În anii 50-60 ai secolului trecut, în România se lansa o nouă generație de cântăreți care începeau să scrie istorie. Numai că la un moment dat unii dintre ei au plecat „afară” cu contracte artistice sau au emigrat pur și simplu, prin căsătorie sau pentru reîntregirea familiilor. Sunt exemple cu duiumul, una dintre elevele compozitoarei Camelia Dăscălescu, pe numele ei Lili Bulaesi, numărându-se printre cei care au plecat definitiv din țară. Ce s-a întâmplat, însă, cu Surorile Kozak? Dar cu Pompilia Stoian? Luminița Dobrescu?

„Pompilia Stoian era studenta la Filologie si canta, din pura placere de a canta, la Casa de Cultura a Studentilor "Grigore Preoteasa" din Bucuresti. Nu era singura care facea acest lucru. Dan Spataru (care era indragostit de ea), Anca Agemolu, Lili Bulaesi si multi alti studenti care se jucau de-a muzica veneau acolo sa-si incerce norocul intr-o posibila cariera, sub indrumarea Cameliei Dascalescu si a regizorului Virgil Sacerdoteanu”, scria Dana Andronie în Jurnalul Național prin 2006. Pompilia Stoian, Anca Agemolu și Lili Bulaesi (care a cântat o vreme la restaurantul hotelului bucureștean Ambasador) au dispărut, pe rând, din peisaj! Toate au părăsit țara din diverse motive și nu s-au mai întors niciodată, iar cenzura drastică a făcut ca numele lor să nu mai fie pomenute deloc, iar înregistrările cu ele să nu mai fie difuzate la radio sau la televiziune...

O explicație este că, deși începuseseră să aibă succes (Luminița Dobrescu a câștigat Cerbul de Aur, iar Pompilia Stoian Marele Premiu la Festivalul de la Mamaia - cu melodia de legendă „Prieten drag” a lui Radu Șerban), viața de tânără artistă era destul de grea, iar veniturile destul de mici. „Mama mea era langa mine, jucand rolul de «garderobiera». Ma sfatuia, ma incuraja, ma critica, imi era prietena. A fost intotdeauna sprijinul meu moral si material, martora momentelor vesele si triste. Printre altele, toate rochiile pe care le purtam pe scena erau creatia unica a mamei mele, o adevarata maestra, inzestrata cu multe talente", isi aducea aminte Pompilia Stoian. Desi a luat trei premii la Festivalul de la Mamaia, studenta laureata se bucura ca are macar bani de buzunar. „Pe vremea aceea nu am castigat bani, asa cum se poate castiga azi cu muzica. Eram studenta si nu puteam pleca in turnee, ca cei care erau «liberi». Veniturile din vanzarile de discuri erau infime, iar gajurile de la radio si televiziune intrau erau doar modesti «bani de buzunar», ce-i drept, bineveniti pentru bugetul unei studente."

Implicit, devenea tot mai puternică atracția Occidentului și a vieții mai ușoare de acolo, cu toate că, dincolo de legăturile de familie stabilite sau restabilite, cariera artistică era sortită iremediabil intrării într-un con de umbră. În fapt, cam nimeni dintre cântăreții emigrați sau „fugiți” cândva nu a făcut cu adevărat carieră și peste hotare, lucru valabil și pentru majoritatea actorilor perioadei care luaseră decizii similare. Dezavantajul limbii native, chiar dacă se anula în timp, se completa cu dificultățile de penetrare a cercurilor de interese din domeniul deactivitate, în care concurența era cu adevărat feroce.

Un caz aparte l-a reprezentat cel al unui duet inedit. Surorile Kozak (nume scris și Kosak sau Cosak) au constituit un duet vocal de muzică ușoară de succes, înființat la începutul anilor 1940 și activ vreme de vreo trei decenii. Debutul celor două surori s-a produs la Teatrul de Revistă din București. Tot aici, ele au participat de-a lungul anilor la realizarea a numeroase spectacole. Surorile prezentau un repertoriu bogat, atât în concerte, cât și pentru imprimare la Radiodifuziunea Română și la casa de discuri Electrecord. Interpretarea lor a fost apreciată pentru tehnica excelentă (omogenitate timbrală, sincronizare) și pentru expresivitate. Cele mai cunoscute melodii ale lor au fost: Banjo, banjo (Elly Roman), Două viori (Elly Roman/Alexandru Bebe) – împreună cu Dorel Livianu, La Șosea (Fromy Moreno/Mircea Block), M-am supărat pe inima mea (Gelu Solomonescu), Mecanicul îndrăgostit (Camelia Dăscălescu/George Mihalache), Morărița (Gelu Solomonescu), Morișca de vînt (Gelu Solomonescu), Pe strune de chitară (Radu Șerban). La un moment dat, erau comparate cu Surorile Kessler, nemțoaicele care începeau să se remarce în Italia! Edmond Deda le numea „două instrumente muzicale” – atât de bună era sincronizarea, omogenitatea interpretării lor. 

Un alt cântec cu o poveste specială se înscria în „mesajele” specifice epocii. În anul 1959, o dată cu intrarea în funcțiune a primei linii de polimerizare, filare și fabricare a fibrelor sintetice la Uzina de Fibre Sintetice de la Săvinești, renumitul compozitor Temistocle Popa a scris un cântec dedicat muncitoarelor de pe platforma industrială, care, în scurt timp, a devenit un autentic șlagăr. Intitulat „Fata de la Săvinești”, acesta a fost imprimat, în studiourile Radioteleviziunii, de căre surorile Kozak, care l-au înregistrat și pe disc. S-a cântat apoi mult, în concerte, la radio, la televiziune, fiind solicitat mereu de ascultători. Iată relatarea lui Temistocle Popa: „Un cântec în ritm de bighină, în care am strecurat și un fir folcloric. Cântam, așadar, pe „românește”, munca fetelor de la Săvinești, care, cu mâinile lor sârguincioase și delicate, torceau lâna sintetică a relonului așa cum mamele și bunicile răsuceau sub degete, din caierul vremii, firul de aur al Mioriței”.

Cu toate acestea, după ce au plecat și ele, Surorile Kozak parcă nici nu ar fi existat vreodată în peisajul muzical al României...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro