Combinația dintre două sau mai multe forme de organizare a realității impune o
linie de demarcație nefolositoare nici uneia dintre ele. Adevăr – deformare, vale - deal,
alternanța democratică la guvernare (una dintre cele mai sfruntate plăsmuiri ale
Securității pentru a justifica prezența colegilor la guvernare: securiști – turnători,
colaboratori – activiști). Nimeni nu are de pierdut decît în situația în care cei buni vor
trece drept cei răi. Cum ar fi posibil? În condiții normale, n-ar fi, dar jurămîntul strîmb
implică un atac la formele lumii. O încălcare al cărei abandon este o inscripție cu acid
sulfuric pe-o plăcuță de cupru coclit. Atît de ușor ni se pare că rezolvăm probleme cu
ajutorul violenței! Cînd a-ți folosi mintea se dovedește de trei ori mai spornic...
Ar deveni lumea mai plictisitoare în absența abuzului? Și, dacă da, merită
valoarea suferinței cîștigul unui pseudo-amuzament? Ucidem și stîlcim în bătaie pentru
un hohot de rîs? Uneori pare afirmativ. Nu te răzbuni, nu-ți rotunjești cîștigul, nu
impresionezi femela în vederea înființării unui cuib - rămîne doar atît: divertismentul
cîtorva nătărăi care cască gura. Nu te mai recunosc, omule! Erai mai cuminte în pielea
maimuței din care provii!

Nu mă văd intrînd în nici o strînsă asociație cu vreun grup sau individ. Idealurile
au fost compromise, visele spulberate, cine să împărtășească o bucată de stupiditate
cu mine, cînd am devenit conștienți cît de iluzorie a devenit orice țintă? Singurătatea,
însă, aduce cu ea o putere care te sperie, de zece ori mai capabilă. Nu de conspirații ar
trebui hurducații lumii să țină cont, căci proștii vorbesc și se lovesc cu ciocanul peste
degete, cu cît mai mulți cu atît mai sigure accidentările, plus că se vor turna unul pe
celălalt în raport direct proporțional cu numărul celor implicați. Orice dereglare majoră a
lumii a fost pusă la cale de un singur om, într-o cămăruță mizeră, eventual în toiul unei
ierni friguroase în care vîntul șuieră ca un asasin înspăimîntînd copiii și punînd mamele
în cătarea menopauzei. Spunem om, pentru că ar însemna un prea deschis desfrîu
acordat speculațiilor dacă am începe cercetarea originii acestei ființe.

Să presupunem, în efortul unei mai bune înțelegeri, că o fire măcinată de o
idiosincrazie negativă țintește dereglat să distrugă un oraș, o țară ori întreaga

umanitate, acționînd butonul nuclear capabil să declanșeze lansarea uneia sau mai
multor rachete cu capacitate nucleară. Cu cît mai puțini ar fi prinși în această
programare, cu atît mai bine. Unul singur ar determina caracterul și ar întruni condițiile
în perfecțiune totală. Cu cît ar ști mai mulți, șansele împotrivirii s-ar aprecia exponențial.
Răul adus omenirii de crima bolșevică este atît de amplu și de adînc înrădăcinat
încît pare a fi fost declanșat în urma deciziei unui singur bolnav, căci, cel puțin doi sau
mai mulți să fi fost, misiunea ar fi devenit cu temei periclitată, oprindu-se între ei cu
ghearele-n gît și ochii ieșiți din orbite (reconstrucție dramatizată de Tătuc cu înlocuitori).
Acum, doar un potop general ar fi capabil să-i măture consecințele, să primenească
lumea și să pregătească un viitor cît de cît pozitiv cu șanse de redresare decentă, fizică
și morală. Unii e cu putință să-și fi revenit sau nu mai au mult: polonezii, cehii, țările
baltice. Pentru celelalte popoare va mai trece o vreme. Pentru noi, românii, sau cum ar
mai trebui să ne spunem, cu siguranță că va dura. Oare vom ști să gustăm și altceva?
Ne vom aminti? După semne, slabe speranțe. După ce ne-ar place, nici atît. Un singur
lucru ne poate fi de folos în teoria salvării: că nimic, nici măcar cele rele sau mai cu
seamă ele, nu vor scăpa trecerii.

Cu posibilitatea de-a fi chinuiți în deplina decență așa cum suntem acum fericiți
în deplina mizerie.


Dumneata ai acte pentru ocuparea acestui loc?
Asta rămîne de văzut pînă la proba contrarie, dar fă-mi hatîrul și dumirește-mă
sub ce denumire ești prins în nomenclatorul Primăriei!
Sunt vizibil blocat în exercitarea funcției care mi-a fost încredințată de consilierul
Balaure Micu, așa că-mi voi semna procesul-verbal, poți să te și uiți, precum urmează:
Bulimin Găureanu, adjutant executiv splai dreapta riveran cu împuternicire de chemat
organul la fața locului, să constate și să îndrepte prin amendă penală directă cu
posibilitate de încarcerare spontană și privare de libertate infracțiunea deja comisă,
datat azi etc. etc. Mai e nevoie de ceva?

Dacă subiectul recalcitrant se întîmplă să-ți scape o scatoalcă de să-ți sară
pălăria pe asfaltul prost aplicat de lucrătorii altui departament, n-am nici o îndoială, ce-
ar trebui să mai adaugi raportului și-așa chinuitor pe care l-ai redactat?
Mă, tu mă ameninți pe mine!

Nu e acesta un risc despre care vi se vorbește la ședințele de pregătire?
De unde știi? Ai participat?

Așa e și la Londra, și la Moscova, Bangladeș sau Abudabi.
Ai fost tu prin toate astea și-ai dormit pe sub poduri? Frumos ne-ai mai
reprăzăntat țara!

Vorba vine, discuția e ipotetică, nici n-am de gînd să te pocnesc, dar viața nu
încetează o clipă a continua să mă facă indiscret.
Aha... doar un diștept care nu-și poată țînea gura!

La cine suni?
La patrulî, ca sî ti umfli, uni crez?!
Pentru?
Vagabondaj clar, fără acte, scrie-aicișa!
Mulțumesc!
La mișto? Că mai scriu...
Nu, deloc! Dar mă voi putea lăuda unui prieten din Suedia că și eu am cunoscut
rigorile umanității natale. Știi, puțini sunt vagabonzi din pură plăcere! Mulți n-au încotro.
Un om care și-a pierdut casa, familia, serviciul, plăcerile zilei, cam poți să spui totul,
vine unul și-l dă afară și de sub cerul liber. Trebuie să recunoști că e crud! Și destul de
suprarealist!

Las’ că vezi tu și umanetate, și nataletate... Ce, noi n-avem copii? Și suntem
plătiți să ne facem datoria, nu să batem berbunca pe străzi or’ să stăm la taclale pe sub
poduri! Iar dacă n-ai din ce-ai enumerat, la serviciu’ dă stradă, bă, nene, că ne-am făcut
și noi, după model domnesc. Dormi, te speli, iei și-o supă-n frezura dă demineață și
pornești o nouă șansă dă prosperitate și dă plăcerile zilei!
Îți permiți să fii și cinic cu clienții!

Hai sictir, că adaug!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro