Drumul regăsirii trece prin coșmarul comunist. Cine să se mai învîrtă pe-acolo de
bună voie, pentru un iluzoriu cîștig în valori reprezentate sau mergînd în direcția
abstractă a patriotismului nici măcar cu recompense? Numai un nebun! Adică noi! Dar
asta e tot!

Nici un om nu poate asigura împlinirea unei asemenea aspirații!

Cum de-ai putut să fii și să respiri cu ei, călăii acestui neam, călăii oricărui neam, ca să nu spui că oricum nu meritam altceva, pentru o poziție care uite ce ți-a adus, pentru o faimă în anonimat și o viață terminată cu o sfruntată minciună?

Îmi reproșezi că prețul a fost deficient? Nici nu trebuie să ajungem pînă acolo. Tu, care-ai citit atîta literatură de spionaj britanic, plus pe Vladimir Volkoff, suspendat în prag de paranoia cînd e vorba de conspirații, trădări, uneltiri și jocul aparențelor, cum de nu ți-ai pus o singură clipă...

Destinul unora, măcar pe termen scurt, este previzibil în parametri fără largi variații. A încetat orice activitate poetică în aprilie, moment în care, probabil, ar fi fost cea mai mare nevoie de așa ceva, chiar dacă legătura dintre mîngîierile naturii și emotivitatea umană n-a fost dovedită științific. Nu-și va elibera poporul de sub sclavia mentalității nici cu matematica, nici cu științele naturii, fizica și chimia, astrofizica și filozofia, nu-l va atrage nici cu amintirea unor vremuri fabuloase, pentru că, în primul rînd, n-ar crede că...

Cine a fost Dorin Liviu Zaharia? Pentru oamenii cu darul simplității, îmbăiați în banalul și-n concretul de betoane al realismului comunist, chiar și în situații de excepție, D.L.Z. a fost un tînăr cu multiple orientări culturale ieșite din comun, un cîntăreț care a- ncercat să-și găsească originalitatea în izvoarele tradiției populare a românilor, în mitologia care ne-a definit cîndva, pe linia marilor taumaturgi orali și scriptici, cînd tinerii întorceau capetele după modelul rock-ului occidental, iar protocroniștii de partid încă nu...

Humus
(Dorin Liviu Zaharia)

Sunt frunze-n palmă, maică mînă,
Mai cît o palmă de pămînt,
Strînse de frig și așternute
Pe plîns, nervură cu nervură,
Ca nervii celor ce mai sunt
Arbori mărunți, la întorsură.