Actrița Ileana Predescu (24 iunie 1927, Stoilești-Budești, Vâlcea – 12 decembrie 1996, București) a jucat timp de mai bine de patru decenii la Teatrul Bulandra. A rămas cunoscută prin rolurile interpretate în piesele „Cum vă place”, „Leonce și Lena”, „Menajeria de sticlă”, „Cezar și Cleopatra”, „Hamlet”, „Profesiunea doamnei Warren”, „Arsenic și dantelă veche” sau „Woyzeck”. Radu Beligan a declarat-o public „Domnișoara teatrului românesc”...


A avut și o interesantă filmografie, de la „Regizorul” (1968) la „Straniul paradis” (1995), cu roluri importante și în filme, precum: „Flori de gheață", „Trandafirul și coroana", „Cei care plătesc cu viața" și „Cel mai iubit dintre pământeni". În „Iată femeia pe care o iubesc” (1981)a jucat-o o femeie cu dubla personalitate: doamna Nicolaide (proprietara întreprinderilor Vitex) de luni pana sâmbătă la prânz, care de sâmbătă de la prânz până luni pretindea a fi Regina Ecaterina a II-a a Rusiei.

Ileana (Elena) Predescu s-a născut într-un sat din Vâlcea, dar, împreună cu părinții și cei doi frați mai mari, a trăit în București, pe Calea Rahovei. Camera în care dormea dădea spre Cinema Paris, în grădinea căruia se proiectau o mulțime de filme în aer liber. Atunci, s-a „îndrăgostit” de Jean Gabin și „a fost o dragoste serioasă, pentru că a ținut toată viața”. La liceul „Domnița Ileana” a avut-o profesoară de română pe Agatha Grigorescu-Bacovia, soția lui George Bacovia. Agatha Bacovia a remarcat-o pentru emoția cu care reda poeziile clasice.

Trebuia să dea examen de intrare la Academia de Studii Economice ori la Medicină, dar a ajuns la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică dintr-o pură întâmplare. Plecase într-o excursie în munți dar a venit stabilizarea monetară și a rămas fără bani pentru trenul de întoarcere. Când a reușit să revină în București, se mai dădeau examene doar la Conservator și la Drept. A intrat la amândouă facultățile, dar a ales Conservatorul fiindcă acolo primea bursă, în vreme ce la Drept ar fi trebuit să plătească taxe. A fost studenta profesorilor Aurel Ghițescu și Alexandru Finți, asistent fiind George Rafael, cel care peste ani îi va deveni soț.

Însăși Lucia Sturdza-Bulandra a adus-o apoi la Teatrul Municipal, a cărei primă directoare a fost și care, după aceea, îi va purta numele. A rămas în acest teatru 45 de ani, după debutul din 1951 în „Pădurea” de Ostrovski, alături de Ștefan Ciubotărașu, Emil Botta, Jules Cazaban și Octavian Cotescu (aflat și acesta la debut). A avut șansa să lucreze cu mari regizori, precum Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, David Esrig, Vlad Mugur, Valeriu Moisescu, Aureliu Manea, Tompa Gabor sau Cătălina Buzoianu. În 1985, în „Hamlet” montat de Alexandru Tocilescu, joacă rolul Reginei.

Cristian Sabău evoca un moment special de peste ani: „„Atunci, la un matineu la Grădina Icoanei, am fost spectator la una dintre sărbătorile Teatrului «Lucia Sturza Bulandra». Nu ştiam exact ce se va petrece, dar se vedea că ceva se pune la cale, fie şi numai după marele număr de actori cunoscuţi care făceau parte din public şi aveau buchete de flori. Se juca Trei surori de Cehov, pusă în scenă de Alexandru Darie, după care actriţa Ileana Predescu (care, în spectacol, era octogenara doică Anfisa) a fost sărbătorită pentru anii – mulţi la număr – petrecuţi cu mare folos pe scenă. La sfârşitul spectacolului, directorul de atunci al teatrului, Virgil Ogăşanu, a anunţat publicului evenimentul şi a rostit un scurt laudatio pentru minunata actriţă Ileana Predescu.

Dacă îmi aduc bine aminte, au mai vorbit câţiva dintre colegii de scenă şi de distribuţie, iar actriţa a primit aplauze şi flori. Părea că mica festivitate se sfârşise, când din public a ieşit Radu Beligan, care a cerut permisiunea să spună cîteva cuvinte. A fost încuviinţat cu aplauze, şi iată ce a spus: «Nu în vreo calitate oficială, ci doar cu autoritatea pe care mi-o dau anii petrecuţi în teatru, o să vă spun că, într-o societate normală, o actriţă care, în orice rol, este strălucitoare pe scenă şi care se comportă cu modestie în afara scenei, o actriţă ca Ileana Predescu, ar fi fost privită ca o MARE DOAMNĂ A TEATRULUI NOSTRU. Numai că, noi mai avem până să atingem normalitatea, iar pentru Ileana Predescu nu s-a găsit un loc între marile doamne ale teatrului românesc. Pentru că locurile astea au fost deja distribuite, ocupate… Aşa că, având în vedere inflaţia de mari doamne ale scenei, propun ca noi, cei de aici, să o declarăm pe Ileana Predescu DOMNIŞOARA TEATRULUI ROMÂNESC! […] Cât despre teatru, de azi om fi având noi șapte Mari Doamne, dar avem puţine actriţe care, prin calitatea jocului lor, să ne facă să îngenunchem în faţa lor.» După care maestrul Beligan a îngenuncheat în faţa sărbătoritei, oferindu-i un buchet de flori“.

Ileana Predescu a fost căsătorită cu regizorul George Rafael (1920 - 1984). „Ștefan Iordache mi-a marturisit ca Rafael i-a fost primul dascal in teatru. In „Nottara“, unde se afla atunci. Acest om era, in plus, un tip rasat, cultivat, plin de haz, care iubea si respecta actorul. Ce minune, ca-n povesti! Initial actor, George Rafael, de o sensibilitate excesiva si timorat de emotii, nu a rezistat pe scindura si a preferat fotoliul din sala. De regizor. Si ce regizor! Cu forta, cu eleganta, cu un deosebit simt al vietii. Al vietii pe care o iubea imens, asa cum iubea si oamenii, pe care se straduia sa-i cunoasca, de la cei din piete pina la marii actori, asa cum iubea muzica. Omul care stia Caragiale pe dinafara tacea si plingea in timp ce o muzica buna ii incinta sufletul. Inteleg ca aceasta era lumea in care se refugia, altfel, socialmente un timid, universul sau erau cartea si prietenii. Prietena, sotie in acelasi timp, una dintre cele mai valoroase actrite din ultimele decenii ale secolului trecut, Ileana Predescu. Artista emerita a timpului. Chiar daca sint multe alte fapte de amintit in legatura cu Ileana Predescu (si aici am avut putin noroc; m-am aflat cu domnia sa, ca surori, intr-un film al lui Iulian Mihu, deci am cunoscut-o!), nu pot sa inchei fara a aminti de exceptionalul spectacol al lui Dinu Cernescu, cu piesa Tigrul, unde marea Ileana Predescu a avut generozitatea, ajutindu-l, sa-i fie partenera lui Stefan Iordache”, povestea actrița Cristina Deleanu.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro