Scurtă recapitulare
Patru ofițeri de poliție din Minneapolis au arestat un cetățean negru (încă nu se pune accent pe motiv, deși se pare că victima, în calitate inițială de infractor, făcuse plata la un magazin din zonă cu bancnote false, aflîndu-se și într-o stare avansată de ebrietate, ca circumstanță agravantă în procesul arestului, clamînd că se sufocă, gol de la brîu în sus) și, încercînd ei să-l supună forțat, au reușit să-l omoare după ce fusese pus în cătușe (unul dintre ofițeri s-a suit cu genunchiul pe gîtul omului pînă acesta n-a mai putut să respire și a decedat, deși rezultatele celor două autopsii paralele au rămas destul de șovăitoare). A doua zi, cei patru ofițeri au fost concediați sub acuzație, o anchetă fiind demarată în prudența FBI.
Considerînd că măsurile sunt prea blînde și investigația prea lentă, ca urmare și a gazulului peste foc pus de agențiile de presă corupte cum n-ați mai închipuit, cu atît mai puțin văzut, mii de cetățeni ai orașului, fezandați la chilipir de pandemia pusă la foc mic de comuniștii chinezi, au ieșit indignați în stradă, pentru proteste violente și cumpărături pe șestache. La puțin timp de la declanșarea adunării populare, vehemențele au degenerat în spargerea mai multor unități de desfacere cu bucata, din care protestatarii au prins a căra tot ce le cădea sub privire din spatele vitrinelor lipsite de apărare. Nu este pentru prima oară cînd săracul își exprimă emoțional revolta intelectuală punînd caraba pe bunul social (în scuza îngăduită de el însuși că magazinele, asigurate fiind, nu pierd nimic!). S-a întîmplat în timpul protestelor privind bătaia primită în 1991 de Rodney King, în Los Angeles, s-a întîmplat imediat după trecerea uraganului Katrina pe deasupra Louisianei (cine mai era de blamat atunci?), s-a întîmplat de alte zeci de ori.


Pe scurt
Pe scurt, furtul ca exprimare a spiritului de revoltă a ajuns o datină cu largă aplicare socială și sprijin politic, completînd bunele maniere și ajustînd tradiția etnică la urzeala melting-pot-ului contemporan.


O societate grijulie
S-a ajuns departe cu protecția socilă. Moare sau este accidentat un minoritar negru ori se întîmplă să cadă din neglijență o piatră peste un copil care fumează marijuana fără control într-o clădire abandonată, comunitatea răspunde pe loc, devastînd, punînd foc, rănind și ucigînd, dar, în primul rînd, furînd pe rupte, în timp ce activiștii agită televiziunile cu discursuri războinice și de intoleranță ultimativă la adresa violenței asupra minorităților conlocuitoare (majoritarii își vor vedea singuri de grijă), injustiția, discriminarea și incriminarea. Adică exact elementele care fac parte din răspunsul minorității afectate.

Pentru partizanii corectitudinii politice, superficiali și fără prea multe de spus, voi trece drept rasist, dar luminați-mă unde greșesc. Da, o seamă de sufocați sub propria mediocritate băgați în seamă de ei înșiși au declarat că, în fața răspunsului autorităților, protestele blînde și civilizate rămîn fără efect, singura cale fiind cea a revoltei stradale cu bîta și incendiarele. Nu este asta incitare la violență pedepsibilă în orice țară civilizată, inclusiv în cele din Africa sau de pe alte continente? În cazul protestelor din Minneapolis, timide sau perfide, politicoase ori limitate de distanțarea socială impusă de pandemie, măsurile au fost administrate de primarul orașului, om negru la culoare, sub autoritatea căruia lucrează poliția locului. Ironie a interpretărilor de tot soborul!


Deformarea mesajului
Nu mă pot desprinde de mentalitatea că ce se întîmplă este, oricum ai privi, o mare tragedie! Nu numai în ceea ce-l privește pe George Floyd, prietenii și familia lui, dar și comunitatea negrilor din Minneapolis (între timp, aria protestelor s-a extins ca aluatul), a societății americane, a simbolurilor tocate și neputinței omului de-a-nceta să fie animal, oricîte movilițe de morcovi îi așterni în cale. Practic, avem de-a face cu disoluția unei națiuni mai cu moț ca toate celelalte, în aplauze.


Perfidia dezinteresată
Supărată, îngrozită, isterizată că vîrsta și statura socială nu-i permit să ia parte la istoricile oportunități de împroprietărire rapidă, Hillary Clinton dă pe megafon: “Avem nevoie de un președinte adevărat!” Altfel zis, care e vina lui Donald Trump de cum se derulează peripețiile minneapoleze, cînd autoritățile locale sunt exonerate de orice responsabilitate doar de dragul nuanței epidermice și politice:? Între altele, președintele neadevărat a anunțat că dacă primarul Jacob Frey nu ia măsuri pentru redobîndirea controlului, va trimite Garda Națională să răpună violențele cu valuri de forță impusă militar. Dacă va face una ca asta, cine va sări cu gura de-un metru, demascînd, acuzînd, urlînd în context și împroșcînd covid pe sub mască? Doamna Hillary și tovarășii ei de ruinare a Statelor Unite. Dacă, pe de altă parte, președintele detestat nu va trimite Garda Națională, urletele vor avea aceeași intensitate, cu o ușor modificată rîvnă persuasivă spre incompetență, lipsă de control și mînă moartă în folosul rușilor, acuzînd cu necurmată rîvnă Administrația de la Washington DC. Democrații se zbat prin toate organele fonatoare să facă din America o țară neguvernabilă, căci, orice-ai face, nu merge, acuzînd, în același timp, incompetența guvernanților, neînstare.


Praf în ochi
Ca măgărie pe termen scurt, de la o lună la alta, guvernatorul statului Minnesota, Tim Walz, cel care a refuzat de nenumărate ori să implice Garda Națională în temperarea violențelor, răcnetelor și distrugerilor prin jaf, lovire și foc, a solicitat, la 2 iulie, jumătate de miliard de dolari drept ajutor federal pentru starea de necesitate în care se află statul, ca și cum fuseseră loviți de uragan sau cutremur și nu ar fi fost nimic de făcut și întîmpinat! Este vorba despre același guvernator care a emis un protocol prin care se ruga ploconit cu fața la huligani să nu mai jefuiască magazinele din Minneapolis, că văd străinii, că se strică copiii, că nu e frumos și că ordinea trebuie, pînă la urmă, restabilită!


Modele ireproșabile
Ca notă comică, te gîndești fără să ții cam pe cine ar putea să aibă dna Hillary în cap la categoria președinte adevărat și automat Sleepy Joe izbucnește în peisaj cu o adormită claritate. Ori abulicul, încetul și perfidul Obama, atent la nuanțele discursului imitativ al soțului doamnei, imundul personaj din panoplia micro-bestiarului borgesian, Bill Clinton. Ori – de ce nu? – ea însăși, femeia cu gura de fier și gîndirea de lut (sunt curios să văd cum ar fi procedat domnia sa, și în privința pandemiei, și în cea a ziselor revolte, ea care nu era în stare să manifeste minima decență de-a-și securiza corespondența oficială!).


Un hău programat
Cam de pe vremea boieriei obamanești, asistăm la o mare și periculoasă mascaradă. Nu numai că trăim într-o lume aparent nebună, pentru că nebunia este, de regulă, incoerentă, dar parcă forțe oculte și-au pus în cap să piardă cu orice preț modul de viață american, așa cum îl știm din filme (cu virtuți, vicii și producători întotdeauna amatori de viol de ambe sexe). Toți dictatorii lumii care au avut vreodată temei de iritare la adresa Statelor Unite sunt răzbunați în bloc (de la Iosif Visarionovici la Xi Jinping). Cu puterile corelate n-ar fi fost în stare să impună atîta distrugere Americii așa cum o fac americanii înșiși în ultima vreme. Gîndul te duce la bănuiala că chinezii i-au cumpărat pe toți (poate în cîrdășie cu rușii), caz în care nu se mai poate face mare lucru. Culmea e că, dacă ar fi așa, i-au cumpărat cu banii americanilor.

Principii răstălmăcite
Recent, președintele companiei Twitter, de lansat prostii la orice oră din zi și din noapte, a decis să cenzureze un mesaj al președintelui Trump, pe motiv că spusele acestuia trebuie verificate în raport cu faptele, ca să nu ne lăsăm copleșiți de zvonuri interesate. Măsura este fără precedent și ilustrează că, în realitate, autoritatea liderului de la Casa Albă își diminuează virilitatea de la zi la zi, ca și destoinicia Constituției, care preconizează, orice s-ar spune, libertatea cuvîntului. Într-o epocă în care știrile false au ajuns o modă cu mult folos practicată de marile canale de televiziune și ziarele concurente cu propaganda comunismului emfatic, în care discursul politicienilor disprețuiește realitatea cu superbie și lideri democrați incită la violență și nesupunere, iar interpretările analiștilor te lasă ca la dentist și psihiatru, în timp ce mașina de emis legi își continuă jocul, ambiția directorului Jack Dorsey se insinuează ca un act de terorism deschis.

În linia unui decret de prin 1996, președintele ales a amenințat cu închiderea companiei de bîrfit, bineînțeles că sub un val de țipete și proteste clamînd încălcarea dreptului la liberă vorbire! Pe de altă parte, fiind vorba între privitori obiectivi, cel puțin o treime din respectul la adresa lui Trump dus pe Apa Sîmbetei se datorează acestei metehne de persoană înceată la minte care se joacă cu celularul pînă la saturație, fum și sictir. De multe ori, ai impresia că este singurul lucru care-l interesează în viață: să dea din degete în neantul internetic al alienării intelectuale, ceea ce înseamnă că Donald Trump are ce merită de bună seamă (într-o intervenție ulterioară, președintele și-a cerut scuze pentru apucătură, promițînd o diminuare).

Tendința
Considerați contextul: democrații îi adresează președintelui în vigoare Trump cuvinte dure referitor la orice temă existentă sau doar deformată, îmbogățită cu intenții din agenda electorală ori ascunsă, diferite companii mass-media îl supun umilințelor (în vreme ce Obama era considerat – luați aminte și cruciți-vă mai încolo! - cel mai inteligent președinte din istoria Statelor Unite! – sublinierea repulsivă îmi aparține!), oamenii de rînd îl înjură și-i ard efigia în public, ce fel de autoritate statală credeți că se va instaura în obișnuința acestor comportări? În ce piramide valorice vor mai crede supușii, și-așa tehui de cap?

Cine va urma ordinele unui individ disprețuit și cu puterile limitate? La ce vor duce toate acestea? Vor duce în regim circular la ce avem deja. O țară în prag de colaps multiplu, permanent și incorijibil. Nu sunt de ajuns pierderile aduse de izolarea pandemică (datorată conducerii comuniste a unui stat inamic privit cu respect de liderii democrați), vom enumera și televizoarele șterpelite în proces, plus paguba distrugerilor fără rost, în bîzîiala generată de aceiași democrați, veniți cu canistrele să pună gaz peste stîlpul infamiei, dacă veioze nu mai apucă.

Problema Americii nu se află în dinamica suburbană a străzii, ci în lupta totală de pe culoarele stabilimentelor politice și din cazematele publicațiilor de stînga. Într-o vizită făcută în Louisiana pe cînd era președintele tuturor americanilor, deci și al albilor, Barack Hussein Obama a ținut să sublinieze, indignat, în fața unei adunări de minoritari de culoare, că negrii cîștigă mult mai puțin decît majoritatea caucaziană, prestînd aceeași muncă. În primul rînd, pun puternic la îndoială temeinicia acestor afirmații, bazat pe experiența mea de robotie la limita umanului într-o mare corporație atîția ani de zile, unde aș putea spune că lucrurile stăteau cu capul în sens invers acelor de ceasornic, dar chiar așa să fie, un președinte ia măsuri, dacă poate, nu instigă la frustrare, ură și revoltă. Paranteză în anchetă și apoi închisă. Pe demonstranți poți să pui gaze lacrimogene și tunuri de apă, poliție călare, cîini dresați sau armate blindate, în caz de necesitate, dar nu pe politicieni și ziariști.


Evanescența
În opinia umilului care semnalează aceste elucubrații, urmează un nu prea lung proces de disoluție a organismelor guvernamentale, dar și statale, cu potențialul de a duce, în ultimă instanță, la escaladarea conflictelor, război civil, haos, amenințări care pregătesc posibilitatea necesității de-a avea o situație redresabilă prin instaurarea dictaturii. Vorbim de o posibilitate statistică, nu de certitudinea zilei de mîine. Liberalismul iresponsabil, încălcarea principiilor, eludarea adevărului și destrăbălarea nu vor duce la nimic bun, niciodată, nicăieri, nici măcar pentru o perioadă scurtă de timp.


Precipitarea entropică
A încuraja răzbunarea, uciderea, furtul, amenințarea, șantajul, a glorifica înspăimîntarea nevinovaților reprezintă o crimă în orice conjunctură, indiferent cît de îndreptățiți s-ar simți suporterii clasei victimizate. Nici un argument nu este, în astfel de cazuri, argument. Nu se poate vorbi în context de justiție. Mi se pare imposibil ca armatele de politicieni, toți oameni ținuți pe burse grele în universități onorabile, cu un grad sporit de inteligență și avut, să nu sesizeze un fenomen atît de simplu. Deschizi ochii și ești lovit de abundența detaliilor exprimînd dezastrul pe care-l pun în practică. Întrebarea este: de ce? Dacă mai ajută cuiva răspunsul.


Concluzia
Este anul în care minciuna a ajuns cel mai sigur adevăr și fărădelegea, cea mai decentă scăpare. Devii instantaneu onorabil dacă susții “moarte albilor!” În potriveala propriei lor laude. Păcat că nu poți investi la bursă pe baza acestor elemente! Om te-ai face - ca și cum așa nu prea ești! Mai bine zis: ai ajuns să nu mai fii!

Liviu Cangeopol
21 august 2020
Atlanta, GS, U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro