În anii 80, în perioada de triumf a Teatrului Mic, Dan Condurache primea roluri importante în piese memorabile, precum  Woland din Maestrul și Margareta, adaptarea Cătălinei Buzoianu după romanul lui Bulgakov. A visat să se facă actor încă din copilărie, când asculta piese de teatru la radio, însă atunci când a fost testat prima oară în acest domeniu... era să-și piardă viața! Povestea unui mare artist contemporan, coleg de cameră cândva, la cămin, cu Horațiu Mălăele...

„În Dorohoi era un aer de provincie plăcut. Cred că nu am plecat niciodată de acolo. Nu poţi să te rupi cu totul de locul în care te-ai născut. Prestezi prin diverse spaţii, dar acasă te odihneşti”. Când şi-a anunţat părinţii că vrea să devină actor, deşi urma un liceu cu profil real, aceştia au vrut să vadă dacă are talent: „În clasa a X-a, mama şi tata m-au trimis la doamna Paula Sibil, care mi-a spus că trebuie să mă mai maturizez. La ea în bloc, căutând soneria, am atins două fire electrice şi m-am electrocutat. Cred că a fost un semn. În clasa a XII-a am ajuns la domnul Mihai Dogaru, care m-a pregătit pentru examenul de admitere. După prima probă am ieşit cu hârtia pe care scria «Admis». Când cei din comisie mi-au zis «Eşti liber, tovarăşu’», nu mai ştiam pe unde să ies din sală. În dreapta era zid, în stânga - zid, în spatele scenei, la fel. Probabil că a fost un soi de premoniţie pentru ceea ce urma. O dată intrat în jocul ăsta, nu mai poţi ieşi, viaţa ta nu îţi mai aparţine”, povestea actorul într-un interviu luat de Cristina Tache pentru revista Taifasuri.

Dan Condurache a copilărit la Stâncești, în casa bunicilor și asculta cu mare plăcere piese de teatru radiofonic. A absolvit un liceu cu profil real în orașul natal Dorohoi și s-a hotarât să plece la București, să dea admitere la teatru. A fost admis, iar în 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Anii formării i-au fost marcați de influența marelui actor Octavian Cotescu. Dan Condurache (născut pe 26 iulie 1952, la Dorohoi) este un actor român de film, scenă, voce și televiziune.Este căsătorit cu Creola, economistă, și au împreună doi copii: Sebastian și Irina, nedorindu-și ca acețtia să-l urmeze pe scenă...

„„Cred că a fost o întâmplare că am intrat la Teatru. În afară de faptul că eram mai harnic decât alţii şi foarte politicos, nu cred că am avut mare talent. M-am nimerit la clasa domnilor Octavian Cotescu şi Ovidiu Schumacher. I-am avut colegi pe Horaţiu Mălăele, poate singurul mare actor dintre noi, pe Maria Ploae, o mare vedetă de film, pe Rosina Cambos şi mai sunt câţiva. Am fost foarte protejaţi de profesorii noştri, în ciuda unui sistem pedagogic extrem de riguros. În anul al IV-lea însă, după absolvire, am simţit că ieşim pe un câmp de război unde nu ne mai ajuta nimeni. M-am pomenit că trebuia să primesc repartiţie, deşi începusem repetiţiile la Teatrul Mic. Cei de acolo mi-au zis să nu mă prezint nicăieri. Am stat un an pe banii părinţilor, iar apoi au aranjat cumva să dau concurs la ei şi am intrat în legalitate la Teatrul Mic. Am debutat pe scenă cu «Nu suntem îngeri» a lui Paul Ioachim şi «Galileo, Galilei» de Umberto Eco. Emoţii nu am avut, pentru că eram antrenat de domnul Cotescu, care era în stare să facă actor şi dintr-o trestie, cu singura condiţie ca trestia să gândească.”

Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din capitală. Are zeci de roluri interpretate, dar debutul are loc cu spectacolele Nu suntem îngeri de Paul Ioachim - rolul Petre și Galileo Galilei de Umberto Eco - rolul călugărului tânăr. Alte spectacole în care a jucat în cei 35 de ani petrecuți în acest teatru: Spionul balcanic de Dušan Kovačević, Peer Gynt de Henrik Ibsen, Coriolan de William Shakespeare, Pluralul englezesc de Alan Ayckbourn, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, Bigamul de Ray Cooney, Jacques și stăpânul său de Milan Kundera, Să-i îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello etc.

A jucat și în piese de teatru radiofonic, îndragite din vremea copilăriei: Troilus și Cresida, Îmblânzirea scorpiei, Romeo și Julieta de William Shakespeare, Anonimul venețian de Giuseppe Berto, Gulliver în Țara piticilor de Jonathan Swift, Manechinul sentimental de Ion Minulescu și altele. La televiziune a jucat în spectacolele: Egmont de Johann Wolfgang von Goethe, Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, Prizonier la Auschwitz de Alain Bosquet. Primul rol într-un film de televiziune l-a avut în 1976, când a jucat Ionel din Domnișoara Nastasia.

Debutul pe marele ecran a avut loc în 1978, în filmele Urgia. Au urmat multe alte pelicule, printre care: La capătul liniei, Calculatorul mărturisește, Trenul de aur, Furtună în Pacific, Întunecare, Bătălia din umbră, Drumul câinilor, Sezonul pescărușilor, Kilometrul 36, Balanța, Vulpe-vânător, Stare de fapt, Femeia visurilor, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Nunta mută, Evadarea, Trădarea, Semnul dragostei și altele. A jucat și în telenovele românești: Regina (Don Antonucci), Aniela (Iorgu Vulturescu) și, apoi, în serialul În numele onoarei (Matei Știucă).

...„Copil fiind, iubeam jocul; ca adolescent, mergeam la toate spectacolele venite din capitala ori de la teatrul din Iasi si la filmele ce rulau si in urbea noastra, la Dorohoi. Un orasel mic, care a dat oameni alesi, printre care admirabilul meu profesor de mai tarziu, actorul Octavian Cotescu, care a locuit pe o strada cu nume premonitoriu: strada Gloriei. Tot de la Dorohoi au pornit si fratii Tapalaga - actorii Rodica si Stefan, care mi-au devenit colegi de teatru. E o regiune binecuvantata de Dumnezeu, care a dat genii: Eminescu, Enescu, Luchian, Iorga. Nu stiam eu pe atunci ce efort continuu presupune aceasta profesie luata in serios. Dar ca sa va mai destind putin, va spun si gluma care circula printre noi. Cica teatrul il faci din doua motive: primul - ca nu ai ce face acasa, al doilea - ca nu ai ce face acasa. Si al treilea motiv, aparut dupa "90, ca nu mai ai absolut nimic ce face acasa. Realitatea e ca nu-ti mai apartii deloc nici tie, nici familiei, pentru ca, atunci cand nu repeti si nu joci, trebuie sa te antrenezi zilnic, ca sa fii mereu in forma, ca un sportiv de performanta, care nu are altceva in vedere decat performanta. Si asta mereu si mereu, pana la capat. Pana la limita. Scena e ca un ring. Chiar daca ai cazut, trebuie sa stii sa te ridici foarte repede, sa nu fii declarat invins. Depinde de rapiditatea cu care te ridici dupa un insucces, pentru ca indoiala sa nu ti se strecoare in sange. Si asta te epuizeaza, te istoveste inainte de vreme”, îi mărturisea în 2001 lui Alice Mănoiu, într-un interviu pentru Formula AS.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro