În spatele acestei chestiuni te-ai aștepta să rezide o filozofie cu rezolvare alotropică: mi-ar fi fost mai ușoară desprinderea de lumea în care aș fi continuat să respir dacă aș fi rămas în țara blestemului de-a mă naște? Măcar să nu fi văzut că nici în alte părți ființa umană nu este tratată mai bine! Cît de improbabil este să te desprinzi de universul obișnuințelor pe care îl părăsești fizic cu un surplus de ofuscare că trebuie s-o iei de la capăt? Au resimțit cei care nu s-au mișcat vreodată o anestezie diminuată a pierderii, atenționați printre valuri de onirică insomnie, cînd și cînd, de cîte o nouă clădire brusc ridicată în locul unui simbol de odinioară? Ori trecerea intempestivă a unei bune cunoștințe dincolo de poarta fără întoarcere? Un nou edificiu spontan căscat în spinările împădurite ale cimitirului?

*

Știu că spiritul de aventură a depărtărilor vă îndeamnă să credeți că nu vă privește nici cît un fulg de ovăz dacă mișcarea corectitudinii anarhiste care răstoarnă America de la un strat la altul va merge la export pe toată suprafața globului pămîntesc și, sub influența ei cotropitoare, va impune scoaterea unor opere de primă însemnătate din bibliografiile editurilor, bibliotecilor și universităților din țările prinse în gheare, inclusiv România noastră prea semeață pentru a scăpa neatinsă, pe nesemnificative alegorii și motivații.

Știu că nu vă pasă nici cît să vă zdruncine încrederea în calitatea vinului prefăcut de la birtul din colț dacă poetul Mihai Eminescu va fi interzis în toate aceste unități de cultură prin romantismul lui tămîios și erotismul urdiliu, cu mentalitățile lui rasiste din Scrisoarea a III-a, la un loc cu Ion Creangă, în relatările căruia țiganii cîntă cu ochii în zare în așteptarea merindelor, propagînd lenea ca mijloc de producție, un clișeu supărător și greu de acceptat în contextul socialismului american, dar și Pădurea spînzuraților, în care este glorificată lupta prin dezertare la inamic, care-ți este frate, ori capodopera anacronică Țiganiada, unde frații romi luptă de partea supremației albilor și se lasă înfrînți de un grup de bovine beligerante mai deștepte decît ei. Pe scurt, vom face exact ce-au făcut comuniștii la timpul lor, ba încă și mai rău, căci vor fi expurgați de pe listele autorizate Adrian Păunescu, Eugen Barbu, Constantin Brâncuși, George Enescu și Emil Brumaru (da, da, acest poet-pornograf care umilește femeia nud și propagă arta culinară încorsetată de limitațiunea rețetelor!). Cu tot cu statui! Știu că veți rămîne, dacă tot veni vorba, stană de piatră la acest tip de argumentație, dimpotrivă, interzicerea atîtor pierderi de timp ar fi benefică și v-ar și permite odihna intelectuală atît de necesară în aceste vremi de panică rutieră, dar să nu vă mirați că într-o bună zi, da, nu veți avea voie să susțineți altfel, vă veți trezi c-ați rămas fără cultura națională, limba strămoșească și istoria încărcată cu lopețile și dusă cu camionul la vărsătoare… Vă veți trezi, altfel spus, fără iubita voastră România! Cînd nimic nu se schimbă fizic, nici măcar numele, cum explici dispariția tuturor simbolurilor, doar prin faptul că au fost prost reglate de la început?

*

Cînd duci pistolul la tîmplă, extenuat de disperare, pe tatăl tău tentezi să-l împuști în cap, viața mamei tale o curmi, de familia ta te desprinzi în căscătura prăpastiei, poate chiar de tine însuți. Ce înseamnă că-ți aparții și faci ce vrei cu viața ta? Dacă viața îți aparține, cum proclami, cum de-ai ajuns aici cu ea, gata s-o lepezi ca pe-o duhoare toxică? Este unul dintre cele mai grotești neadevăruri pe care-l va propaga un nebun spre-a-și justifica oroarea! Sinuciderea este o crimă fără complici și, cînd te vei prăbuși, nu te va prinde nimeni în brațe. Nici semenii tăi, în furgoneta salvării, și nici Dumnezeu, după trecerea dincolo. Ești izolat în tine însuți de propria nesăbuință. Practic, de gîndurile care te-au împins la ea. De aceea unii numesc nebunia o formă de creație care nu trebuie aplicată în analiza de activitate a autorului de toate zilele, la adăpostul nopții. Sminteala este repetitivă, nepăsătoare și adesea veselă, pe cînd viața este imuabilă, îndurerată și fără scăpare. Nu poți evada din chenarul ei decît prin plimbarea împădurită numită moarte, dacă-ți găsești cărarea la timp.

*

Teoria supraviețuirii în straturi, a înlocuirii superficiale și a constantei continuări din adîncuri. Am fost învățați să ne lepădăm de toate, pentru că nu ne putem întoarce la ce n-am fost în stare să discernem de pe urma primului eșec. Unii spun că, astfel, nu suntem capabili nici de înaintare. Fenomen din care este extrasă filozofia nemișcării, celălalt pol al opțiunii.

*

Vei vedea cîte un cîine străbătînd ecranul ca o umbră înspăimîntătoare în mai toate filmele lui Tarkovski, ca reprezentare a monstrului Cerber, de la intrarea în Hades. Singura anomalie de fidelitate care-ți este permisă. Deși nu să pătrunzi îți interzice în cetatea destinației, ci să încerci s-o părăsești. Exact ceea ce nostalgicii încearcă să facă în fiecare zi.

*

Și totuși, nu ne cerem iertare. Dacă ai fost dat afară din sala de spectacole, pentru zarva pe care o făceai, dacă nu ți-ai găsit locul în marea aulă a municipalității divine, dacă n-ai vrut să te mai trezești în inima furtunii de vară cu geamurile deschise, dacă nu te-a mai însoțit nimeni pe drumul atrăgător al chinului de odinioară, a trebuit să pornești de capul tău, numai să nu putrezești de viu în acel loc. Nu trebuie să detești locurile pe deasupra cărora te-ai rotit în țipete de cucuvea cînd erai tînăr, trebuie doar să observi și să reții. Timpul este un dușman netrebnic, nu pentru că trece, ci pentru că trece prea încet și nu e nimic de făcut pentru a-i grăbi cinismul. Decît să ți-l umpli cu nenumărate poveri ale uitării, repere culturale și angoase de emotivitate, mai bine te delectezi cu marea trădare a celor pe care n-ai apucat să le vezi, să le revezi. Cîinele Cerber este însuflețirea tăcută a timpului.

*

Cine și-ar fi închipuit că unul dintre cele mai întunecate momente ale civilizației moderne avea să fie însuflețit de balada utopică Imagine, plină de luminozitate și detașare, scrisă sub influența a două grame de drog într-o oră și jumătate dintr-o dimineață de aprilie purificată de lipsa posesiei, a religiei, a Cerului și a Iadului, fără granițe de stat, cu oameni la fel de săraci peste tot, dar toți ca unul. Da, da, prieteni, încercați să nu vărsați o lacrimă pînă nu termin ce am de spus - iubitul nostru visător John Lennon! Imnul anarhiei și al comunismului lipsit de-o ierarhie statală (ceea ce nu este posibil decît în mintea unui individ sub influență, care singur își spune visător), de vreun interes personal ori de vreun sentiment oarecare. La doar patru ani după ce compusese incredibila melopee All You Need is Love! Pe atunci, iubirea nu era decît o căprioară hăituită… nu ca acum, cînd doboară lei și turme de hiene! Nu interesează pe nimeni ce s-a-ntîmplat între timp! Nu interesează, dar se întîmplă să știm: Adam o cunoscuse pe Eva și femeia, șarpele!

*

Un creator cu aplecare spre sadism și boala adevărului cu orice preț ar trebui să realizeze un film pornind de la diafana, melodioasa armonie a sonatei lennoniene, lucrată în conspirație cu scenele de cruzime și violență derulate în Statele Unite, în care comunitatea rasială s-a trezit din visul în care-o aruncară barbarii de reprezentanți ai supremației albe! Oameni incapabili să se apere, bătuți cu sălbăticie și uciși în stradă cu ciomegele (Nothing to kill or die too), statuile lui Isus izbite de pămînt (And no religion, too), bătrîne date cu capul de asfalt (It isn’t hard to do), polițiști înjunghiați (I hope some day you’ll join us), clădiri căzute pradă focului (Imagine no possessions), gorile turbate ieșind cu bunuri jefuite (Imagine all the people living life in peace) prin vitrine scoase din uz (Imagine all the people sharing all the world), creînd un haos cum nici invaziile barbarismului asiatic n-au adus Occidentului (A brotherhood of man) și divizînd societatea în preziua Apocalipsei (And the world will be as one)…

Nu e un prilej de rîs, nu e un prilej de plîns. Tot ce trebuie să faci este să promiți că nu vei uita, omule! Cu complicitatea multora dintre noi, mame și surori, soții și iubite, prieteni și frați! Că toate nenorocirile ieșite din mîna omului au constituit cununa de spini cu care-au încoronat suferința din vîrful colinei.

*

Suntem atît de… nu, nu diavoli, căci ar cere un strop de difuză decență în comparație cu stilul nostru de-a ne exprima nemulțumirea, nici atît de ticăloși, pentru că am încheia lungul traseu al civilizației cu ființe ca noi, ori defel atît de terminați, căci ne- ar conferi o tragică noblețe, ci atît de… caraghioși!


26 iunie 2020
Atlanta, GA, U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro