A realizat cândva un rol absolut memorabil în filmul „La Moara cu noroc” al lui Victor Iliu, după nuvela lui Slavici, el interpretând rolul personajului negativ - Lică Sămădăul, în compania actorilor Constantin Codrescu și Ioana Bulcă. Dar povestea lui este mult mai complexă, nu se rezumă la această prestație antologică... Geo Barton (25 martie 1912, Piatra Neamț - d. 10 iunie 1982, București) a fost un cunoscut actor român de teatru și film, care colaborat și cu Burgtheater din Viena.

Geo Barton a absolvit Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică în 1941, clasa Victor Ion Popa. Studiind Canto cu soprana Maria Snejina, își începe cariera la Teatrul de revistă „Constantin Tănase” cu spectacolul „Bal la Savoy”, alături de Colea Răutu, Oszkár Dénes și Rózsi Bársony. Fiind remarcat pentru prezența sa scenică, este chemat de Victor Ion Popa la teatrul său „Muncă și Voie Bună” să joace alături de Maria Mohor și Alexandru Giugaru. Începe o carieră prodigioasă alături de mari nume ale scenei românești: Ion Manu, Simona Bondoc în „Institutorii”, Elvira Godeanu în „Zaza”, Marietta Anca în „Târgul dragostei” (spectacol din repertoriul Teatrului Burgtheater din Viena), George Calboreanu în „Frații Karamazov”, Marcela Rusu în „Pescărușul”, Dina Cocea în „Păianjenul” etc.

După o scurtă perioadă pe scena Teatrului Național din Craiova, din anul 1949 își va continua cariera pe scena Teatrului Giulești (astăzi Odeon), până în anul 1953, când s-a stabilit la Teatrul Național București, teatre în care a continuat să aibă parteneri de excepție: Tanți Cocea, Coca Andronescu, Mimi Botta, Mary Voluntaru, Cella Dima, Irina Răchițeanu, Draga Olteanu, Tamara Buciuceanu, Adela Mărculescu, Carmen Stănescu, Ion Finteșteanu, Marcel Anghelescu, Gheorghe Cozorici, Florin Piersic, Traian Stănescu etc. Din 2013, Premiul UCIN pentru Cel mai bun actor al anului se numește Premiul „Geo Barton”.

A debutat în cinematografie în 1949, în filmul „Răsună Valea”, iar în 1955 avea să se consacre cu filmul „La Moara cu Noroc”, regia Victor Iliu, în rolul lui Lică Sămădăul, desfășurându-și activitatea cinematografică până în 1982, cu ultimul său rol, Papașa, din filmul „Secvențe” al regizorului Alexandru Tatos. Avea sa joace în „Moara cu noroc”, în rolul lui Lică Sămădăul, un rol pe care l-a interpretat magistral şi care l-a şi consacrat în cinematografie. Cine a văzut filmul regizorului Victor Iliu, nu cred că poate uita dansul pe care l-a jucat Lică Sămădăul cu Ana (Ioana Bulcă), soţia lui Ghiţă cârciumarul (Constantin Codrescu), un dans la fel de impresionant (şi cu trimitere spre drama care a trebuit să urmeze) precum cel din „Zorba Grecul” (cu semnificaţii la fel de emoţionante, dar în alt plan şi în alt registru muzical) de peste câteva decenii. A jucat apoi în peste 30 de filme, alături de nume mari ale cinematografiei româneşti precum Mircea Diaconu (în “Secvenţe” – 1982), Florin Piersic (în “Fraţii Jderi” – 1974), Amza Pelea (în “Dacii” – 1966) sau Radu Beligan.

„A fost Pascalopol, in ,,Enigma Otiliei", spectacol al Teatrului National, in regia Ion Cojar. I-a avut ca parteneri de scenă pe Valeria Seciu (Otilia) si pe Traian Stănescu (Felix). Nu a solicitat preschimbarea personajului din spectacol, dar l-a elevat in zona boieriei cehoviene. Probabil, pentru cineva, teatral dar, cu siguranță mai uman si mai elegant”, scria Anita Barton, fiica actorului. De altfel, și în film s-a procedat la fel: „Sergiu Nicolaescu a pus condiția față de prietenul și admiratorul lui (regizorul Iulian Mihu) ca Pascalopol să devină, dintr-un neguțător parvenit, un aristocrat. Sunt convins că și Barton tot un aristocrat ar fi jucat în film”.

În cartea „Magnificii hazului”, apărută în anul 2005, scriitorul George Mihalache a evocat o pățanie care l-a avut în prim plan pe Florin Piersic și în care actorul, deranjat de reacția unui „glas de buhai care îl viza pe marele nostru actor Geo Barton”, a sărit de pe scenă și l-a pedepsit „ca la carte” pe spectatorul turbulent. Scriitorul George Mihalache și-a amintit că Florin Piersic i-a povestit personal episodul cu pricina într-un moment petrecut pe platourile de filmare ale TVR, în care cei doi lucrau împreună la un monolog umoristic.

Pelicula „La Moara cu noroc“ (1957), regizată de Victor Iliu, a fost al doilea lungmetraj autohton nominalizat la „Palme d’Or“, după „Afacerea Protar“ (1956). Cap de afiş, alături de Geo Barton, Ioana Bulcă sau Colea Răutu, Constantin Codrescu fusese iniţial nominalizat pentru a face parte din delegaţia care a însoţit pelicula la Cannes, însă în cele din urmă a fost nevoit să rămână pe loc din cauza delaţiunilor colegilor săi de breaslă.

26 ianuarie 1957. Cea mai mare sală de cinematograf din Bucureşti şi din ţară, „Patria“, reinaugurată după o perioadă de reparaţii şi renovări, găzduia premiera filmului „La Moara cu noroc“ de Victor Iliu. A fost un mare succes, astfel că „La Moara cu noroc“ a rămas la „Patria“ timp de o lună încheiată, răstimp în care cozile de la casele de bilete deveniseră un fapt cotidian. În aceste condiţii, selectarea filmului în competiţia pentru mult râvnitul trofeu „Palme d’Or“, în cadrul celei de-a zecea ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes (2-17 mai 1957) a părut oarecum firească, mai ales că ţara noastră fusese prezentă pe Croazetă şi în anul anterior cu pelicula „Afacerea Protar“. Din distribuţia filmului lui Victor Iliu au făcut parte, printre alţii, Constantin Codrescu (Ghiţă), Ioana Bulcă (Ana), Geo Barton (Lică Sămădăul), Marietta Rareş (bătrâna), Colea Răutu (Pintea), Gheorghe Ghiţulescu (Răuţ), Benedict Dabija (Buză-Ruptă), Ion Atanasiu-Atlas (Săilă Bouaruţ) şi Sandu Sticlaru (Marţi). Constantin Codrescu a fost selectat iniţial pentru a face parte din delegaţia care a însoţit filmul în Franţa, însă în cele din urmă a fost nevoit să rămână acasă.

Motivul l-am aflat studiind dosarul pe numele actorului aflat astăzi în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. O notă semnată de „un colectiv de actori“ şi transmisă pe adresa Ministerului Afacerilor Interne, în atenţia ministrului Alexandru Drăghici (deşi nu este datată, a fost expediată cu siguranţă după 19 martie 1957, când Drăghici a preluat acest portofoliu, după ce anterior fusese ministru al Securităţii Statului) a fost picătura care a umplut paharul în cazul lui Constantin Codrescu.

La 2 aprilie 1957, un referat semnat de către locotenentul major E. Turcu, ofiţer de contrainformaţii din cadrul Ministerului Forţelor Armate, concluziona: „Nu suntem de părere a i se da aviz favorabil în vederea plecării susnumitului în Franţa sau altă ţară capitalistă“. Acesta nota, printre altele, că actorul este „un element cu origine socială nesănătoasă, neataşat regimului democrat, caracterizat ca fiind îngâmfat, sfidător, având prietenii numai cu elemente cu concepţii vechi, elemente duşmănoase regimului“.

De asemenea, Constantin Codrescu era văzut ca „un element impulsiv, violent, anarhic şi de necontrolat, cu o educaţie duşmănoasă regimului primită de la părinţii săi“. Pe de altă parte, Turcu admitea că „din punct de vedere profesional-artistic sus-numitul este un actor talentat şi bine pregătit“, însă îi mai reproşa lui Constantin Codrescu şi faptul că „refuză să-şi plătească cotizaţia la sindicat, se situează în fruntea nemulţumiţilor, arătându-se încontinuu nesatisfăcut de condiţiile şi salariul pe care-l are ca actor, deşi situaţia nu este aşa“. „Nu participă la şedinţele politice ce se ţin sau la celelalte şedinţe are au loc în cadrul teatrului, spunând că pe el nu-l interesează, întrucât e numai vorbărie goală şi că în practică nu se aplică nimic“, mai nota Turcu.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro