Într-o epocă în care vocea nu era prelucrată pe computer și nu oricine putea cânta cu adevărat, a existat o voce caldă și vibrantă, cu un tremolo specific, cum azi nu mai avem. Și, poate, nici nu vom mai avea vreodată.

Absolut toți cunoscătorii pe care i-am întrebat mi-au dat un singur răspuns: „Cel mai bun cântăreț român? ...Aurelian Andreescu. Absolut unic!”. Din păcate, acest uriaș artist nu a putut cânta decât 25 de ani, el stingându-se prematur, la doar 44 de ani.

Aurelian Andreescu (12 mai 1942, București – 22 iulie 1986, Constanța) era fiul lui Spiridon Andreescu și al Mariei Andreescu. A fost căsătorit de două ori, cu Ana Ciumetti, în anul 1968 și cu balerina Mariella Annie Dumitriu în anul 1976.

„Avea o mare calitate. Făcea nişte biftec-tartar extraordinar! I-am luat un interviu când era căsătorit cu prima soţie, Ana. Aurică chiar avea un cântec care se intitula «Ana» şi era scris special de George Grigoriu pentru soţia lui. Îmi aduc aminte că Aurică avea un motan pe care l-a introdus astfel in discuţie: «Uite, avem tot felul de animale, motanul Costică, Ana...» Uneori era ironic. Ana era o femeie mai rece. El suferea foarte mult din cauza asta. O iubea foarte mult, dar ea nu prea îi răspundea. Mulţi spuneau că Ana îl chinuia foarte mult. Era un dispreţ reciproc. Ea îi vorbea de sus, iar el îi răspundea cu umor. Tot el m-a învăţat să beau cafea cu sare", povestea George Stanca.

O păcăleală care a făcut deliciul artiștilor din epocă a fost supriza pe care i-a oferit-o lui Horia Moculescu. Compozitorul s-a gândit să-l enerveze puțin și i-a ascuns cravata în frapiera plină cu apă. În replică, Andreescu – un om foarte tipicar și obsedat de aspectul său vestimentar - i-a aruncat lui Moculescu pantofii în nămol, reușind să-l aducă pe acesta la disperare. Deși era un bărbat asaltat de femei, Ale, așa cum îi spuneau prietenii, era extrem de retras, deloc ahtiat după cuceriri facile.

Divorțul de prima soție, după șapte ani de conviețuire, s-a datorat și faptului că marele cântăreț suferea de sterilitate, neputând face copii. Cu cea de-a doua soție, mai tânără cu 11 ani, membră a corpului de balet de la „Tănase”, a înfiat un băieţel în vârstă de doi ani, abandonat la Leagănul de copii.

„Ne-am dus la Casa de Copii nr. 1, unde directoarea ne-a arătat toţi copiii pe care îi avea. Se întâmpla înainte de Crăciun, în 1980. L-am ales pe Mirel din prima clipă. I se pusese o dată de naştere în funcţie de analizele fiziologice şi anume 20 decembrie 1978. Ne-am rugat la Primărie, la Poliţie să se urgenteze, ca de ziua lui, la 20 decembrie, să fie în căminul nostru”, a povestit Mariella. Acum, moştenitorul direct al lui Aurelian Andreescu, Mirel, trăieşte în Canada, unde lucrează la o companie de mobilă. După moartea lui Aurelian Andreescu, în 1991, Mariella a plecat cu copilul în Canada, unde s-a recăsătorit, iar în 2013, la numai 60 de ani, a încetat din viață.

Iată ce conţine scrisoarea-testament adresată de Mariella lui Cornel Constantiniu: „Dragii mei, am nevoie de ajutorul vostru pentru că eu voi muri în curând. Când am plecat din România am luat cu mine toate benzile şi discurile cu Ale /Aurelian Andreescu/. Sunt piese extrem de vechi, dar şi melodii rare, unice. Vi le trimit şi vă rog să le donaţi Televiziunii Române, dacă le vrea. Dacă nu, poate Radioului sau Electrecordului. Dacă nu le vrea nimeni, îngropaţi-le într-un colţişor la mormântul lui Ale”.

Când era încă în putere, soacra lui Aurelian avea grijă şi de mormântul ginerelui ei, omul pe care l-a considerat un frate mai mic. „Aurelian era un om deosebit. Un gentleman. O respecta pe Mariella, era un familist convins şi un om foarte modest. A ţinut la casă. Era o diferenţă de vârstă între noi de 11 ani şi îl priveam ca pe un frate mai mic. De câte ori pleca în turnee, mai ales la mare, mă suna să merg şi eu să mă odihnesc. Avea grijă de mine. După moartea lui, Mariella a renunţat la balet. Erau amândoi la Teatrul Constantin Tănase şi după ce s-a stins el, fiica mea nu mai putea să treacă pe lângă cabina lui. A suferit mult. Era în trupa lui Cornel Patrichi, dar a renunţat la balet şi s-a angajat metodistă. După Revoluţie a murit şi fiul meu şi atunci ea a plecat în Canada cu Mirel, nepotul meu, şi s-a recăsătorit”,a povestit femeia pentru presă.

...Cariera muzicală a lui Aurelian a început întâmplător. Nu avea niciun fel de studii muzicale, dar făcea, în joacă, niște cover-uri după Elvis Presley și Cliff Richard. „Eram împreună cu nişte prieteni la Pescăruş şi ne amuzam cântând cu orchestra. M-a remarcat chitaristul Gaby Mezei. Se pare că i-am plăcut, de vreme ce m-a invitat a doua zi la Electrecord. Am păşit cu dreptul. Din clipa aceea, viaţa mea s-a împletit cu muzica uşoară, definitiv şi irevocabil. Aşa se schimbă destinul omului în nici 24 de ore... La început mi-a fost greu. Sunt un mare emotiv. Ea, emotivitatea, bat-o vina, mi-a adus şi necazuri, dar şi bucurii. Nu ştiu dacă se poate numi moştenire, dar părinţii mei erau muzicali. Formam un trio cunoscut în tot cartierul, mai ales prin colinde. Cum am copilărit în jurul Operetei, mergeam foarte des pe acolo, dar genul nu mi-a dat nicicând târcoale. Niciodată nu m-am visat cântând operetă. Cântatul nu mă preocupa...”, declara Aurelian, în revista Flacăra, pe 6 iunie 1986.

Aurelian Andreescu a debutat la Festivalul Național de Muzică de la Mamaia la prima ediție în anul 1963 cu melodia „În tot ce e frumos pe lume" de Elly Roman. A susținut apoi programe muzicale la cele mai selecte baruri și cluburi de noapte din București și de pe litoral. Din anul 1965 s-a angajat la Teatrul „Constantin Tănase” și a efectuat turnee în mai multe țări din Europa, precum și în Israel, Cuba, Turcia. În anul 1968 a obținut locul al III-lea la Festivalul Internațional al Cântecului de la Sopot, din Polonia. A făcut parte din echipa României, alături de Aura Urziceanu și Mihaela Mihai, care a cucerit Cupa Europei la Concursul de la Knokke, Belgia, în anul 1971. În anul 1973 Aurelian Andreescu a reprezentat România la Olimpiada Cântecului de la Atena, cu melodia „Alerg printre stele" a compozitorului Radu-Eugeniu Gheorghiu și a deschis recitalul lui Johnny Hallyday. De-a lungul carierei, a înregistrat peste 200 de melodii.

Din anul 1993, la Teatrul „Constantin Tănase” are loc anual Festivalul de Muzică Ușoară „Aurelian Andreescu". Cântăreața Lucky Marinescu, colegă de scenă cu Aurelian, a plecat din România în 1985, iar la revenirea în țară, împreună cu soțul ei, Constantin Barbu, a sponsorizat festivalul. Mihai Trăistariu, de pildă, a fost descoperit în urma participării la acest festival.

Deși cânta muzică ușoară, Aurelian Andreescu asculta acasă muzica rock a trupelor Deep Purple, Led Zeppelin sau Beatles. La începutul anilor 70, jurnalistul Alex Revenco l-a ajutat să ia o decizie importantă într-un moment de cumpănă. Aurelian primise o ofertă de la Nancy Brandes să fie solistul vocal al grupului Roșu și Negru. A refuzat, deoarece era conștient că în muzica rock nu se câștiga la fel de bine ca în muzica ușoară, iar el era obișnuit să aibă mereu bani. Cu o săptămână înainte de a muri, l-a rugat pe Revenco să-i faca rost de niște casete cu Neil Diamond. După câteva zile, ziaristul a sunat ca să-l întrebe când i le poate da. I-a răspuns soșia, spunându-i că Aurelian tocmai a murit.

...La doi ani după Revoluție, a doua soție, Mariella, se muta în Canada împreună cu fiul lor adoptiv. Ea este cea care îşi aminteşte că talentul unic al lui Aurelian Andreescu a fost prea puţin respectat. „Avea un salariu mai mic decât al maşinistului care trăgea cortina şi care avea 20 de ani vechime. Aurelian era vedetă, dar n-avea vechime. Nu exista o scară a valorilor. Era un om care umplea sala şi, cu toate astea, nu era respectat. S-a simţit frustrat întotdeauna”.

În 1970, când a adus în ţară Cupa Europei de la Knokke (Belgia), nimeni n-a venit la aeroport să-l întâmpine şi să-l aclame. Făcuse echipă cu Mihaela Mihai şi Aura Urziceanu şi luase cel mai important premiu. „A fost singurul care s-a întors în România. Mihaela a rămas în Franţa, iar Aura în Canada. Nimeni de la Ministerul Culturii nu s-a deplasat să-l felicite. În schimb, în avion cu el era o echipă de fotbal care se întorsese cu nu ştiu ce trofeu. Erau o grămadă de reporteri pentru fotbalişti. Pentru Aurelian, nimeni...”, îşi aminteşte Mariella.

Înregistrează peste 200 de melodii, una mai minunată ca alta, printre care „Copacul”, „Fluierând pe stradă”, „Oameni”, „Tu eşti primăvara mea”, „Un fluture şi-o pasăre”, „Vreau numai soare”, etc. Când a împlinit 25 de ani de carieră, cei de la Teatrul de Revistă i-au refuzat, însă, un concert aniversar. După un deceniu de așteptare, Electrecordul i-a scos numai un LP, în 1973!

După 1980, boala de ficat (o hepatită netratată când era mic), plus oboseala acumulată şi nopţile de cântat în baruri, încep să-i facă probleme. „Localul este necruţător. Niciodată nimeni nu m-a întrebat ce mănânc. Toţi mă întrebau ce beau”, spunea artistul.

Despre ultimele zile din viaţa lui Aurelian povestea un coleg al său de scenă, Cornel Constantiniu: „Cu un an înainte de a muri, avusese o comă hepatică. Generalul Şuteu a fost cel care l-a tratat şi l-a salvat de la operaţie. Una dintre recomandările doctorului a fost să evite Litoralul şi, implicit, expunerea la soare. În anul dispariţiei, adică în 1986, s-a dus la Eforie Nord, în restaurantul în care cânta Petre Geambaşu. Nişte nenorociţi, aşa-zişi admiratori, l-au convins să bea câteva pahare de vin, care i-au fost fatale. L-a rugat pe Geambaşu să-l lase să cânte două melodii, iar spre finalul ultimei piese i s-a făcut rău. Imediat, cum a terminat de cântat, a intrat în comă. A murit în aceeaşi seară la Spitalui Judeţean Constanţa. În acea zi cumplită, menajera m-a trezit din somn, spunându-mi să vin urgent la telefon. Era Mirabela Dauer, care mi-a zis că Aurelian încetase din viață. La înmormântare mi s-a făcut rău și a trebuit să fiu scos afară din bisericp. Portretul lui era pus pe catafalc, iar din stația de amplificare se auzeau melodiile Copacul, Oameni sau Tu ești primăvara mea. La câteva zile după ceremonia funerară, m-am dus la mormânt și i-am plantat doi brăduți”.

...„I-am admirat mereu calităţile vocale. A fost pentru toţi un prieten deosebit, un om haios, mereu pus pe bancuri şi poante. Era capabil de o interpretare magică, o frazare frumoasă care izvorau dintr-o enormă sensibilitate. Avea strânse la un loc toate caracteristicile pe care şi le-ar dori un compozitor, de aceea toţi dădeau, pur şi simplu, năvală peste el", povestea la un moment dat Marius Ţeicu.

Lara Bobescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro