Ilona Moțica, una dintre cele mai cunoscute interprete, alături de Ilinca Cerbacev și Stela Enache, ale faimoasei melodii a lui Gherase Dendrino „Tangoul de demult” (pe versuri de George Mihalache), deși era născută la Pecica, Arad, și-a desfășurat cea mai mare parte a activității la Constanța, fiind solista Teatrului Fantasio în anii 60-80. A fost, timp de nouă ani, soția compozitorului Aurel Manolache. La bătrânețe, s-a stins singură, având și o afecțiune psihică, de pe urma căreia era înspăimântată de... venirea extratereștrilor...

Ilona Moţica (pe numele său real Elena Csepella; 9 octombrie 1929 - iulie 2009), care, în tinereșe, a luat lecții de canto cu Edmond Deda, venind de la teatrul din Petroșani, a fost prim-solistă a Teatrului Marinei din Constanța, iar, în 1956, când s-a înfiinţat secţia de estradă a Teatrului Fantasio a devenit cap de afiş. Moţica a slujit această instituţie până în 1989 când s-a pensionat. Ultima sa apariţie în faţa marelui public a avut loc cu puţin timp înainte de 1989. Chiar dacă s-a retras din lumina reflectoarelor, melomanii îşi amintesc încă de ea şi încă mai fredonează „Tangoul de demult“, „Mangalia“, „Nici nu-ţi închipui“, „Ce-mi poate aduce iubirea ta?“, „E timpul să mă întreb de ce“ sau „Gândul meu“.

„Am compus piesa «Mangalia» prin anii ’70, când încă trăia poetul Eugen Mirea. Acesta a venit o dată la o premieră a Teatrului Fantasio şi după aceea am făcut împreună o vizită la Mangalia şi a fost extrem de impresionat de nisipul auriu de acolo. Toate acestea se întâmplau când Mangalia doar ce începuse să se transforme în staţiune. El mi-a propus să facem un şlagăr, iar Ilona l-a cântat în premieră. Peste ani de zile, când s-a făcut Festivalul Callatis, şlagărul a fost interpretat de Ileana Şipoteanu“, a povestit autorul şlagărului, cunoscutul compozitor Aurel Manolache.

În calitate de fost director al Teatrului Fantasio, Aurel Manolache (5 octombrie 1931 - 9 martie 2010) spune că Ilona Moţica a fost un exemplu de profesionalism şi unul dintre capetele de afiş ale Teatrului Fantasio: „A fost una dintre solistele cele mai conştiincioase. Succesul nu l-a cunoscut doar pe scena Teatrului Fantasio, ea a avut foarte multe turnee în străinătate“.

„„Prin 1953, a sosit aici, în turneu, Ansamblul artistic al Marinei Militare din Constanţa. Ilona a fost văzută într-un spectacol şi invitată pentru audiţii la Constanţa. Era o probă formală, pentru că i se hotărâse angajarea încă de la Petroşani. De atunci, Ilona Moţica a devenit constănţeancă", se precizează în volumul Fantasio 40, semnat de Jean Badea, fostul secretar literar al teatrului. A cântat în toate concertele şi spectacolele de revistă ale Teatrului de Stat, fiind unul dintre primii angajaţi ai secţiei de estradă din cadrul instituţiei culturale, înfiinţată în 1956. Din 1969, a performat pe scena Teatrului Fantasio, ultima sa premieră dinaintea pensionării fiind Fantasiorama. Un moment culminant în viaţa sa de pe scenă l-a constituit concertul Fantasio Studio I, conceput ca un concert de muzică şi balet pentru prima solistă a teatrului, care îi avea ca invitaţi pe Ionel Miron şi Alexandru Jula, doi artişti în vogă în anii '70, din Galaţi. Succesul nu l-a cunoscut doar pe scena Teatrului Fantasio, ci şi în instituţii culturale din Moscova, Leningrad, Tbilisi, Baku, Berlin, Dortmund, Varşovia sau la bordul motonavei Transilvania, în ultima ei croazieră pe Marea Mediterană, scria Ziua de Constanța.

Aurel Manolache şi Ilona Moţica au format un cuplu şi în viaţa personală. „Am fost căsătoriţi în urmă cu 35 de ani, timp de numai nouă ani, dar am rămas prieteni după divorţ“, spunea fostul ei soţ. Sentimentele pentru cântăreaţă nu l-au părăsit însă multă vreme. Îşi aducea aminte de ea cu mare regret. „Ultimii ei 15 ani de viaţă au fost foarte trişti pentru că a fost foarte bolnavă. Din câte ştiu, a avut ceva pe sistem nervos, cu halucinaţii. Avea impresia că vin extratereştrii la ea şi ne-a părăsit cu puţin înainte de a împlini vârsta de 80 de ani. S-a chinuit foarte mult“, dezvăluia Manolache.

Paradoxal, faimoasa artistă constănţeancă nu mai putea suporta televizorul. „În ultimii ani ea s-a izolat de restul lumii, probabil din cauza bolii. Timp de zece ani nu s-a mai uitat deloc la televizor. Spunea că undele emise de televizor sunt malefice şi stătea ore-n şir singură. Se izolase complet şi, cu toate că avea mari probleme cu dantura, avea oroare și de stomatolog“, a povestit întristat, în 2009, Aurel Manolache, mărturia sa fiind reprodusă de Adevarul.ro.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro