*
Tot ce trebuia să facă era să-și continuie viețuirea. Tocmai asta a decis că trebuie să înceteze.
*
La ora la care aștern aceste rînduri, nu cunosc nici un alt amănunt despre existența sa, cu atît mai puțin despre posibila cauză care să-l fi mînat spre o asemenea decizie dereglată, dar spun cu mîna pe inima că sunt convins de persistența unui singur fapt: îndepărtarea de Dumnezeu. Mă doare că nu veți percepe ocazia ca o groaznică lovitură, măcar pentru impactul asupra mamei, care-l iubea cu disperare, dar gîndiți-vă cît de mult suferă mama care-l adora și că, într-o mîhnită zi, s-ar putea să treceți prin aceeași gară.
*
Acesta nu este un argument pentru existența lui Dumnezeu, mai avem pînă acolo, ci un argument pentru beneficiul de-a crede în el. De-a crede în ceva care îl va pedepsi pe om pentru nebunia de-a-și lua viața, căci succesul lui Isus a fost total, cu însemnarea unei singure excepții: Iuda – nu pentru mîrșăvia vînzării, ci pentru trădarea vieții!
*
Ce-i lipsea tînărului Benjamin? Potrivit unor relatări, mama sa se află în pragul falimentului. Nu toți cei ce moștenesc averi au și abilitatea de-a se descurca financiar. Dimpotrivă: pe copiii de bani gata nimeni nu-i învață vreodată cum să facă bani – cel mult, cum să-i cheltuie. Cu cît mai mulți are pe mînă, cu atît mai iresponsabil le sfîrșește sămînța.
*
S-a scris mult despre fenomenul suicidar și nimeni n-a venit cu clarificări satisfăcătoare. Terminăm prin a ne bucura că n-am fost noi în situația celor care au recurs la gest. Au existat de cînd e lumea sinucigași, sub diferire religii. Dintre toate, creștinismul este cel mai intolerant la subiect, condamnînd sufletul la cazne eterne. De ce s-ar supune un tînăr osîndei fără parolă la o vîrstă atît de fragedă? Lipsa științei este răspunsul care se înfiripă cel mai repede în aura speculațiilor. Alții o numesc destin, predestinare ori boală psihică, eventual moștenită și omisă una sau mai multe generații. Fructul diabolic al depresiei. Refuzul necondiționar al bucuriilor vieții. Trăim cu impresia că trecem prin zona unei perioade în care viața nu are prea multe de oferit. Iar dacă de sufletul pierdut nu-ți pasă, de ce ai ține cont de cei pe care-i lași în șocul acestei insuportabile dureri?
*
E o tristețe care ne privește pe toți cu ochi acuzatori. Într-un anume punct, am fost incapabili să prevedem și să evităm oroarea. Mai mult, am ajutat la activarea ei. Le- am spus copiilor noștri că Dumnezeu nu există. Dar dacă există, de ce nu s-a arătat El celui prins în ghearele încercării? Pentru că, astfel, nu i-ar mai fi putut condamna pe cei care, în realitate, au împins scaunul de sub picioarele disperatului sau degetul pe trăgaci!
*
Orice sinucidere este o lovitură necruțătoare pe care o vom primi între ochi, fiecare dintre noi, cînd timpul va veni. Și cînd vom fi și uitat. Cînd nu ne vom aștepta. Mi-e milă de ei, mi-e milă de noi! Suntem un singur produs, din care moartea smulge înghițituri hulpave.
Liviu Cangeopol
14 iulie 2020
Atlanta, GA, U.S.A. Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro