Așa cum, cu mulți ani în urmă, debutînd în luna ianuarie a fabulosului an 1967, orașul San Francisco a găzduit pentru nouă luni o comunitate anarhică, dar non- violentă, alcătuită preponderent din tineri hippy, fenomen rămas în istorie sub denumirea de Summer of Love (Vara iubirii), cîteva sute de kilometri mai la nord și 53 de ani mai tîrziu, din inițiativa unui duh al demenței colective și criminalitate îndoită cu violență urbană, s-a întrupat în inima orașului Seattle ceea ce ar merita să poarte încadrarea de Summer of Our Hatred (Vara urii noastre), în aplauzele celor care nu-s priviți cu ochi buni să-i treacă pragul, pe fondul letargiei oficialităților de ambe rituri și de toate orientările. Vara iubirii, care milita în favoarea iubirii și împotriva războiului (în toiul confruntării vietnameze), a fost o mișcare sponsorată de cîțiva oameni generoși, care au aprovizionat cu alimente primele serii de sectanți. Cu timpul, într-o viteză amenințătoare, printre rîndurile participanților s-au infiltrat elemente mizerabile, puse pe căpătuială și nemernicii. Cei care veniseră să găseacă pace, măcar pe sub mînă, iubire păstrată la rece și suprema relaxare psihică și-au luat tălpășița ca un fum de motoretă. La începutul lunii octombrie, Vara iubirii devenea memorie recentă. Basmele erau îmbrăcate cu alte costume.


De ce evoc toate acestea? Summer of Love a fost, la rîndul ei, considerată o mișcare anarhică. Și chiar dacă, teoretic, fenomenele vicioase durează mai mult decît cele pașnice, s-ar putea dovedi fals în împrejurarea de față. În cîteva zile, forțe armate vor distruge acest cuib de nebunie stradală din Seattle. Din păcate, cu victime care s-ar putea să atragă noi proteste. Răul a fost făcut. Niciodată (sau pentru foarte mult timp) America nu va mai cunoaște un anotimp al iubirii, înțelegerii, armoniei sociale, indiferent de concesiile pe care majoritatea albilor ar fi dispusă a le admite.


Morala acestei fabule de jaf și sînge? Alegerea conducătorilor, cum atrăgea atenția Petrache Țuțea, este crucială pentru supraviețuirea societăților moderne. Prima eroare, aducerea unui politruc nepăsător, superficial, arogant, nu prea inteligent și manipulat de păpușarii albi din fruntea națiunii. Frustrarea participanților de azi pornește din neputințele care au marcat Administrația Obama. Cei opt ani de putere minoritară au constituit cea mai bună oportunitate pe care negrii au avut-o de la declararea Statelor Unite, cum nici sub Lincoln nu li s-a arătat, irosită cu o neglijență oarbă. Era vremea cînd Nancy Pelosi, colega de partid a lui Obama, glăsuia sinistru împotriva firavei organizații Black Lives Matter. E de presupus că și inimosul uituc Joe Biden s-a opus multor încercări de-a face viața mai ușoară insurgenților de azi. Restul Administrației, pe aceeași rînă. N-au fost uitați.


Un alt element provocator în timp a fost ura irațională pe care democrații au propagat-o pe adresa republicanilor și a lui Donald Trump, în special, în concordanță cu valul monumental de minciuni evaporate de presa națională în toate discuțiile. Răstignirea adevărului nu va duce niciodată la ceva bun, ceea ce va părea oricui cît se poate de logic. Agent de lucru a fost confirmată corectitudinea politică, a cărei nebunie a ieșit cu prisosință la iveală în aceste zile (interzicerea filmului Pe aripile vîntului este doar un vîrf al absurdului și-al dereglării culturale, dar și doborîrea statuii lui Abraham Lincoln). Desigur, inepția agresivă a Poliției n-a ajutat nici ea prea mult. Îngrijirea medicală a deschis catacombe hilare pe buza mormîntului. Relațiile de muncă sunt infecte: în statul Georgia (nimic nu mă face să cred că-n celelalte este diferit) nu există contracte de muncă; poți fi concediat în orice secundă, arbitrar, abuziv, nemilos (îți vei pierde casa în cîteva luni). Ne aflăm tot în zona difuză a cauzalității: violența producțiilor hollywoodiene și de televiziune a fiert la foc mic. Ani de zile au fost voci care s-au ridicat împotriva comportării extreme și a glorificării anarhice din filmele locului (în mîna democraților, prin simpatia a 98% din massele de cineaști), dar nimeni nu s-a sinchisit. O societate primitivă, care te obișnuiește cu un fel de mîncare, zi după zi, după care te ucide pentru că manifești poftă… În timp ce republicanii s-au rezumat la discursuri de ignorare și edulcorație.


O posibilă lectură a evenimentelor ar putea fi rezumată în cîteva cuvinte: democrații și republicanii au tras toate sforile pentru a scoate din minți mari pături ale minorității de culoare, ca, după ce mai multe nivele ale experimentului au fost depășite, să-i lase cu fundul gol în băltoacele din carosabil, cu spatele la mîzgîlelile numite graffiti, chiar și asupra portretului victimei martirizate. Situația pare total scăpată de sub control. Pare… După cum este binecunoscut modul lor de operare, albii se află în faza de colectat evidențe, de identificat elemente, de infiltrat și de pus în pregătire marele atac. Cînd vor fi gata, vor lovi cu toate gurile de foc. Nu este exclus ca mii, poate zeci de mii de cetățeni să cunoască rigorile unei morți violente, pentru care nu va fi nimeni pedepsit. Insurgenții, spre nenorocirea lor, n-au reușit să-și procure o ierarhie și-un discurs, lideri ai mișcării care să coordoneze, să-și impună coerent revendicările și să propună o strategie a comunicării și persuasiunii.


Peste un an, la o posibilă reluare a protestelor și comemorării unei noi neputințe de la uciderea lui Floyd, nu va mai fi îngăduit să arunci un muc de țigară în fața unei mașini a Poliției fără a fi arestat pe loc. Iar stabilimentul va ieși întărit de pe urma acestei mascarade, care aduce suspicios de mult cu opera de căpătîi a lui Ion Budai Deleanu în cheia mineriadelor iliesciene. Au vrut și ei o țărișoară a lor, prin diplomația parului, căci la alta n-au avut acces.


Să vă spun acum de ce este cu putință: dacă toți bifumașii comunității și din împrejurimi pun la saltea de la mînă la mînă, pentru a forma primii pași de guvernare, cu o parte din bani va fi înregistrat bugetul, care va permite achiziționarea unei bucăți de pămînt. Sub presiunea masselor călătoare prin perimetrul urban, prețurile vor scădea mulțumitor. Va urma ridicarea de case, zone comerciale, sportive, culturale la nivelul normelor civilizației în vigoare. Cu ceva bani, se pot clădi afecțiuni rezidențiale și minimul necesar facilităților de maximp necesitate: spital, bancă, frizerie, restaurant, școală, cimitir, aprozar cu plata în natură. Nu e mare lucru, eliminarea violenței din zona elitei, susținută prin violențe admise în cadrul păturilor de jos, inclusiv țipatul la statui nepăsătoare, în scorbura unui principiu sobru: cine nu dorește așa-ceva? Să-și facă poliția lor, sistemul de aprovizionare, transport și asistență medicală, serviciile lor, cu pompieri și salubritate. Cînd vor, negrii pot disloca o cantitate impresionantă de civilizație, muncă îndesată, relații umane. Ceva trebuie să iasă bun, numai să-i lase să vorbească.


Gura era a noastră, dar nu trebuia folosită în dispute zdrăngănite; cuvintele, însă, erau ale Lui. Nu poți să treci rîșnița ubicuității umane prin haznale întinate cu văicăreli, îndoieli sau sperjur. Trebuia să aștepți o fată de seară în prima apariție a sfertului de Lună, ca sărutul ei să purifice mierea căderii. Abia după aceea puteai să te înhami la rugăciunea în cursul căreia să te întîlneși cu șansa atît de rar închegată a morții. E o corvoadă nespus de grea ca să determini încercarea eliberării roată cu roată din magma torturatului de orice culoare. Durerea este aceeași.


Veți spune, puțini cîți ați mai rămas, că aceste cuvinte nu au înțeles. Nu unul normal, da. La nivel direct, s-ar putea să aveți dreptate. Nu pot face afirmații fără dubiu, pentru că inteligența și trecutul fiecăruia acționează diferit. Dar adîncimea își dă premiul pepitei de aur extrase din lut cînd o privești în adecvata lumină a unghiului. Un singur cuvînt banal, privat de conotația de odinioară, va aduce pacea printre noi, mai mult decît oricare altul: iubire! Ștergeți-vă sîngele de pe mîini și priviți cît a mai rămas din lume. Iubire, în aceeași ecuație în care fața lui Dumnezeu vă va aduce sfîrșitul.

17 iunie 2020
Atlanta, GA, U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro