Cu origini aristocratice, dar și un posibil strămoș istro-român, Baroneasa Alida Maria Laura Altenburger von Marckenstein-Frauenberg (31 mai 1921, Pola – 22 aprilie 2006, Roma), cunoscută sub numele ei de scenă Alida Valli (sau simplu Valli), a fost o mare actriță de teatru și film, care a apărut în peste 100 de filme, incluzând „Luiza” lui Mario Soldati, „Cazul Paradine” de Alfred Hitchcock, „Al treilea om” de Carol Reed, „Strigătul” de Michelangelo Antonioni, „Senso” de Luchino Visconti, „1900” de Bernardo Bertolucci și „Suspiria” de Dario Argento. Extrem de frumoasă, a fost remarcată și a debutat la numai 15 ani, într-o peliculă regizată de Enrico Guazzoni. Ultimul rol l-a interpretat la vârsta de 80 de ani, în „Săptămâna patimilor”, filmul lui Pepe Danquart.

„Noua Greta Garbo” era fiica unui jurnalist și profesor austriac cu ascendență nobiliară și a unei italience din Istria, cu vagi rădăcini, după unii, și într-o familie de istro-români. Bunicul patern a fost baronul Luigi Altenburger, un austro-italian din Trento, descendent al contelui d’Arco, iar bunica se numea Elisa Tomasi și a fost verișoara senatorului Ettore Tolomei. Mama Alidei, Silvia Oberecker Della Martina, născută în Pola, a fost fiica unui austriac numit Felix Oberecker și a Virginiei Della Martina. Între strămoșii ei s-ar fi numărat și un istro-român. 

Istroromânii sunt o ramură a românilor care a migrat în Evul Mediu din aria de formare a poporului român spre vest și s-a așezat în Peninsula Istria, astăzi aparținând Croației. Fiind încă din perioada stabilirii în Istria într-un proces treptat de asimilare cu populația majoritară, la începutul secolului al XXI-lea, numărul istroromânilor, considerându-i ca atare pe cei care vorbesc limba istroromână, este estimat la sub o mie. Istroromâni mai trăiesc în prezent într-un sat, Žejân, la nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Alții sunt răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Cei de la sud de muntele Učka își zic vlåš „vlahi”, iar cei din Žejân – žejånci „jeiăneni”. Specificitățile culturale ale istroromânilor s-au pierdut aproape total, iar limba lor este puternic influențată de limba croată, fiind considerată de UNESCO în pericol de dispariție. 

Alida Valli a studiat teatrul în adolescență la Academia de Film din Roma și la Centro Sperimentale di Cinematografia. A câștigat un premiu la Festivalul de Film de la Veneția în 1941. În 1943, și-a abandonat cariera, refuzând să apară în ceea ce ea considera filme de propagandă și a fost forțată să se ascundă. În anul următor s-a căsătorit cu pictorul / pianistul / compozitorul suprarealist Oscar De Mejo. Au avut doi copii, iar unul dintre ei, Carlo De Mejo, a devenit actor. A divorțat în 1955, apoi s-a întors în Italia, a jucat în rolul principal din „Eugenie Grandet” (1946). A fost i distribuită de producătorul american David O. Selznick în rolul suspectei de crimă, Maddalena Paradine, în filmul lui Alfred Hitchcock, „Cazul Paradine” (1947). În anii ei de la Hollywood a mai jucat în filmul clasic regizat de Carol Reed, „The Third Man” (1949).

Alida nu a putut însă tolera regulile stricte impuse de David Selznick, care își dorea să-i controleze total pe actorii săi, și a reușit să obțină rezilierea contractului, deși a fost nevoită să plătească penalități uriașe. În 1951 și-a luat rămas bun de la Hollywood și s-a întors în Italia. Din nou în Europa, a fost căutată de cei mai buni regizori. De pildă, Luchino Visconti a distribuit-o în „Senso” (1954). A colaborat și cu Roger Vadim, Claude Chabrol, Pier Paolo Pasolini, Bernardo Bertolucci și Margarethe von Trotha.

Alida Valli a vorbit fluent engleza, franceza, italiana, slovena și limba ei din copilărie, sârbo-croata. În plan personal, a avut o viață tumultuoasă. Iubitul ei din adolescență, Carlo Cugnasca, a fost un cunoscut pilot italian de acrobație care a servit ca pilot de vânătoare și a pierit în timpul unei misiuni pe 14 aprilie 1941, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Alida a fost logodită cu Piero Piccioni, apoi, a fost căsătorită cu Oscar De Mejo, din 1944 până în 1952, cu care a avut doi copii: Carlo De Mejo, actor, și Lorenzo De Mejo. Al treilea soț, până în 1969, a fost regizorul Giancarlo Zagni, pentru care a jucat în „A la Salida”, în 1963.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro