Viața ne supune la multe întâmplări și, pe majoritatea dintre noi, și la multe probleme de sănătate. În funcție de gravitatea lor, fie alegem să ignorăm, fie ne pierdem în panică și groază, gândindu-ne direct la moarte. Ce prea puțin alegem să facem este să ne gândim de ce apar, de fapt, aceste probleme de sănătate. Sunt ele venite din neant? Sunt părinții, bunicii, strămoșii de vină pentru ele? Ne-am născut într-o lume nedreaptă, în care alții se bucură, în timp ce noi suntem supuși suferinței?

Sau cumva, ajutați uneori, într-adevăr, și de mici detalii genetice, parte însă tot dintr-un complex al sinelui, ajungem să ne îmbolnăvim corpul prin îmbolnăvirea și menținerea la stadiul de boală a sinelui? Câți privim doar la ce putem atinge, la ce înghițim fizic ca medicament, și câți alegem să privim și dincolo de ce ochiul fizic vede, la ce simțim și la ce ne obligăm să digerăm la nivel emoțional?


Este posibil ca tatăl meu să fi lăsat asupra mea o amprentă nu tocmai favorabilă mie.

Fie m-a părăsit când eram doar un copil, fie a fost alături de mine și de familia noastră, însă în condiții haotice, în care chiar pentru el alcoolul a fost o prima alegere, înaintea oricărui alt membru al familiei. Mie, cu certitudine, îmi lipsește iubirea.

Ceva din viața mea m-a separat de iubire, acum găsindu-mi alinarea în alcool. Îmi doresc să iubesc și să am parte de iubire din partea celor din jur, dar asta nu se întâmplă, motiv pentru care am creat această aparentă relație de iubire cu alcoolul, pentru că, preț de un timp, el mă face să mă simt mai bine, în nefericirea mea. El mă ajută să-mi reprim durerea din suflet și să ascund faptul că armonia lipsește, de fapt, din viața mea. Dacă mă uit mai cu atenție la ce port, de fapt, în suflet, voi observa că nici alcoolul nu aduce modificări, ba chiar agravează starea mea interioară. El nu face nimic altceva decât să amplifice lipsa pe care eu o resimt atât de tare, în fiecare zi din viața mea.

Astfel reușesc să înțeleg că nu alcoolul este soluția problemelor mele, ci depășirea traumei din familia mea de copil și reglarea relațiilor pe care le am în momentul de față cu familia mea de matur. Dacă cei de-acum nu sunt oamenii potriviți pentru ceea ce acea iubire dorită reprezintă pentru mine, înseamnă că eu, în primul rând, trebuie să accept asta și să pornesc în căutarea acelora care-mi aparțin ca suflete de familie. Dacă însă familia mea de-acum este exact ceea ce-mi lipsește, înseamnă că singura problemă rămasă este să înțeleg că acum sunt un suflet iubit, iar trauma mea din copilărie nu se va mai repeta niciodată.


Nu s-a produs acea desprindere firească de mamă sau ea s-a produs într-un mod toxic, nepotrivit sau chiar brusc, lăsând urme adânci. Mama fie a lipsit total din momentele cheie ale vieții mele, fie a fost implicată exagerat, în mod toxic, influențându-mi parcursul în viață în alt sens decât ar fi fost firesc. Înțeleg că ține de mine să revin la un echilibru interior și fac totul pentru asta. Conștientizez că mama a făcut cât ea a considerat sau a avut în posibilitățile ei să facă pentru mine, mai departe totul ținând de alegerile mele.

Eu aleg acum în ce direcție vreau să merg, ce decizii sunt mai bune pentru mine, în ce domenii îmi face plăcere să activez, cu ce oameni rezonez întru a mi-i ține aproape. Încetez să-mi mai las sinele afectat de ceea ce a adus exteriorul toxic asupra lui și încep să fac o curățenie generală în mine, tocmai pentru a renunța la tot ceea ce nu-mi aparține, la tot ceea ce mi-a fost indus atât de adânc, încât în tot acest timp am considerat ca aparținându-mi. Această formă de dependență nu-mi aparține, ci este una indusă sau chiar inexistentă, dacă mă adun și reușesc să ajung până în cele mai profunde detalii ale vieții mele.

“Bolile trupului sunt doar niște simptome ale îmbolnăvirii sufletului.”

Informațiile sunt prezentate în detaliu în cartea Afecțiuni și surse emoționale.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro