Paul Ioachim (6 octombrie 1930, comuna Conduratu, Buzău – 10 iulie 2002, București) a fost actor, dramaturg, director de teatru. A scris piese de teatru de succes ca „Nu suntem îngeri”. A absolvit Institutul de Artă Teatrală si Cinematografică „I.L. Caragiale’” din Bucuresti, în 1953, la clasa profesorului Ion Finteșteanu. Era actor la Teatrul „Nottara”, când s-a căsătorit, în 1958, cu Elena Bichman, pe care a adus-o la Institut, dar care l-a parasit insa in 1962, in favoarea renumitului actor Toma Caragiu, pe-atunci director al Teatrului din Ploiesti, ceea ce l-a făcut să sufere enorm. Din a doua căsătorie, cu actrița Doina Ioachim, este tatăl actriței Oana Ioachim (1967-2015). Din 1995 a fost directorul Teatrului „George Ciprian” din Buzău, unde a avut parte și de unele întâmplări imprevizibile. Despre ce a putut fi vorba...

Paul Ioachim a jucat rolul lui Titel Rușan în drama „Ilustrate cu flori de câmp” din 1975, în regia lui Andrei Blaier. Personajul său, un arhitect matur, căsătorit, este cel cu care eroina Laura (o tânără naivă interpretată de Carmen Galin) rămâne însărcinată, ceea ce va duce la consecințe tragice. A apărut și pe genericul altor pelicule cunoscute: Secretul cifrului (1960), Aventurile lui Babușcă (1973), Înghițitorul de săbii (1982), Amadeus (film TV din 1984), Începutul adevărului (Oglinda) (1994), Stare de fapt (1995).

Nascut in „Bronx-ul" Buzaului, cum ii placea sa spuna, Paul Ioachim a facut toata viata lui teatru. A inceput din scoala, scriind scenete pentru colegii sai, a continuat apoi pe scena, unde s-a remarcat ca unul dintre cei mai apreciati actori ai generatiei sale, un june prim desavarsit, pentru ca mai apoi sa se lase fascinat de jocul scrisului. Piesele lui Paul Ioachim, stranse în volum la implinirea varstei de 70 de ani, in doua volume intitulate „Comedii... si ceva drame”, au nu numai subiecte interesante, ce merita redescoperite de regizorii de azi, ci si o excelenta constructie, datorata privirii dinauntru pe care autorul o avea in materie de teatru. In plus, a condus un teatru, numit „George Ciprian" (după numele autorului piesei „Capul de rățoi”) la Buzau, primul teatru de proiecte aparut la noi, pe care l-a infiintat pentru a aduce o bucurie oamenilor din locurile unde s-a nascut. Intr-un interviu luat in octombrie 2000, chiar dupa aniversarea celor 70 de ani, pe care nu i-a aratat niciodata, Paul Ioachim imi spunea, fara sa dea semne de oboseala: „Dupa ce voi trece acest "prag critic", planuiesc sa trag o linie si sa o iau de la capat. Voi scrie o piesa, bineinteles de actualitate, care se va chema probabil Casa".

Regizorul Cornel Todea a abordat cu vervă şi imaginaţie - pentru teatrul tv - un text emblematic al lui Paul Ioachim, în care dramaturgul amestecă viaţa de zi cu zi cu cea de pe scenă. Rolurile principale erau interpretate de Damian Crâşmaru, Mircea Rusu, Ileana Cernat şi Oana Ioachim. În „Totul e un joc”, dramaturgul Paul Ioachim amalgamează realitățile. Viața unui actor faimos care își căsătorește fiica cu un regizor de succes se împletește cu repetițiile pentru premiera piesei în care un personaj, actor faimos, își mărită fiica cu un alt personaj, regizor de succes, iar defectele și problemele de pe scenă sunt oglinda fidelă a celor din afara ei.

Marin Ifrim, fost regizor tehnic al teatrului din Buzău, povestea în „Cartea teatrului”, cum inspirația de moment a lui Paul Ioachim a reușit să împiedice un deznodământ tragic pe viu. „Chiar dacă, imediat după angajare, la înființarea Teatrului <George Ciprian>, echipa de tehnicieni era un pic sub cerințele unei astfel de instituții profesioniste, în timp, de voie, de nevoie, aceasta s-a rodat, ajungând la multe performanțe notabile asupra cărora voi reveni. Acum, îmi amintesc încă un moment de mare comedie <regizată> subtil de Paul Ioachim. Între doi mașiniști s-a iscat o altercație. Unul dintre aceștia, Noni, pe numele său de scenă, greu de combătut în orice privință, născut atoateștiutor, a cam încasat-o. Locuind în apropierea teatrului, la doar câteva zeci de metri, s-a dus până acasă, a golit bucătăria de accesorii tăioase și s-a întors în curtea instituției. Paul Ioachim tocmai voia să plece la București, dând să se urce în mașină pentru a fi dus până la gară, exact de cel care tocmai îl scărpinase pe Noni. Văzându-l agresiv, știind deja despre ce este vorba, șugubățul director al teatrului i s-a adresat senin: <Noni, ce faci tu acolo, îngrijești recuzita?>. Noni, nesesizând nuanța ironică a șefului, a răspuns cu serio­zitate și cu o privire care părea a cere ajutor, i-a explicat că acel coleg l-a lovit, și că, iată, e decis să ducă răzbunarea până-n pânzele albe”.

Directorul Paul Ioa­chim i-a cerut să se apropie de mașină pentru a-i spune ceva chiar de față cu cel pe care Noni voia să îl termine, la propriu. „În acea clipă, posibila viitoare victimă, care avea și atri­buțiuni de șofer, tocmai ­des­chidea ușa mașinii pentru a-și invita șeful înăuntru. Paul Ioachim își așază tacticos haina și șapca pe bancheta din spate și, înainte de a urca, se întoace către Noni, făcându-i semn discret să se apropie, apoi, în șoaptă, ca să audă și ceilalți mașiniști din jur, i se adresează: <Am o mare rugăminte. Nu-i face asta tocmai acum, pentru că încă am nevoie de el. Lasă-l măcar să mă ducă și pe mine până la Gară, apoi, după ce eu mă urc în tren, țtii tu... Nu e frumos să fiu și eu de față>. Ca drept dovadă că Noni nu ieșea din vorba șefului, nu numai că nu și-a mai făcut bucăți colegul, dimpotrivă, la întoarcerea acestuia de la Gară, sculele pregătite erau deja la locul lor, în gospodăria sa din imediata apropiere a teatrului . Și a teatrului de operațiuni!”. 

...Fiica lui, Oana Ioachim (1967-2015) a fost tot actriță, dar, din nefericire, a pierit de tânără. Oana Ioachim a fost ani de zile partenera de scenă a lui Ștefan Bănică Jr. în spectacolul „Desculți în parc”, s-a iubit doi ani cu Nae Caranfil, apoi s-a căsătorit cu un alt regizor, Răzvan Săvescu.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro