Tatiana Stepa (după căsătorie: Filipoiu; 21 aprilie 1963, Lupeni, județul Hunedoara – 7 august 2009, București) a fost o îndrăgită cântăreață de muzică folk, cu o poveste de viață în care marile împliniri și abisurile au coexistat tulburător. Provenea dintr-o familie cu o poveste ca-n vechile romane interbelice. Tatiana era unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama ei, olteancă din Gorj,fusese dată slugă de la frageda vârstă de zece ani. Tatăl ei, moldovean din Roman, era un fost copil de regiment. Luându-și viața în dinți, cei doi au fugit în Valea Jiului ca să scape de sărăcie și de umilință. Tatiana a fost înconjurată de muzică de la o vârstă fragedă. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniță. După ce a fost interzisă ca artistă, a lucrat 11 ani la Mina Lupeni... S-a căsătorit la 18 ani, s-a despărțit curând, iar mai târziu a trăit o iubire rară cu Ștefan Hrușcă, apoi o alta cu Andrei, fiul lui Adrian Păunescu.

„M-am născut la Lupeni, în Valea Jiului, într-o zonă minerească (de altfel, tatăl meu a fost miner, fratele meu la fel), dar am avut o copilărie foarte frumoasă pentru că la noi în casă se cînta, părinții mei așa s-au cunoscut – cîntînd, iar pe noi, copiii, ne-au învățat de mici cu sunetul muzicii. Din fericire, atunci existau locuri în care puteai să urmezi cursuri de balet, vioară, pian și au încercat să ne ocupe timpul liber cu activități umane, apropiate de artă.

Părinții mei s-au cunoscut la un club de amatori, unde se organizau spectacole. Sigur că, apoi, căsătorindu-se și având și trei copii lângă ei, nu au mai participat la spectacole, dar cântau prin casă, duminica, fredonau ce auzeau la radio, la televizor și pe urma au început să ne învețe și pe noi. Tatăl meu era un împătimit al cititului, avea o bibliotecă destul de mare, sigur, și cărțile erau destul de ieftine, dar mi-aduc aminte că se certa mama mereu cu el, pentru că, la fiecare salariu își aloca o suma să-și cumpere cărți, iar mamei nu-i prea convenea, pentru că era un singur salariu și trăiam atunci cinci din el. Și-l tot certa. Dar ne-au prins bine și noua, pentru că am citit, frații mei mai puțin, dar eu am citit foarte mult în perioada copilăriei”, povestea artista într-un interviu antologic - ultimul ei interviu - acordat cunoscutei ziariste Alice Năstase Buciuta, pentru revista Tango - Marea Dragoste.

În copilărie a urmat cursuri de balet, vioară și pian. A făcut vioara timp de 8 ani, ca instrument principal. A urmat cursurile Liceului de Arhitectură din București.Cenaclul Flacăra a fost primul loc în care a auzit muzică folk. Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cânte la chitară.În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraș, a debutat cu un cântec numit „Și-am să-mi fac o doină” (versuri Adrian Gavrilă), rămânând în componența cenaclului până în anul 1985. („ Am plecat din Bucuresti si am locuit in Fagaras. Sotul meu era din Bucuresti, dar era destul de greu sa gasesti o locuinta in Capitala. El avea niste rude care ne-au gasit un apartament in Fagaras, si ne-am mutat acolo. Deja noi nu mai eram impreuna, dar eu locuiam in Fagaras cand a venit Cenaclul cu un mare spectacol, pe stadion, si m-am dus asa cum se duceau toti cei care debutau. Se facea un anunt, cine vrea sa cante sa vina in spatele scenei. Nu mai stiu cine m-a ascultat, probabil Vasile Seicaru si nu mai stiu cine, si am intrat in scena si am cantat....”)  

„In Bucuresti m-am casatorit, cred eu ca prea repede, dar la fel de repede m-am si despartit. Aveam optsprezece ani cand m-am casatorit, apoi l-am facut pe fiul meu, Catalin. (...) S-a întîmplat să se interzică Cenaclul Flacăra în 1985, eu, pe vremea aceea, lucram la o întreprindere în Făgăraș, am fost dată afară și am avut destul de puține opțiuni și am ales să mă întorc în Valea Jiului pentru că, pe de o parte, acolo aveam familia, acolo era și băiatul meu și nu am reușit să mă angajez decît la mină”

După interzicerea din 1985 a Cenaclului „Flacăra" și a ei ca artistă, a lucrat vreme de aproape 11 ani la mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la București. A colaborat la publicațiile pe care le scotea Adrian Păunescu în acea perioadă: Totuși iubirea și Vremea. În perioada 1992-1996, a fost membră a Cenaclului „Totuși Iubirea", participând la peste 2.000 de spectacole, atingând un maxim de 50.000 de spectatori la un concert aniversar de la Galați. Din anul 1996 până în 2009 a mai susținut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor orașe din România, Italia, Germania, Franța, Republica Moldova, Bulgaria.A fost invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din țară (Om Bun, Folk you, Sighișoara, Folkfest, Bistrița, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamț, Galați etc.) și la alte festivaluri concurs de muzică folk și poezie.

A compus atât pe versuri proprii, cât și pe ale unor poeți din literatura universală și română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian. A cântat singură, apoi împreună cu Magda Pușkaș au format grupul Partaj. 
Ultimul recital l-a susținut în cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche în data de 31 iulie 2009, cu doar o săptămână înainte de sfârșit...

Alice Năstase a întrebat-o pe Tatiana Stepa, în cadrul acelui faimos interviu publicat în 2009, care era adevărul despre legătura artistei cu un faimos coleg de scenă, Ștefan Hrușcă:
„-Se spune ca in anii Cenaclului Flacara ai trait o poveste de dragoste cu Stefan Hrusca.
-Nu stiu daca a fost chiar o poveste de dragoste. A fost o apropiere intre noi. Eu am tinut si tin in continuare foarte mult la Stefan. El mi s-a parut, in toata lumea aia pestrita de pe scena, venita de prin toate colturile tarii, si fiecare cu diverse preocupari, mi s-a parut ca seamana oarecum cu mine, pentru ca eram amandoi destul de stingheri, veneam din localitati mici, mi se parea ca sufletul lui seamana cu sufletul meu. Nu stiu daca a fost chiar o poveste de dragoste, a fost o apropiere si un om la care am tinut si tin foarte mult”.

Mai apoi, a venit o altă mare iubire, cea mai importantă din viașa ei, cu Andrei, fiul lui Adrian Păunescu: „ Imi amintesc si cu mare placere si cu mare durere. Cred ca a fost munca mai intai. Si, muncind foarte mult impreuna, probabil ca mi-am dat seama ca avem aceleasi valori, iubim aceleasi lucruri. Nu stiu cum s-a intamplat, dar a fost foarte frumos. Si foarte dureros pe urma, sigur ca da. A fost o relatie la care eu am tinut foarte mult, a fost o relatie de ani de zile si dupa care eu nu am mai reusit sa-mi revin, pentru ca am investit foarte mult, am investit tot ce aveam. Si eu cred ca o mare iubire, de fapt, o construiesti ca pe o casa. Putini sunt cei care au si norocul sa o termine”...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro