Se spune, și, probabil, pe bună dreptate, că la naștere suntem toți egali, cu același potențial de impetuoasă prostie și aplecare spre decizii tîmpite la orice pas împleticit, cu un nivel similar de șanse negative pe traseul biologic. Prin exemplul celor lîngă care creștem, prin educația celor fripți, culturalizare, moravuri și noroc, diferite de la caz la caz, ne plasăm cu timpul în grade diferite de scundime intelectuală. Paleta activităților umane se extinde exponențial. În ograda stupizeniei mature, nu mai ocupăm aceeași poziție ca-n prima copilărie. Nu mai suntem întru totul egali cu ceilalți, așa că se întîmplă ca unii să considere că au dreptul să-și dea aere mai tare decît alții. Cei mai modești trec drept exponate de caracter.

Fără această diversificare de bun-simț, viața ar fi extrem de monotonă, de previzibilă și plictisitoare. De dragul dezvoltării teoretice, e de preferat o lume făcută din idioți care diferă unii de alții decît armate de inteligenți trași la ștanță. În primul rînd, cînd știi ceva la perfecție, nu te vei abate de la descrierea corectă a fenomenului, în timp ce prostul va băga fantezie și improvizație, pe scurt, creație, uneori artistică, alteori frînată filozofic, dar orișicît. Cînd emitem judecăți de valoare, păreri, aflări în treabă despre categoriile cognitive, trebuie să ținem cont de micile detalii alcătuitoare.

Unii consideră drept posibilă și chiar de dorit trecerea de la starea de prostie la cea de inteligență, înșelați de ideea că e mare scofală. Cînd își dau seama de greșeală e, de regulă, prea tîrziu. Odată deștept, nu mai e nimic de făcut: trebuie să-ți duci crucea. Din fericire, majoritatea proștilor sunt mulțumiți cu starea în care se află și pentru nimic în lume n-ar schimba-o cu altceva. Am cunoscut persoane care nu pierdeau ocazia de-a-și manifesta mîndria cu nivelul de inteligență (cum îi spuneau ei) și de cunoaștere (un sinonim sărac pentru ignoranță) la care se aflau. Nu-ți venea ușor să-i contrazici nici dacă te-ar fi plătit.

N-am înțeles niciodată pe deplin de ce oamenii inteligenți devin atît de superficiali încît să considere prostia o rușine, un beteșug și un handicap, mai cu seamă într-o lume în care cei dintîi se uită cu jind la ce posedă cei din urmă. Acum, e drept: pentru că se expune cu mai multă dexteritate, prostul este privat de misterele anonimatului. E prost, îl vezi; îl vezi, îl judeci. Nu e corect. Deșteptul stă ascuns, scîrbit de competiție, atmosferă generală, rușine personală. Trece prin viață ca și cum nici n-ar exista. Atunci de unde emite el pretenții la drepturi, la universalizarea inteligenței, la eliberarea de sub jugul buimăcit al inepției? N-are nici un drept! Dacă s-a născut prost, și asta am stabilit-o deja din primul paragraf, așa trebuia să rămînă. E ca și cum, iertați- mi morbul comparației cam exagerate, unul și-a părăsit țara și, după un număr de ani, dorește să se repatrieze. A pierdut toate drepturile, e clar! Oricum, nu i le mai dă nimeni înapoi! Cine l-a pus? Iar ce-a-nvățat el acolo nu-I ajută la nimic, pentru că proștii n-au ținut cu nici un chip să se miște de unde i-a lăsat.

Proștii mai au un avantaj: printr-o simpatie intuitivă de handicapat care nu poate înainta decît dacă se ține de cel de dinaintea lui, tîmpiții creează un soi de profundă solidaritate cînd nici nu se cunosc personal. Cînd nici nu fac parte din același neam, rasă, meserie, culoare politică, limbă sau apetență sportivă. Nu au nici un punct comun și spui că sunt frați! Deși proști cu probleme de recunoaștere, comunicare și raportare, se înțeleg fără explicații unii cu alții. Întotdeauna, prostimea, care va fi majoritară în orice punct al istoriei, va prefera să electoreze cel mai stupid partid politic, indiferent de criteriile adiacent enumerate. E de ajuns că e alcătuit din proști. Nu mai e nevoie de nici o garanție. Așa se explică și supărător de numeroasele succese ale tuturor troglodiților lumii, pe toate meridianele, de la Coreea de orice nuanță pînă la Statele Unite, Anglia sau Pakistan (cu același soi de alegători).

Datorită acestor ajunsuri, proștii au dominat lumea din cele mai vechi timpuri, o domină în prezent și există motive întemeiate să credem că o vor face nestingheriți și de acum încolo. Nici n-ar exista altă explicație, chiar dacă am căuta, genului de vremuri pe care le trăim. Mic exemplu: sub Trump (care nici nu-i jignea exagerat cu discrepanța intelectuală), proștii trăiau, dacă nu ca-n sînul lui Avraam, măcar ca-n brațele mamei, dar acum mugesc să-l voteze și cu ajutorul armei dacă e nevoie pe Joe Biden, care deja a promis solemn că, de îndată ce se va cocoța în tronul de dormit, prima măsură pe care o va lua va fi redresarea tuturor taxelor, de la individul mărunt, la compania măreață. În acest anotimp, cînd o treime din populația Americii a rămas fără un loc de muncă, cînd depresia financiară bate cu picioarele-n ușă, cînd toate se vor scumpi în iarna ce vine, cînd vor exista mii de sinucideri din penurie și state înfometate, cînd mamele își vor vinde minorele pentru un coltuc de pîine rece – cunoașteți tabloul din lirica de partid, numai mărirea taxelor îl mai putea excita pe alegătorul american pînă la a-l ștampila pe Marele Cretinoid din Scranton, PA.

O explicație de rațiune minoră există: pe multe minorități le doare-n urnă de taxe, căci ele lucrează la negru sau deloc și ținta lui Biden la ei se adresează. În mod normal și matematic, dacă paraziții votanți neplătitori de taxe sunt mai mulți de 50%, ecuația revendică un sens: muncitorul plătitor va fi umilit la urnă și Somnorilă va fi aburcat în hamacul Casei Albe. Dacă nu, asistăm la o combinație între masochismul omului modern sau solidaritatea celei mai extinse rase de pe glob: cea a proștilor, pentru care nimic altceva nu mai contează în afara solidarității fiziologice.

Liviu Cangeopol
11 septembrie 2020
Atlanta GA U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro