Solist vocal, chitarist și compozitor, Doru Tufiș a scris istorie în trupele Mondial (începând cu 1977), Modern Grup, Grup 2005, Romanticii și Sincron (împreună cu regretatul Cornel Fugaru). Chiar dacă melodia sa cea mai cunoscută este balada „Natașa”, în anii săi de glorie, artistul, care acum mai poate fi văzut seara pe scena Locantei Jariștea, era rocker. Iar, în clasele primare, a fost coleg cu Nicu Ceaușescu, al cărui stilou efectiv îl fascina. Povești de demult...

Într-un interviu, luat de Ștefan Mitroi pentru Adevărul în 2013, muzicianul - astăzi un brav septuagenar - povestea o poznă a primei sale copilării, când și-a însușit un obiect aparținând mezinului viitor lider al țării. În perioada 1958-1962, în clasele I-IV, Doru Tufiș și Nicu Ceaușescu au fost colegi de bancă la „Dr. Petru Groza”, fosta Şcoală Rusă, care se afla pe strada Arhitect Ion Mincu, actualul Colegiu Naţional „Tudor Vianu”. Doru Tufiș ajunsese în clasa copiilor de nomenclaturiști fiindcă tatăl lui era colonel de armată, comandant al regiunii militare Bacău.

„Nicu Ceaușescu stătea în banca întâi. Ăsta era un privilegiu. Eu, mai în spate, dar, fiind mic de statură şi foarte neastâmpărat, doamna învăţătoare Munteanu m-a mutat cu el în faţă. Unu, ca să pot vedea la tablă, doi, ca să pot fi supravegheat mai bine, căci făceam cam multe prostii. Mama venea deseori la şcoală.” Nicu Ceaușescu „ învăţa cel mai bine din clasă. Era un băiat liniştit, silitor şi destul de prietenos. Purta aparat dentar şi avea obiceiul de a-şi suge un deget de la mână. (...) De la el am făcut pentru prima oară cunoştinţă cu guma de mestecat provenită de la ...imperialiştii americani. (...) N-am fost niciodată la el acasă, dar mi-a povestit că avea maşinuţe electrice şi trenuleţe cu un traseu amenajat în casă foarte mare”.

Nicu mai avea un obiect „de preț” la care, în naivitatea lui, râvnea colegul lui de bancă: „Avea un stilou cu peştişor în el, cum eu nu mai întâlnisem niciodată. Stiloul ăla m-a fascinat de cum l-am văzut, aşa c-am hotărât să i-l şterpelesc. I l-am luat şi l-am dus acasă, unde îl ţineam ascuns. A doua zi, el m-a întrebat dacă nu ştiu ceva de stilou. Spunea că că o să-l bată maică-sa dacă nu-l găseşte. Bineînţeles că i-am spus că nu ştiu nimic. La intervenţia Elenei Ceauşescu a fost convocată o şedinţă fulger cu părinţii. Ea a zis la şedinţa asta c-o să aducă un câine poliţist ca să prindă hoţul, iar de plătit, vor avea de plătit părinţii. Am aflat toate lucrurile aceastea de la mama când a venit acasă. (...) Acasă aveam un câine lup şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să-i dau stiloul să-l miroasă, punându-l apoi să-l caute.Nu l-a găsit, şi era normal să nu-l găsească, deoarece stiloul era de ebonită, iar ebonita nu păstrează mirosul. Cu toate acestea, m-am speriat. Făcusem greşeala să arăt stiloul unui vecin, elev la aceeaşi şcoală cu noi, şi să-i spun şi de unde îl am. S-a întâmplat să ne certăm şi el m-a ameninţat că mă spune. A doua zi, am luat stiloul şi l-am vârît pe furiş în banca lui Nicu. Când el a tras ghiozdanul din bancă, stiloul a căzut pe podea, închizându-se astfel ...cazul”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro