adrian Sârbu. La ieșirea din sediul Parchetului, Andrei Gheorghe i-a salutat pe ziariști, mulțumindu-le că i-au fost alături. El a declarat că s-a simțit hărțuit. „Cine vrea să mă aresteze mă găsește la Pro FM. Baftă, că aveți nevoie!", a spus Gheorghe, grăbindu-se către sediul postului de radio, unde urma să intre în direct pentru a realiza emisiunea 13-14.

De la ora 13.00, Andrei Gheorghe a intrat în direct la Pro FM, prin telefon, de la sediul PCSJ, anunțându-și ascultătorii că, deocamdată, are calitate de învinuit, dar că își va face totuși emisiunea de la sediul radioului. Ziariștii care așteptau în fața clădirii s-au grupat în jurul mașinii din care se auzea vocea moderatorului emisiunii 13-14, în direct, de la Parchet. Surse din Pro FM susțin că arestarea preventivă ar putea fi pusă în legătură cu două emisiuni foarte dure realizate de Gheorghe în ultima vreme. Într-una din ele, Gheorghe îl ironiza pe Adrian Năstase, cu declarația acestuia referitoare la număratul oualor. A doua emisiune s-a referit la acțiunea „Cornul și laptele”. Andrei Gheorghe a difuzat un cântecel de proveniență incertă, „Cornuleț cu lapte”.

Informații difuzate de Pro FM, anunță că, speriat de consecințe, premierul Adrian Năstase, la sfatul lui Emil Hurezeanu, a cerut Rodicăi Stănoiu să revoce mandatul de arestare al lui Gheorghe. Evident, doamna ministru al Justiției s-a conformat indicațiilor venite „de sus”. Dar cui îi aparține cântecul Cornuleț cu lapte? Ce-i cu acest cântec? El a fost difuzat de Andrei Gheorghe chiar miercuri 9 aprilie, în cadrul emisiunii sale de la Pro FM, 13-14. Cântecul circula de o bună perioadă de timp pe internet și a ajuns și la posturile private de radio. Gheorghe a preluat melodia și s-a declarat stupefiat de ea, considerând că a fost realizată în scop propagandistic. Ce-i drept, prin linia melodică, cântecul aduce perfect cu un cântec pionieresc din Epoca de Aur și face o bășcălie fără precedent din acțiunea guvernamentală a guvernului Adrian Năstase. Bănuiala lui Gheoghe că ar fi vorba de propagandă a venit după ce a auzit că melodia a ar fi fost difuzată la Radio România Actualități. Imediat ce cântecul a fost difuzat, Andrei Gheorghe a fost sunat de la Parchet și invitat să se prezinte de urgență.

Cântecul Cornuleț cu lapte apartine compozitorului Aurel Manolache, iar versurile textierului Florin Pretorian. Orchestrația îi aparține compozitorului Dumitru Lupu, iar interpretarea fiicei acestuia și cântăreței Ileana Șipoteanu. Cântecul făcea parte din spectacolul Show la borcan, realizat pentru Teatrul Fantasio din Constanța.

....În 2003, emisiunea lui Andrei Gheorghe de la Antena 1 cu Emil Boc căzând de pe platformă a fost cea mai viralizată emisiune a jurnalistului. „Domnul Emil Boc... PD-ul... ia uite-l cum vine", iar prezentarea se termina cu o sperietură groaznică a celor din platou: „Doamne, Dumnezeule... băgați repede publicitate!". Atunci, Andrei Gheorghe a fost impresionat de curajul lui Emil Boc, de forța psihică a acestuia: „Boc e un model de politician. E super-tare, super-cool, super-puternic. Câți dintre noi ar fi avut resurse să se ridice de jos și să își ducă rolul până la capăt? El a salvat emisiunea”. Emil Boc a fost invitatul perfect. A părăsit studioul în aplauzele publicului.

Emil Boc a povestit chiar el cum i-a reușit involuntara cascadorie în urma căreia s-a ales cu o contuzie puternică la șold. Prezența celuilalt invitat în emisiune, fostul ministru al învățământului Ecaterina Andronescu, l-a determinat pe Emil Boc să facă un pas lateral pentru a-i face loc, pas care l-a trimis în „gol”. Platoul pe care se desfășura emisiunea fiind de sticlă, a determinat alunecarea piciorului deputatului, Boc căzând de la aproape trei metri. „Am făcut o fandare laterală pentru a putea da mâna cu Andrei Gheorghe și, din păcate, piciorul mi-a alunecat și am căzut în gol. Am avut noroc că era un placaj care mi-a atenuat căzătura, dar tot m-am ales cu o contuzie puternică la șold. Am văzut cum este să faci cascadorie de la trei metri, data viitoare am să încerc însă de la patru metri”, povestea cu umor politicianul...

„Rămas bun, Andrei Gheorghe! Mă apucasem de construcția diviziei de radio al grupului Realitatea. Habar nu aveam ce înseamnă un radio și am decis să-i cer ajutorul singurului tip de care auzisem din zona respectivă. A venit la mine acasă, s-a așezat pe o canapea, și-a răscrăcărat picioarele, și-a aprins o țigară fără să ceară voie, apoi uitându-se zeflemitor în direcția mea, fără să mă focalizeze, m-a întrebat cu timbrul acela metalic și rece: – De ce m-ai deranjat? Am fost șocat de obrăznicia întrebării și am oscilat câteva secunde între dorința de a-l da afară și cea de a continua discuția. Beneficiind de un moment de inteligență, am decis să continui discuția. – Vreau să te angajez la divizia mea de radio. – Îl poți angaja pe fiu-tu, barosane. Pe mine mă poți ruga să te ajut. Dacă o să am chef, o să o fac. Dacă nu, nu! La vremea aceea nu lucra nicăieri. Arogant, cult, inteligent și extrem de loial prieteniei care s-a născut între noi, așa l-am descoperit mai apoi în timpul colaborării noastre. Rămas bun, prietene!”, a scris Sorin Ovidiu Vântu pe pagina personală de Facebook.

Într-un dialog cu fanii pe Reddit, din 13 octombrie 2015, AMA (Ask Me Anything), Andrei Gheorghe, acesta a fost întrebat unde se vede peste 5 ani. Răspunsul lui de atunci a fost: „Mort”.

Andrei Gheorghe și-a dezvăluit, fie în public, fie în discuții private, felul personal în care înțelege legătura dinte el biserică și religie. „Necredința mea este decizia mea personală, este rezultatul unei minți pe care alții ar putea să o numească excesiv de rațională, alții ar putea spune că e aspră și rece. Eu nu sunt nici agnostic, eu nu sunt nici ateu. Eu nu cred. Eu sunt un mare necredincios”, a spus Andrei Gheorghe la un moment dat ...

...Mai multe amănunte ale poveștii în volumul „Andrei Gheorghe. Viața unui om genial, „odios”, fabulos”, din colecția „Destine controversate”, apărută la Editura Integral.



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro