Înainte de 1990, Alina Mavrodin se anunța ca un dintre marile speranțe ale muzicii ușoare românești, fiind prezentă la televiziune, pe scenele sîlilor de concerte și la festivaluri. Nu a fost, însă, niciodată un artist convențional. Născută pe 15 septembrie 1962 la Pucioasa, ea este ansolventă a Facultății de Matematică la Universitatea din Iași, iar ulterior a devenit director artistic al festivalului „Crizantema de Aur” de la Târgoviște, oraș în care locuiește alături de soțul ei, Teodor Vasiliu.

Interpreta care a câștigat Trofeul festivalului de la Mamaia în 1987 a infiintat la Targoviste, în anul 1995, impreuna cu jurnalistul Teodor Vasiliu, Trustul de presa ARTPRESS, binecunoscut in regiune si in tara ca fiind unul dintre cele mai importante trusturi locale (ziar-radio-televiziune-retea de difuzare-tipografie). Proiectele media de mare anvergura au indepartat-o cativa ani pe Alina Mavrodin de scena muzicala romaneasca. Revenirea atat de spectaculoasa s-a produs in anul 2006 cu albumul „Povesti de dragoste”, produs de Casa de Discuri Ovo Music ( a lui OPvidiu Komornyik). Firea calda si prietenoasa a artistei a contrastat de multe ori cu stilul aspru si critic al ziaristei, binecunoscuta si in mediile politice romanesti.

Municipiul Targoviste, patrie a romantei romanesti, gazda a Festivalului National „Crizantema de Aur", a devenit cetatea de suflet a Alinei Mavrodin si a sotului ei, Teodor Vasiliu, acestia implicandu-se, incepand din anul 2000, alaturi de autoritatile municipale si judetene in realizarea marilor proiecte culturale: Teatrul municipal „Tony Bulandra”, Teatrul pentru copii si tineret „Mihai Popescu” si Filarmonica „Muntenia”.

Într-un interviu pentru Observatorul de Covasna, Alina Mavrodin își povestea, în 2o16, întreaga carieră. a început să cânte de la 3 ani. „Am debutat de foarte mică pe scenele muzicale. Chiar la 10 ani obţineam premiul I la un mare concurs naţional de muzică uşoară de la Craiova. Până în clasa a VIII-a am învăţat la Liceul de muzică nr. 1 „Dinu Lipatti” din Bucureşti, violoncel şi pian. După aceea am mers pe varianta aceasta a muzicii uşoare şi am participat la foarte multe spectacole şi competiţii“. A urmat facultatea de Matematică la Iași, participând la remarcabila viață artistică studențească din acel oraș. A urcat pe aceeași scenă cu Trupa Divertis, din care încă nu făcea parte regretatul Ioan Gyuri Pascu, și a câştigat mai multe festivaluri studenţeşti din epocă.

După ce a terminat Facultatea, a fost repartizată în 1986 în comuna Brăduț din județul Covasna. Și-a făcut primul an de stagiatură ca profesoară în localitate, unde i-a învățat pe copii, pe lângă matematică și fizică, și importanța cunoașterii limbii române. A învățat și ea câteva vorbe în maghiară, printre primele fiind expresia „kezit csókolom“ - sărut mâna. „Când am ajuns în comună toţi oamenii erau foarte respectuoşi. Mă salutau toţi cu ‘kezit csókolom’ şi copii şi bătrâni şi bărbaţi şi femei, iar eu le răspundeam. Azi aşa, mâine aşa, iar la un moment dat îmi spune o colegă, foarte amuzată, ‘dar ştii că asta înseamnă ‘Sărut mâinile’?. Eu am spus ‘foarte bine: ei mi-au sărutat mâinile şi le-am sărutat şi eu mâinile lor muncite’ şi ne-am bucurat unii de alţii”, povestea, cu emoție, artista.

Tot în 1986, dar mai devreme, înainte de examenul de diplomă, a ajuns la preselecţia pentru festivalul de la Mamaia. Experiența din 1986 a adus-o în atenția realizatoarei emisiunii de mare audiență „Steaua fără nume”, Simona Patraulea, care a invitat-o să participe la acest program dedicat tinerilor talente. Totodată, prima experiență de la Mamaia „mi-a folosit din belşug la următoarea ediţie, din 1987, când am câştigat mult râvnitul Trofeu al Festivalului“, arăta cântăreața. În acel an, a intrat în concurs cu două melodii, la fel ca ceilalți participanți, câștigând Trofeul cu melodia „Toate visele se împlinesc“, compusă de Camelia Dăscălescu, versuri de Roxana Popescu şi melodia „Să alergăm prin ploaie“, compusă de Cornel Fugaru, pe versuri de Dan D. Dumitriu, „două melodii superbe“. De notat că atunci i-a învins în competiție pe Cătălin Crișan, Daniel Iordăchioaie, Ramona Nădescu și Anca Țurcașiu!

Succesul de la Mamaia a adus-o în atenția întregii țări și, firește, a județului în care muncea. „Apartamentul meu de serviciu din Brăduţ (...) devenise asaltat de sute de scrisori. A fost un moment extrem de emoţionant şi pentru mine şi pentru părinţii mei, când m-am întors din vacanţa de primăvară şi am găsit tocul uşii plin de sute de scrisori din toată ţara. Poştăriţa din Brăduţ era foarte încântată şi toţi oamenii din Covasna m-au primit extraordinar de frumos şi m-au iubit“, povestește artista, adăugând că a beneficiat de articole în ziarele locale, Megyei Tükör și Cuvântul Nou.

„După un an am ajuns la Palatul Copiilor din Sfântu Gheorghe şi aşa am participat şi la Cântarea României pentru judeţul Covasna şi în filmările care se făceau pentru emisiunile din fiecare judeţ“, povestește artista. „Când m-am mutat la Sfântu Gheorghe m-au ajutat cu toţii din Brăduț. Am văzut foarte multe lacrimi în ochii lor şi am simţit că anul acela a însemnat foarte mult nu doar pentru mine, ci şi pentru ei şi că va lăsa o amintire puternică în sufletele noastre, fiindcă şi eu le-am iubit copiii şi i-am ajutat să înveţe matematică şi fizică în limba română, ca să îşi croiască un drum în viaţă (...). Faptul că atunci când pleci te regretă cineva, este un lucru extraordinar (...). Este o dovadă mare de dragoste, mai presus de cuvinte“. La Sfântu Gheorghe a predat ca profesor cu normă întreagă la Palatul Copiilor, inițiindu-i în „Matematica distractivă“. Totodată, s-a ocupat de corul de copii de la Palat.

După 1989, terminându-și stagiatura, a revenit la Pucioasa, unde a fondat corul de copii „Alianţa veselă“ la Clubul Copiilor din localitate. Între timp i s-a născut un fiu și s-a dedicat „minunatei activităţi de mamă, cea mai importantă dintre toate“. Totuși, și-a continuat şi activitatea muzicală, îndeosebi „pe palierul muzicii pentru copii. Am colaborat cu redacţia de copii a Televiziunii Române în foarte multe emisiuni, cu Radio România la foarte multe concerte la sala Radio, iar în 1994 am avut marea satisfacţie, ca filmul, mini-opera Zâna cea bună, făcut după un proiect al meu şi realizat cu copii de la Pucioasa, muzica Ştefan Elefteriu, versuri Angel Grigorescu şi Romeo Iorgulescu - realizat împreună cu TVR, a luat primul premiu internaţional al Televiziunii Române după revoluţie, premiul special al juriului la festivalul Antena de Aur, pentru filme muzicale de divertisment”, povestește artista. Ulterior, cum soțul ei era jurnalist, s-a dedicat presei în județul Dâmbovița, fiind, și în prezent, în conducerea trustului de presă Artpress. Perioada în care a intrat în presă era una destul de grea pentru artiştii români. „Muzica românească îşi încerca variantele ei de modernizare, de reinventare, ori eu ţin foarte mult la personalitatea mea artistică şi nu mi-o testez cu modele muzicale“, sublinia cântăreața pentru Observatorul de Covasna, care i-a găzduit un amplu interviu.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro