Joviala actriță Ileana Stana Ionescu s-a născut pe 14 septembrie 1936, la Brad, în judeţul Hunedoara.. Fapt mai puțin cunoscut marelui public, după mama are origini italiene. De altfel, a și fost aleasă deputat de București în legislatura 2000-2004, ca reprezentantă a minorității italienilor din România. „Bunicul în '48, când s-a făcut repatrierea, a plecat în Italia. A plecat împreună cu ceilalţi copii ai lui, fraţii mamei. Ea a rămas aici pentru că-şi pierduse cetăţenia italiană, prin căsătorie.” Tată, ei, însă, a murit în Al Doilea Război Mondial când avea numai șase ani. A trăit de la vârsta de cinci ani, împreună cu familia, la Drobeta Turnu Severin, unde a urmat școala primară și liceul (unde i-a avut colegi pe Geo Saizescu și Virgil Ogășanu). După absolvirea liceului teoretic din oraș, a plecat să lucreze la Reșița, unde locuia un frate de-al tatălui ei. Acolo frecventa spectacolele trupei de teatru locale.

Actrița consideră că pentru ea viaţa a fost „un lung şir de întâmplări". Bunicul ei a fost un personaj aparte: „Tata-mare, care era din Mantova, a fost un mare aventurier. Nu ştiu de ce s-a oprit tocmai aici, în România. Mama-mare nu era româncă, era austriacă. Au avut şase copii împreună. Însă atunci când el a plecat în Italia n-a vrut să-l urmeze, a zis că ea nu se desprinde de acest pământ. Eu n-am să înţeleg niciodată o asemenea alegere. Ce să te determine să te desparţi de copiii şi de bărbatul tău, după o viaţă împreună? Astăzi nu mai trăieşte niciunul dintre ei. Mai am în Italia doar nişte verişoare şi nişte nepoţi...”.

Şi-a dorit să devină jurnalist, dar „originea nesănătoasă" (tatăl ei dusese ofițer în Armata Regală) a împiedicat-o să urmeze facultatea de profil. Numai întâmplarea a făcut să ajungă actriţă, deşi nu avea nicio pregătire în domeniu. Însă talentul i-a garantat o carieră de aproape şase decenii şi un loc sigur în galeria marilor actori români.A debutat ca actriță în anul 1955, la vârsta de 19 ani, la Teatrul de Stat din Reșița, cu rolul Agnes din „Școala femeilor” de Molière. „După ce am fost nevoită să renunţ la facultatea de Jurnalism, m-am dus să-mi câştig existenţa, ca funcţionară, la Reşiţa, unde locuia fratele tatălui meu. Acolo am început să merg la teatru şi am fost fascinată de ceea ce se întâmpla pe scenă. I-am mărturisit această fascinație unchiului meu, Gheorghe Ionescu, el i-a povestit unui prieten, regizor, iar întâmplarea a făcut ca acesta să aibă un rol, într-o piesă, pentru că interpreta principală se transferase la alt teatru. Aşa a început totul. Acolo l-am cunoscut şi pe soţul meu... N-a fost un coup de foudre, ne-am apropiat încet-încet şi am rămas alături până astăzi.” În anul 1959, s-a transferat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Din anul 1965 a lucrat la Teatrul Național din București, precum și la televiziune. Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Național din București. Este căsătorită de 6t de ani cu partenerul ei din prima piesă jucată, actorul Andrei Ionescu (ajuns acum la venerabila vârstă de 94 de ani). Împreună, au un fiu, Andrei Manuel, care a devenit medic. „El nu are un temperament pentru teatru, e mai emotiv. E bine că a ales medicina. Acum trăieşte în Tacoma (statul Washington), lucrează acolo şi e căsătorit. Soţia lui, Lourdes, e din Mexic”. Pe nepotul actriței îl cheamă Alexandru Luca.

Amintindu-şi despre începuturile căsniciei lor, soţul marei actriţe a povestit că Ileana Stana Ionescu a fost cea care a înaintat cererea în căsătorie: „S-a rugat de mine mult ca să ne căsătorim. Ea mi-a cerut mâna. (…) A zis: Tot suntem împreună, hai să ne căsătorim! Când a venit mămica ei, vine mama, şi ea de modă veche… Hai, totuşi, să ne căsătorim. Şi am zis: Eu am 5.000 de lei, că atâta costă un divorţ, am 5.000 de lei deoparte, ne căsătorim şi, după ce terminăm, dacă tu vrei să ne despărţim, ne despărţim. Pe mine mă aşteaptă un cârd, acolo! Şi, uite aşa, am rămas împreună glumind aşa, din vorbă în vorbă, nu ştiu când au trecut anii…”, a spus soţul Ilenei Stana Ionescu.

....În anul 1959 se mută, alături de soţul ei la Piatra-Neamţ, iar între anii 1959 – 1966, a jucat la Teatrul Tineretului din localitate rolurile: Katea – „Povestea unei iubiri” de Konstantin Simonov, regia Cristian Munteanu, 1959, Lissette – „Jocul dragostei şi al întâmplării” de Pierre de Marivaux, regia Lucian Giurchescu şi Prostituata – „Generalul şi nebunul” de Angelo Vaghenstien, regia Cornel Todea, ambele în 1962, Celia – „Casa cu două intrări” de Calderon de la Barca, regia Gheorghe Jora, în 1963, Ema, Anca – „Fii cuminte, Cristofor” de Aurel Baranga, regia Cornel Todea, Lady Torrance – „Orfeu în infern” de Tennessee Williams, regia Cornel Todea, Cherry – „Staţia de autobuz” de William Inge, regia Ion Cojar şi Concetta – „Mizerie şi nobleţe” de Eduardo Scarpeta, regia Cornel Todea, toate în 1964 şi Manţi – „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, regia Ion Cojar, în anul 1965.

La un moment dat, a fost văzută de maestrul Radu Beligan jucând pe scena de la Piatra Neamț și acesta i-a propus să vină în București, să dea concurs la Teatrul Național. În anul 1965 şi-a făcut debutul pe scena Teatrului Național din Bucureşti, avându-l ca partener pe Florin Piersic în „Idiotul” de Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Alexandru Finţi, în care a jucat-o pe Nastasia Filipovna. 
Despre debutul pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, actriţa avea să declare: „Am fost foarte îndoită și am avut emoții foarte puternice pentru că mă gândeam: Ce să caut eu la Teatrul Național între toate personalitățile alea? Eu nu făcusem școala de teatru, nu mă simțeam chiar bine armată pe toate direcțiile, dar uite că am câștigat concursul cu rolul din ‘Orfeu în infern’, un rol pe care l-am iubit și-l voi iubi câte zile voi avea pentru că Tennesee Williams m-a cucerit întotdeauna. Așa am intrat la Teatrul Național”.

Au urmat, la naţionalul bucureştean, printre altele, rolurile Chiralina – „Coana Chiriţa” de Tudor Muşatescu, regia Horea Popescu, în 1969, Eleonora – „Trei fraţi gemeni veneţieni” de Aldo Matiuzzi Colalto, regia David Esrig, în 1973, Fraulein – „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu, în 1977, Chiriachiţa – „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, regia Mihai Berechet, 1983, Marina – „Bădăranii” de Carlo Goldoni, regia Victor Moldovan, în 1988, Hecuba – „Troienele”, Doica – „Medeea” de Seneca în „Trilogia antică”, regia Andrei Şerban, în 1990, Liubov Ranevskaia – „Livada de vişini” de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban, în 1992, La Poncia – „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa, în 1994, Coana Safta – „Anton Pann” de Lucian Blaga, regia Dan Micu, în 1995, Phoebe – „Cabotinul” de John Osborne, regia Alice Barb, şi Contessina – „O batistă în Dunăre” de D.R. Popescu, regia Ion Cojar, ambele în 1997, Melissa Gardner – „Scrisori de dragoste” de Albert Ramsdell Gurney, regia Mircea Cornişteanu, în 2001, Ana Petrovna – „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan, în 2003, Stăvăroaia – „Iolul şi Ion Anapoda” de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, în 2006 şi Amelia – „Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo, regia Dinu Cernescu, în anul 2007.

În 1964, a debutat în film în pelicula „Merii sălbatici”, un film românesc regizat de Alecu Croitoru, în care Ileana a jucat rolul Anca, iar rolurile principale au fost interpretate de actorii Dana Comnea, Ștefan Ciobotărașu şi Silviu Stănculescu. Pe marele ecran, după debutul din 1964, Ileana Stana Ionescu a jucat în filme precum „Un film cu o fată fermecătoare”, regia Lucian Bratu, 1966, „Drum în penumbră”, regia Lucian Bratu, 1972, „Păcală”, regia Geo Saizescu, 1974, „Serenadă pentru etajul 12″, regia Carol Corfanta şi „Gloria nu cântă”, regia Alexandru Bocăneţ, ambele în 1976, „Eu, tu şi Ovidiu”, regia Geo Saizescu şi „Tufă de Veneţia”, regia Petre Bokor, în 1977, „Al patrulea stol”, regia Timotei Ursu, 1978, „Singur printre prieteni”, regia Cornel Todea, 1979, „Dumbrava minunată”, regia Gheorghe Naghi, 1980, „Şantaj”, regia Geo Saizescu, „Grăbeşte-te încet” regia Geo Saizescu şi „Alo, aterizează străbunica”, regia Nicolae Corjos, toate în anul 1981, „Secretul lui Bachus”, regia Geo Saizescu, 1983 sau „Secretul lui Nemesis”, regia Geo Saizescu, 1985. De asemenea, ea a fost aplaudată în producţii pentru marele ecran precum „Cuibul de viespi”, regia Horea Popescu, 1986, „Cucoana Chiriţa”, regia Mircea Drăgan, 1986, „Chiriţa în Iaşi”, regia Mircea Drăgan şi „Zâmbet de soare”, regia Elisabeta Bostan, ambele în anul 1987, „Campioana”, regia Elisabeta Bostan, 1989, „Harababura”, regia Geo Saizescu, 1990 şi „Aici nu mai locuieşte nimeni”, regia Malvina Urşianu, 1995.

După o carieră fenomenală, în anul 2018, îndrăgita actriţă a decis se retragă în plină glorie, la vârsta de 82 de ani, de pe scena teatrului. După ce a jucat în sute de piese şi filme, devenind una dintre cele mai îndrăgite actriţe de comedie, Ileana Stana Ionescu a decis că este mai bine ca ultimii ani de viaţă să îi petreacă acasă, alături de soţul ei, Andrei Ionescu. La acel moment, actriţa a declarat: „Am vrut să renunţ acum, ca să fiu în amintirea oamenilor aşa cum sunt astăzi. Am zis să întrerup teatrul, să trag cortina, cum se spune acum. Nu se poate şti ce-ţi oferă viaţa. Nu aş vrea să-mi pun colegii într-o situaţie neplăcuă. Vreau să-şi aducă aminte de mine fermă, în putere, aşa cum am terminat de fapt teatrul, cum am ieşit din el. Soţul meu m-a ajutat foarte mult, m-a încurajat… Acum voi fi în familie, la căsuţa mea de care ne vom bucura. Vreau să ne bucurăm de tot ce e în jurul nostru”…

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro