Sunt artiști care desfid mitul că o mare carieră se poate face numai la București, „în miezul lucrurilor”. Actori ca Melania Ursu la Cluj, Ilie Gheorghe la Craiova sau Ion Sapdaru la Iași, bunăoară. Cât despre Tudor Gheorghe, ce să mai vorbim? Și în lumea muzicii ușoare există un exemplu elocvent. Alexandru Jula (24 iulie 1934, Șimleul Silvaniei, Sălaj – 3 iunie 2018, Galați) a fost un faimos interpret, cunoscut și pentru duetul său de legendă cu Ionel Miron. „Soția prietenului meu” (cover după Enrico Macias) - era melodia favorită a lui... Nicolae Ceaușescu. Dar și a lui Traian Băsescu, pe când era comandant de navă...

De la 1 octombrie 1954 intră în echipa Teatrului Muzical "Nae Leonard" din Galați, secția estradă. Acolo debutează în spectacolul "Sugestii și reclamații" cu piesele "E toamnă iar" (Șt. Kardoș) și "Povestea cu Ileana Cosânzeana" (Nicolae Kirculescu). A debutat în televiziune la 23 august 1962, iar la radio pe 1 ianuarie 1963. Între 1965-1971 colaborează și la premierele Teatrului "Constantin Tănase" din București ("Carnaval la Tănase", "Aventurile unei umbrele", "Al optulea magnific", etc), numărându-se printre invitații permanenți ai spectacolelor Capitalei. Din 1972, timp de 8 ani, este cooptat și în colectivul Teatrului "Fantasio" din Constanța.

Alături de Ionel Miron și de Ilona Moțica a montat spectacolul "Fantasio Studio 1" jucat în stagiunile 1970/1971 și 1971/1972 ale teatrului constănțean. Tot alături de Ionel Miron a realizat spectacolul gălățean "Doi pe un balansoar... muzical" care a înregistrat peste 350 de reprezentații. Primul single (realizat în 1966 împreună cu partenerul său tradițional, Ionel Miron) este urmat de alte patru apariții personale, dintre care discul editat în 1968 înregistrează vânzări considerabile. Acesta conținea megahiturile "Soția prietenului meu", "Floare albă din Pireu"  (versiunea originală îi aparținea lui Nana MousskourI) și alte coveruri. „Soția prietenului meu” este, la origine, o melodie de Enrico Macias („La femme de mon ami”) și versurile în limba română îi aparțin lui Ciupi Rădulescu. se spune că, la petrecerile private, Nicoae Ceaușescu îi cerea adesea lui Alexandru Jula să interpreteze acest cântec romantic... „Soţia prietenului meu”, melodia pe care, din 1965, o asociem numelui său („Dacă merg undeva şi nu cânt piesa asta, m-am dus degeaba!”, recunoştea artistul), nu i-a fost, de fapt, destinată lui Alexandru Jula, ci pentru un coleg al său care a cântat-o o singură dată. Hitul este de fapt o adaptare în limba română a unei piese compuse și cântate de un francez, Enrico Macias - "La femme de mon ami". Cantautorul francez Enrico Macias ar fi exprimat în ea drama pe care el însuși a trăit-o: s-a îndrăgostit de soția celui mai bun prieten și, pentru că ar fi fost o poveste de dragoste interzisă, a tăinut-o ani de-a rândul pentru ca mai apoi să aibă curajul să compună o melodie superbă...

„Je sais pourquoi tu as pleuré/ Et tristement m’as regardé…/ Je peux te prendre dans mes bras/ Pour embrasser tes yeux rougis,/ Mais moi, je n’en ai pas le droit:/ Tu es la femme de mon ami!“ (Eu știu de ce ai plîns/ Și cu tristețe m-ai privit/ Pot să te iau în brațe/ Ca să-ți sărut ochii înroșiți/ Dar eu nu am acest drept:/ Ești soția prietenului meu!) În română, cuvintele sunt adaptate de Ciupi Rădulescu melodiei, dar păstrează mesajul, pe care parcă îl accentuează. Alexandru Jula interpreta cîntecul cu atîta lirism, cu vocea lui caldă, încît parcă ascultai o doină, îți transmitea jalea, dorul, sentimentul înăbușit, din cinste și onoare, de cuvintele care se-nlănțuie, repetînd și întărind durerea din adîncul sufletului, dar hotărît să rămînă loial prietenului: „Pe tine nu te pot iubi/ Oricît mi-ar cere inima/ Nu te primesc în viața mea/ Pentru că eu nu pot uita/ Că tu ești și rămîi mereu/ Soția prietenului meu…/ Pe tine nu te pot iubi/ Chiar de-am să lupt cu dragostea,/ Nu vreau să mint pe cineva/ Căci de-aș minți m-aș rușina/ Și n-aș putea să mai fiu eu/ În fața prietenului meu…/ Tu ești și-așa vei fi mereu/ Soția prietenului meu…“.

Printre melodiile celebre din repertoriu se numără "Primul ghiocel" (compozitor Elly Roman), "Hai să-ti arăt Bucureștiul noaptea" (Sile Dinicu), "Nu-s vorbe în zbor" (Vasile V. Vasilache), "Nu-ți fie teamă de-un sărut" (Camelia Dăscălescu), "Când liliacul va-nflori" (Gelu Mihăilă),"Fiindcă astă seară te-ntâlnesc" (Aurel Giroveanu), "Iubire târzie", "Haz de necaz" (Dumitru Lupu), "Ale tale" (Aurel Manolache), "Cânta o mandolină" (Gherase Dendrino).

A jucat în zeci de spectacole de revistă, de operetă - între care „Vânzătorul de păsări”, Ana Lugojana” şi „Frumoasa Elena” - şi în comedii muzicale pentru copii. A făcut parte din distribuţia unor spectacole naţionale pe Litoral, dar şi în judeţul Sălaj şi la Radioteleviziunea Română, devenită, ulterior, Societatea Română de Radiodifuziune. A participat la festivaluri în ţară - la Mamaia, în 1965 şi 1969, Festivalul „Melodii '79” (1979), dar şi în străinătate - la Berlin (1968) şi Poznan (1978).

A urmat liceul Comercial din Cluj. La absolvire a fost repartizat la Bistriţa. Cum avea în sânge şi în glas doinele, horele, cântecele tărăgănatele, timp de un an a activat, ca solist vocal, într-un colectiv de artişti amatori deosebit de talentaţi, realizînd spectacole de revistă. Făcînd un ocol printr-o localitate de la graniţa cu Iugoslavia, a venit la Galaţi, la surorile sale. „Primul lucru pe care l-am făcut: m-am dus să văd Dunărea. Apoi, la întoarcere, am văzut un afiş. Teatrul de Estradă prezenta spectacolul «Sugestii şi reclamaţii». N-am să uit asta toată viaţa” – îşi amintea marele artist (într-una din scrisorile trimise pentru Elis Râpeanu). S-a prezentat la directorul teatrului, compozitorul Aurel Manolache, timp de zece zile la rînd. În după-amiaza celei de a zecea zile, „Aurel Manolache, când m-a văzut, l-a trimis pe Milu Iosipovici (regizorul) să mă expedieze. «De unde vii?» m-a întrebat acesta. «De la Bistriţa.» «Măi, băiete, tu ai mai cîntat undeva?» I-am spus «Da, la Bistriţa.» Aveam la mine un program pe care eram trecut de nouă ori. Am fost chemat şi ascultat. Aurel Manolache mi-a zis «De mâine, eşti angajat provizoriu», iar provizoratul a durat 50 de ani, după ce, la 1 octombrie 1954, am fost angajat la Teatrul din Galaţi.

Alexandru Ionescu, care, prin anii 1952-1954 făcea parte din Ansamblul Armatei, îți amintește că Alexandru Jula s-a afirmat încă din anii de liceu: „Prima scenă a fost aceea din Armată, de la Cluj, unde cânta, mai ales, potpuriuri de muzică uşoară şi avea mare succes. Era de înălţime medie, vioi şi slăbuţ. Constituia o atracţie a manifestărilor care se organizau, şi oamenii veneau să-l vadă şi să-l asculte pe el”. 

Duetul JULA (Alexandru, 24 iulie 1934, Șimleul Silvaniei – 3 iunie 2018, Galaţi) și MIRON (Ionel, 1932-2004) a luat naștere pe scena Teatrului muzical din Galați, în 1954. În 1960 au participat la prima emisiune de televiziune, filmată în parcul Herăstrău. La Radio au debutat în 1963 într-un spectacol alături de Doina Badea. Sunt o legendă vie a muzicii uşoare românești. Au avut o comunicare artistică de invidiat; vocile lor se potriveau timbral, erau sensibili, știau să-și aleagă repertoriul. Compozitori de marcă au scris pentru ei. Iată cîteva dintre succesele repertoriului lor: Cântă, cântă Dunărea, Podul Grant, Suntem prieteni (George Grigoriu), Orașul de la Dunăre (Temistocle Popa), Nu te mai gândi (Ion Cristinoiu), Nu-ți pierde tinerețea (Marius Dumitrescu), La revedere (Nicolae Kirculescu), Am auzit de dragoste (Vasile Veselovski, pentru care a primit laurii concursului Melodii ’79). Au colaborat cu Teatrul Tănase din ’65 până prin în ’72 când s-a început colaborarea cu Teatrul de revistă «Fantasio» din Constanţa. “Aici îl cunoşteam foarte bine pe Aurel Manolache“, îşi aminteşte Alexandru Jula. Acolo, la Tănase, s-a și montat un spectacol special pentru ei. Au mai urmat, Aventurile unei umbrele, pus în scenă de Edmond Deda; un spectacol al lui Mircea Crişan «Al optulea magnific». Au fost aplaudați și de Petre Ștefănescu Goangă, Ion Dacian, de Maria Tănase alături de care Alexandru Jula a cântat ulterior. În 1960 au participat la prima emisiune de televiziune, filmată în parcul Herăstrău. La Radio au debutat mai târziu, în 1963, într-un spectacol alături de Doina Badea.

După despărţirea de Ionel Miron, Alexandru Jula îşi continuă activitatea şi se menţine, de-a lungul anilor, cap de afiş în spectacolele care includ şi muzică uşoară. În anul 2000, Monica Popescu publică, în ziarul gălățean Viața liberă (24 aprilie), un articol din care aflăm că Traian Băsescu, ministrul Transporturilor de atunci, a mărturisit că, pe vremea când naviga, dădea dispoziţie ca la staţia de amplificare de pe navă să se cânte doar „Floare albă din Pireu” şi „Soţia prietenului meu”.

În luna iunie 2017, la vârsta de 82 de ani, Alexandru Jula a urcat din nou pe scenă! Mai multe vedete ale muzicii și umorului românesc l-au sărbătorit pe marele cântăreţ al iubirii, în spectacolul „ULTIMUL ROMANTIC', prezentat în cadrul unui mini-turneu național în șase orașe. Titlul era același cu cel al cărții biografice a artistului, scrisă de Oana Georgescu.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro