Pentru cîți prieteni a fost oricine în stare să-și consume tihna, să le sară concret în ajutor, să se țină de capul lor, cînd rădăcinile se aflau la început, pentru a le smulge din mocirla pe care o pregăteau pentru ei? Nici unul? Felicitări, ne aflăm în aceeași divizie! Nu am nici un drept. N-aș fi avut nici dacă aș fi încercat să ajut. În clipa în care judeci, ceva este rău; și este rău și din cauza ta! Măcar acum, la vîrsta echilibrului de senectute, pe cine ai încercat să salvezi? N-am fost capabil să-i spun tatălui meu muribund că pînă și el poate fi salvat dacă-și întoarce fața spre cel care a fost schimonosit pe cruce din cauza lui! Și a murit nemîntuit! N-am fost capabil să-i vorbesc fratelui meu de șansa existenței și a sacrificiului cristic. Și a murit nemîntuit! Să-i judec? Nu m-aș condamna singur la pedepse mai mari decît ale lor?

*

Fericirea este a celor care-și țin gura și capacitatea de judecată pentru ei! Dar cei care trebuie să vorbească nu au dreptul la tăcere. Adevărata problemă este că Diavolul ne-a luat-o și aici înainte și a distrus credibilitatea oricărei voci autoritare. Pe cine ai fi dispus să asculți? Pe Papa de la Roma, care vorbește în dodii cu două înțelesuri și ce condamnă azi iartă mîine? Pe președinții de țară, prinși cu minciuna la fiecare două zile? Pe un cunoscut filozof, care s-a cam lăsat pe tînjală dus de aripile senilității? Liderul unui partid politic despre care toată lumea are o impresie, uneori pe nedrept, exagerat de proastă? Un actor, un ziarist, un mare sportiv? Un important prelat al religiei majoritare, care tocmai a luat partea unor subalterni corupți? Poate vreo ghicitoare - dacă e și oarbă, cu atît mai bine -, dar cine să pună vreo pată de seriozitate pe limba ei? Din floare otrăvitoare în floare otrăvitoare, nu mai există profet care să ne vorbească și voce care să ne convingă. Dacă nu profet, să admitem că nu merităm atîta onoare la gradul depravării noastre, dar măcar unul dintre noi, cu limbaj articulat și inima curată. Nu se poate să nu mai fi rămas măcar cîțiva! Da, dar nu-i va crede nimeni! Sau, dacă vor fi crezuți, nu-și va baza nimeni vreo decizie majoră doar pe spusele lor! Și croaziera în picaj va continua!

*

Este acesta un mod victorios al existenței? Să acumulezi bogății prin furtișag și crime, minciuni și prostie? Ar trebui să fie la fel de bun ca oricare altul, căci bogăția, indiferent cît de cinstit va fi dobîndită, chiar prin handicapul moștenirii, este o povară! Ceea ce, din nefericire, trasează drumul îngust dintre propaganda comunistă (niciodată ascunzînd un program onest!) și realitatea bunului simț! În acest loc, dezvălui singura cauză a nostalgiei bolșevice de care mai sufăr: naivitatea mea de atunci înotînd printre sloiurile ignoranței și ale falsității! Eu, cel de-atunci și nimic altceva. Nu e mult, nu e puțin, dar comunismul nu are nici un merit în asta! La fel de bine aș fi putut tînji după o stepă mongolă sau un trib amazonian dacă soarta mi le-ar fi oferit ca loc de naștere și dezvoltare. Nu ar fi însemnat îmbrățișarea programului, ci simpla procesare a contemplării ombilicale.

*

Cînd detești cu prea multă imprudență ceva, fii atent la capcana întinsă în propriul subconștient! După un platou de saturație, organismul are tendința de-a lucra în sensul opus forței abuzive, oricîtă îndreptățire ești dibaci a găsi în pornire! Ura intensă te obosește și, cînd se-ntîmplă, te trezești brusc cu revelația erorii sau a exagerării. Nu, nu era chiar așa de rău, într-adevăr! Raportat la ce? La închisorile sovietice? La foametea africană? La spitalele asiatice? Nu era simplu pe vremea aceea să determini! Iar răul de azi este convertit automat în binele de-atunci, cînd, în realitate, este rodul său direct! Aici am ajuns și asta suntem: desfășurarea logică a cretinismului de partid și de stat trecut prin vicleniile supraviețuirii și consolidării, cu aprobarea publicului căzut în patima lamentației generale și a vociferării fără obiect.

*

Cum ai putea disprețui instituția și venera individul? Una ține de impactul riguros al sistemului, programată prin regulamente să fie într-un fel și adesea ratată ca atare, în ambele direcții, iar dezvoltarea cetățeanului echivalează cu cea a buruienii în cele mai așteptate cazuri de pe marginea drumului. Nu e ceva neapărat zugrăvit în conotații negative. Ideea de bază este că unele se diferențiază de celelalte, chiar dacă există destule raporturi de coordonare între dînsele. Instituțiile au fost reînnoite în zona aparențelor, indivizii, deși identic aceiași, au apucat să-și vadă cu ochii mîrlăniile preschimbate, tot în ambele direcții, din păcate, mai mult în una. Unii au devenit alți oameni cu aproape totul. Mai cu seamă cei ce-au emigrat pe unde-au prins. Repatrierea lor ar consemna cea mai ușoară și mai evidentă cale de redresare mecanică. Dacă administrația, indiferent de culoare, căci nici nu prea contează, este într-atît de disperată să vadă țara repusă pe picioare, de-aici ar trebui să înceapă. Inclusiv prin înființarea unor instituții adaptate la rigorile occidentale, în care cei repatriați să aibă posibilitatea de-a performa la nivelul dobîndit, nu moștenit.

*

O rază de speranță în marasmul unei guvernări lîncede: dacă un mediocru cadru didactic a fost capabil să stea cuminte la Cotroceni atîția ani fără să provoace nici un război civil, nici catastrofe majore și conflict armat cu țările învecinate, e cu putință ca formula să fie refolosită cu același spor și de acum încolo. Poate chiar mai cu îndrăzneală: un frizer, o bucătăreasă de cantină, un șofer de camion. Pui la cale înjumătățirea Parlamentului și a Guvernului, propui ceva reglementări în aria fărădelegilor și a promovărilor abuzive și uite o țară destul de guvernabilă sub chiar ochii noștri. Grăbiți-vă pînă nu se aburcă în vagoane!

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro