Bă, da ce v-a apucatără să fugiți așa, ca gărgăunii?
Da’ ce, vroiai Săndele, să ne facem ciuciulete?
Că nu ne topeau cîțiva stropi de ploaie muntoasă!
Mi-a udat țigara, Ioane!
Avantajul meu e că sunt subiectiv și nu fumez!
Crezi c-ai să trăiești o sută de ani?
N-o să prindă nici 50, făcu Dorin.
Taci, Dorine, c-ai să mori înaintea mea! - îl liniști Ioan.
Discuția risca s-o ia pe panta predicțiilor sumbre, a războiului atomic și a invaziei
sovietice. Sandu a vrut să abată discuția:
Și-acu’, că americanii au pătruns pe Lună, se vor urni, în sfîrșit, să ne elibereze?
Ăsta-i eres de babă! – califică Dorin.
În pipotă-i frige, interveni Ronim.
Bă, ție cin’ ți-a pus numele ăsta?
O mamă evlavioasă și-un tată ateu. Nu-ți place?
Ioane, crezi că poartă un hram anume?
Dacă este o prescurtare a lui Ieronim, ar fi mai simplu, compus fiind din -
sfînt și  - nume. Deci, nume sfînt. Așa, însă, rămînem cu un sufix păstrat de la
divin, iar prefixul l-am putea condiționa că vine de la România.
Zeii patriei abia respiră.
Va veni și clipa aceea.
Nici nu mă ducea mintea că poate exista așa-ceva. Din fericire, patria este,
deocamdată, cucernic de bine-mersi. Dar ia uitați-vă prin jur! Nu vedeți nimic izbitor?
Ba da! Piața este înconjurată de răsaduri suspendate de flori, ca-n Olanda.
Florile sunt aduse din Olanda! Am auzit că un fost român, care-a emigrat demult
în America, unde s-a umplut de bani, a încercat să facă un transfer de cultură în Munții
Neamțului. E ceva nelalocul său, dar îndrăzneț și de bun-gust.
Nu e prea de bun-gust să încerci ornarea Paradisului!

În orice caz, nu ne strică nimic de pomană. Și berea olandeză la cîrciuma asta
puturoasă, tot de la el vine?
Da, și e și gratis, special pentru noi.
Singurul cunoscut din mîna noastră de ratați este Dorin, că a mai cîntat prin lume.
Se vede c-a impresionat!
Ia mai terminați, băi, haiduci de gunoier, cu carbaxinele, scoateți banii și plătiți
românește. Umblatul ăsta m-a obosit și mîine vreau s-o pornim de dimineață spre
Agapia. Dau o brînză cu mămăligă la stîna Miorița. Din banii de adio de la radio. Ultimii.
Mă întorc la București cu auto-stopul.
Ori poate luăm un marfar, că e mai comod...
Și ne amintim de trenul morții.



Credeau că sunt săraci, dar Cineva plătise pentru ei, fără ca ei să știe, încă
înainte de-a fi, chiar dacă aveau să moară în cele mai neplăcute circumstanțe. Dar să
nu anticipăm, căci mai era pînă atunci. Însă foarte puțin.


Alo!
Cu d-l Dabija, vă rog!
Greșeală!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro