Petruța Petre este profesor de limba și literatura română la o școală frumoasă din mediul rural și autoare a romanului „El și ea adică noi”, și a câtorva volume de poezie: „În numele iubirii” și „Pașii iubirii” apărute la editura Libris Editorial. Anul 2020 i-a adus autoarei un nou volum de versuri, „De-ale iubirii” apărut la Editura Velvet Story.
"Poezia este o cale către suflet, o fereastră ce se deschide într-un zid și lasă lumina să pătrundă în interior și odată cu ea aduce iubire, bunătate și armonie. Fără vers am fi săraci și am trăi în zadar, am fi niște rătăcitor pe pământ." susține autoarea Petruța Petre.
"Poezia este o cale către suflet, o fereastră ce se deschide într-un zid și lasă lumina să pătrundă în interior și odată cu ea aduce iubire, bunătate și armonie. Fără vers am fi săraci și am trăi în zadar, am fi niște rătăcitor pe pământ." susține autoarea Petruța Petre.
Cartea „De-ale iubirii” a autoarei Petruța Petre este o pădure de versuri frumoase, o gură de aer proaspăt luată pe zile, pe trăiri, pe desfătarea spirituală, și efervescența dusă până la pragul plenitudinii omenești. Scriitoarea ca un mentor al iubirii ne îmbată cu rime și ne creionează o lume a existenții prin noțiunea de dragoste, frumos și uniune a unui El și Ea. Aceasta cu o dibăcie aparte își crează propriul ritm al emoției și ne împărtășă această confesiune a propriului ei suflet cu noi prin zbuciumul filtrat artistic în paginile sale – bucuria sa supremă. Ecoul filelor ne amețește cu dragoste. Din moment ce iubirea este tot ce există aici.
***
De unde-ai apărut acum, femeie
Să strici cu farmecul tău universul
Și uite, nu mai știu cum sub condeie
Cu raza ta din păr să-mi umplu versul.
(din poezia "Vis auriu”)
Pentru Petruța Petre poezia e nemurirea, aceasta de nenumărate ori a demonstrat acest aspect prin unicitatea textuală, prin stilul său suav și prin ritmicitatea indescriptibilă prin însăși frumusețea ei. Consider că avem în față o creatoare ce și-a găsit vocația și poate mai mult de atât. Petruța Petre se dovedește o scriitoare străpână pe uneltele sale, de altfel îndelung exersate – mânuind rima ca pe un penel, pictând emoție după emoție într-un joc al desfătării lumești. Sunt mereu fascinată de frumusețea și naturalețea pe care aceasta le emană prin fiecare pată de cerneală a cuvintelor.
Asaltul emoțional în urma lecturii este unul enorm, retrăiești iubiri, pulsezi senzații și ajungi să prețuiești mult mai mult eternitatea iubirii. Poezia autoarei Petruța Petre este simplă dar nu simplistă. E concisă, revigorantă, și plină de versuri ce ne lasă să respirăm, să o inspirăm ca pe un parfum al tandreții. Așadar, am rămas nu doar captivă acolo printre versuri, ci și am tapetat privirea cu rime ce cu singuranță nu se vor lăsa uitate.
Pe măsură ce ne apropiem de finalul volumului, portativul tematic preferat se îmbogățeșe cu meditația asupra dorului, rătăcirii și a trecerii, iar cuvintele încep să sape neliniști. Însă cum nu ar reda golul sufletesc autoarea, IUBIREA tronează și toate direcțiile duc spre calea inimii!
Când...
Când mi se face dor de noi
Închid ochii și dau timpu-napoi
Tu iei stelele și mi le așezi prin păr
Să-acopăr
Toate gândurile
Păstrând doar sentimentele
Pentru a vedea
Numai cu inima.
Mă înveți să cred în iubire și-n noi
De-aceea îmi place să dau timpu-napoi.
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro ***
De unde-ai apărut acum, femeie
Să strici cu farmecul tău universul
Și uite, nu mai știu cum sub condeie
Cu raza ta din păr să-mi umplu versul.
(din poezia "Vis auriu”)
Pentru Petruța Petre poezia e nemurirea, aceasta de nenumărate ori a demonstrat acest aspect prin unicitatea textuală, prin stilul său suav și prin ritmicitatea indescriptibilă prin însăși frumusețea ei. Consider că avem în față o creatoare ce și-a găsit vocația și poate mai mult de atât. Petruța Petre se dovedește o scriitoare străpână pe uneltele sale, de altfel îndelung exersate – mânuind rima ca pe un penel, pictând emoție după emoție într-un joc al desfătării lumești. Sunt mereu fascinată de frumusețea și naturalețea pe care aceasta le emană prin fiecare pată de cerneală a cuvintelor.
Asaltul emoțional în urma lecturii este unul enorm, retrăiești iubiri, pulsezi senzații și ajungi să prețuiești mult mai mult eternitatea iubirii. Poezia autoarei Petruța Petre este simplă dar nu simplistă. E concisă, revigorantă, și plină de versuri ce ne lasă să respirăm, să o inspirăm ca pe un parfum al tandreții. Așadar, am rămas nu doar captivă acolo printre versuri, ci și am tapetat privirea cu rime ce cu singuranță nu se vor lăsa uitate.
Pe măsură ce ne apropiem de finalul volumului, portativul tematic preferat se îmbogățeșe cu meditația asupra dorului, rătăcirii și a trecerii, iar cuvintele încep să sape neliniști. Însă cum nu ar reda golul sufletesc autoarea, IUBIREA tronează și toate direcțiile duc spre calea inimii!
Când...
Când mi se face dor de noi
Închid ochii și dau timpu-napoi
Tu iei stelele și mi le așezi prin păr
Să-acopăr
Toate gândurile
Păstrând doar sentimentele
Pentru a vedea
Numai cu inima.
Mă înveți să cred în iubire și-n noi
De-aceea îmi place să dau timpu-napoi.