**
Cu locotenent Horobincă, vă rog. Mlădiniu la telefon.
Alo, cumetre, vino pe la sediu de urgență, că treaba e verde.
Ce s-a-ntîmplat?
Noi punem întrebări aici! Ești prins într-o conspirație urzită împotriva reglementărilor actuale. Generalul cu care complotai a fost găsit spînzurat de tavan azi dimineață și cînd anchetatorii au răsfoit carnetul său de însemnări a văzut numele matale cu cifre groase.
Trebuie să fie o confuzie. Nu cunosc nici un general.
Ba bine că nu, avem și poze la dosar! Generalul Olimpian Păduraru. Uite-aici!
Pe bătrînul ăsta îl cunosc, dar nu știam că este general. Ce fel de general?
Unul mare. La secret.
Mi-a spus că fusese prieten cu fratele meu, fost profesor universitar.
Profesor din părți. Adică era și profesor, dar se pare că era mare grangur prin Securitate și SRI.
Glumești, tinere!
Vă rog să folosiți diateza respectului în adresare.
Am fost luat prea tare prin surprindere, mă scuzați!
Nici noi n-am știut, că toate secțiile astea sunt la secret.
Dacă e o anchetă atît de simandicoasă, fără nici o umbră de ofensă, cum de nu se ocupă serviciul secret de ea și au apelat la membrii aparatului polițienesc?
Avem și noi competențele noastre, una la mînă, și apoi, dacă e conspirație ‘naltă, în cine mai ai încredere? Pui suspectu’ sau posibilii lui complici să ducă anchetarea?
Ce vreți să aflați de la un cetățean american aflat sub protecția Ambasadei
Statelor Unite? Știți că nu mă puteți întreba nici cum mă numesc fără prezența unui
membru al Ambasadei? Vreți să trimită americanii un portavion în Marea Neagră?
Ha, ha, lucrezi ca paznic la un atelier mecanic și vrei portavioane? Vii băut la
secție?
Știi ce-i ăsta?
O cărticică de glume din Moldova sovietică.
E un pașaport american. Am întîlnire cu un tinichigiu, că e zi de salariu și vă rog să mă lăsați să plec.
Bă, da’ ce tupeu are ăsta! Tov căpitan!
Dă-i drumă, băi, Vasile, e-n regulă!
Da’…
E-n regulă, boule!
Să trăiț!...
XLI.
Comisarul de sticlă zace-n hruba serii transparente
cu șapca pe ochi sclipitori se forțează să tacă
pentru el lumina vine de la apus, de pe maluri
înalte de lut cu poeți de limba franceză
poeți calmi al căror temei nu-l prinzi doar din viață
și vase de lut arse lîngă rugul vrăjitoarelor de noapte
Comisarul de sticlă zace-n hruba serii transparente
cu șapca pe ochi sclipitori se forțează să spună
dacă n-ar fi băut una mică cine i-a făcut viața amară
și de ce libertatea s-a dus înainte de-a veni
în unele zile lumina vine din alte locuri de scundă tavernă
cine e el și ce-ar fi fost de așteptat de la unul ca dînsul
dacă viața nu i-ar fi luat-o-nainte dacă moartea
n-ar fi ieșit urlînd la drumul mare speriindu-i frații
și cei cîțiva norișori de petic înălțimii albastre
înșelătoare ca o fată de nisip spulberată de vînt
Comisarul de sticlă zace-n hruba serii transparente
cu șapca pe ochi sclipitori se forțează să moară,
da, asta-i disperarea ce pe sub manta l-a cuprins.
Comisarul de sticlă este un om cu filozofia simplă.
Străbătînd faleza fumurie, își spunea cu umilință:
Cu fiecare pas pe care-l faci,
intri-n prezența secundei următoare
și cînd încetezi piciorul rămîne suspendat. Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro