...„Văd, la fereastra ta, târziu,/ O lumină și nu știu/ De ești trează sau visezi...” Povestea lui Iuliu Merca se confundă, practic, cu cea a formației de legendă Semnal M. Iuliu Merca (26 ianuarie 1948, Vlădeasa, Cluj - 27 iulie 1999, Costinești) a fost compozitor, chitarist, basist si vocalist român, fondator al trupei Semnal M și o personalitate fără de care muzica românească și în special rockul nu ar mai fi fost la fel. 

În ton cu muzica occidentală a anilor '60 ascultată, în special, la Radio Europa Liberă, Radio Luxemburg şi Radio Viena, Clujul fremăta de noi și noi trupe studențești care încercau să imite formații ca Beatles, Rolling Stones sau The Shadows. Index 66 a fost una dintre acestea, acordându-și chiar titulatura de prima formație rock din Cluj Napoca. După debutul în fața tineretului din Cluj, formația este din ce în ce mai solicitată la diferite serate de dansuri, „întruniri tovărăşeşti”, baluri şi revelioane organizate de studenţimea Clujului. La un moment dat, Index 66 rămâne fără chitarist astfel că băieții pornesc în căutarea unui înlocuitor. Îl găsesc pe tânărul Iuliu Merca, care avea doar puțin peste 20 de ani.

În 1969, Index 66 se destramă o dată cu repartiția obligatorie a studenților după absolvire. Merca își găsește repede loc în formația Chromatic Group unde cântă alături de Sorin Tudoran. „Erau un super-grup, cum n-a mai apărut în ţară. N-am ştiut ce aveam în mână”, își amintea artistul într-un interviu din 1993. Cu Chromatic, Merca a câștigat marele premiu la Festivalul Studențesc, la București, în 1969. Acumulând ceva experiență, Iuliu Merca este cooptat apoi în trupa Mondial, fondată de vărul său Filip Merca, însă visul său de a da naștere unei trupe noi nu pierise deloc.

Povestea trupei Semnal M a început în toamna anului 1976, când, după un sezon estival la Venus, drumul lui Iuliu Merca se intersectează cu cel al vocalistului și basistului Ştefan „Csiki” Boldijar. Prima ieşire în lume cu numele Semnal M s-a produs pe 1 iunie 1977. Era la Studioul Radio Cluj, într-un concert live. A fost doar începutul unei aventuri frumoase, a unei călătorii muzicale care pentru Iuliu Merca a însemnat tot restul vieții sale. Cu formația sa de suflet, Iuliu Merca a obținut titluri precum „cel mai bun vocalist”, ”cel mai bun chitarist”, „cel mai bun basist” sau „cel mai bun compozitor”,. De asemenea, a editat albume nemuritoare care s-au vândut în zeci de mii de exemplare, un adevărat record pentru industria românească de profil, începând cu „Trenul cursă de persoane Apahida” – Cluj-Napoca (1979), ”Cântece transilvane” (1982), ”Planeta visurilor noastre” (1983) sau ”Povești la gura sobei” (1996).

Au urmat concerte, spectacole și turnee în țară dar și în străinătate (URSS, Iugoslavia), cele mai multe pe litoral. Semnal M a însemnat, de-a lungul a peste treizeci de ani de activitate, o adevărată academie de muzicanți prin care s-au perindat, alături de Iuliu Merca, Ştefan Boldijar și Francisc Solomon, artiști ca Liviu Hrişcu (Mondial), Ioan “Ică” Moca, Fane Nagy, Cristi Pârvu, Iuliu Ţoca, Tavi Popovici, George Ciolac, Ştefan Florin, Dumitru „Teaca” Căpuşean și mulți alții. Deasupra tuturor, prin natura sa artistică, prin stilul său unic, talentat și original atât ca interpret dar și în calitate de compozitor, s-a ridicat mereu unicul Iuliu Merca, fără de care muzica românească nu ar fi fost la fel.

Ca mai toate trupele de la noi și nu numai, Semnal M a avut dese modificări de componență î decursul anilor.  astfel, ăn 1978, Tavi Popovici, Costi Sălăgean și Liviu Hrișcu părăsesc formula pentru a forma o efemeră trupă „Semnal Cluj"; au fost înlocuiți de Paul Masgras și Ică Ioan Moca, iar formația de bază își ia denumirea definitivă de „Semnal M".

 Iarna anului 1978 aduce un membru nou, ce avea să influențeze decisiv stilul trupei: George „Ghiță" Ciolac (claviaturi). Impresariatul este asigurat de către sibianul Iuliu Șuteu (care anterior prestase același gen de activitate în contul trupei Phoenix și care ulterior va avea un aport decisiv la promovarea trupei Holograf), care aduce multe angajamente pentru tânăra trupă clujeană. În 1979, vine în componența formației bateristul sibian Radu Parvu. În această formulă, formația face turnee lungi prin țară și în URSS. Cântă pe litoral, înregistrează la radio piesele „Hora" și „Urare" și apare cu piesa „La mijloc de pădure" în filmul muzical „Melodii la Costinești". Radu Parvu părăsește formația și înființează grupul Riff, împreună cu Adi Ordean și Florin Grigoraș, grupul având succes în turnee împreună cu Semnal M.

1979 toamna: turneu de 2 săptămâni în Iugoslavia. Anul următor aduce o schimbare de fond, cooptarea lui Solomon „Saci" Francisc ca toboșar. Se înregistrează al doilea album, „Cântece transilvane". Piesa care a cunoscut cel mai mare succes, „Bal la Apahida", a figurat chiar și în topul „tradițional" din Japonia, constituind temelia curentului muzical etno din România. Participarea la festivalul „Club A" aduce cu sine un premiu important, cel de compoziție, pentru „Mai avem multe de făcut". Acest festival are ca rezultat și scoaterea pe piață a unei compilații de piese „live", din piesele/trupele câștigătoare.

Paul Masgras părăsește definitiv țara, cu destinația Statele Unite ale Americii. În vara lui 1981, pe litoral, apare în trupă Dorin Ciobică - chitară-vocal; pentru o scurtă perioadă îl suplinește pe Merca, plecat la Cluj cu probleme personale. În '82, pentru o perioadă, trupa se „rupe", cei care pleacă fiind Ciolac, Solomon și Boldijar. Componența se reface la timp pentru terminarea înregistrărilor la „Planeta visurilor noastre". Urmează noi turnee și o vară petrecută pe litoral. De asemenea, sunt înregistrate noi piese: „Urare", „Tânăra dimineață". Urmează marele succes „La fereastra ta".

Iarna anului 1983 aduce cu sine despărțirea de Ghiță Ciolac, care pleacă în Germania. Este cooptat un nou membru, Dumitru "Teaca" Căpușan. Se înregistrează „Desculț în iarbă" și „Spune-mi cine ești". '83 - '84: turnee + litoral. „Teaca" părăsește formația, căsătorindu-se și stabilindu-se la Craiova. La finele lui 1985 Ștefan Boldijar se retrage din formație. Intre 86' și '88, Semnal M activează în formula: Iuliu Merca, Francisc Solomon, Dorin Ciobică, chitara bass fiind preluată de suceveanul Vasile Purice. Au loc turnee - maraton; în toamna lui 1986 se „cântă" aproape 90 de zile, cu două reprezentații pe zi. Din staff-ul turneului fac parte, alternativ: Riff, Timpuri Noi, Ducu Bertzi, George Nicolescu, regretatul Călin Nemeș, Ilie Micolov și Laura Stoica, pe care Iuliu Merca o descoperă la un festival din perioada respectivă.

După revoluție, până în 1994, formația evoluează în formula de trio: Iuliu Merca, Francisc Solomon (toboșar) și Ștefan Boldijar. Apoi, în 1995, este cooptat Ștefan Nagy la baterie. 1996 aduce cu sine un nou album, „Povești la gura sobei". Este urmat de alte turnee, iar vara se cântă din nou pe litoral. Se alătură trupei Dan „Capră" Cozma (chitară, vioară, claviaturi, voce), actualmente profesor de muzică în Germania. 
În 1998, formația susține un turneu în Germania, iar în același an li se alătură chitaristul Florin Ștefan din Baia Mare.

Anul următor se cântă din nou pe litoral, la Costinești. Pe 27.07.1999, la ora 13:49, Iuliu Merca, membrul fondator, compozitor, chitarist se stinge pe neașteptate, lăsând muzica românească mai săracă...

Au loc spectacole „in memoriam" dar se reduce în același timp activitatea concertistică. Membrii formației desfășoară activități personale: Ștefan Nagy - impresariat, organizarea festivalului de creație „Iuliu Merca"; Florin Ștefan - concerte de chitară clasică, înregistrări, compoziții terți. Ștefan Boldijar înregistrează împreună cu Cornel Moldovan (chitară), Marcel Moldovan (tobe, percuție, 17 ani elev la liceul de artă din Arad, laureat al concursurilor naționale de percuție încă de la vârsta de 5 (cinci!) ani) și Florin Ștefan piese noi pentru un nou album.

Din 2003 este reluată activitatea concertistică, în formula: Ștefan Boldijar, Florin Ștefan și Ștefan Nagy, cu participarea lui Marcel Moldovan. Se alătură, intre 2002 si 2007 și vechiul colaborator Dorin Ciobică (claviaturi, chitară).

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro