Elementul pivotal în cele mai complexe situații, de la care, eventual, se poate deregla urît întreaga afacere, este respectarea legii, pentru că legea este o convenție asupra căreia toți am căzut de acord să-i acceptăm compromisul. O altă gaură neagră imensă în concepția noastră despre traiul ordonat în civilizație. Că aici vrem asta sau cealaltă, că pledăm pentru o excepție, că nu ne convine și, în ultimă instanță, este total împotriva Constituției, că partidul de la Putere a promis, că forțele Opoziției ne-au vîndut, că nimeni n-are dreptul, căci am murit la revoluție (mulți nici nu erau născuți, iar ceilalți dîrdîiau sub plăpumi, citeau o carte - premieră absolută! - și nici la geam nu se aventurau, nu ca să nu fie împușcați, ci recunoscuți de-un vecin și dați în gît organelor a doua zi) și ne-am dobîndit rația de demnitate.
Nu ne spune nimeni nouă cît și de ce să stăm în casă! Nu nouă, care-am mîncat salam cu soia și-am rezistat ca să scăpăm. Și acum, cînd am scăpat…

Poate că e doar o problemă de sincronizare: scandalul trebuie să-l faci cînd a fost încălcată sau amenințată o predilecție, nu cînd se întîmplă să te lovești de aberație și observi că nu-ți convine. Riscurile sunt împărțite: dacă autoritățile îți recomandă prin amenzi drastice să stai țintă la domiciliu, chinezii trebuie să plătească paguba (ori măcar parțial statul).

Și mai e ceva: cînd ai făcut din minciuna permanentă (utilă sau nu) campania politică a guvernării de orice culoare, cînd mari căpetenii au fost prinse cu mîna în pungă și intenții ascunse la tot pasul – bă, voi ați auzit de povestea lui Petrică și lupul? – ce încredere vreți să mai aibă poporul în voi? Lumea va suspecta de-acum încolo, pentru mulți ani, orice scoateți pe goarnă, orice gest al mîinii, orice surîs cu subînțeles și tresărire de gușă, chiar dacă nu intenționați nici un pocinog.


De situații asemănătoare ne lovim și-n America: tot mai multe demonstrații violente sunt dezorganizate pe străzile interzise ale unor capitale de județ, pentru că nu știu alții cum sunt, dar americanul de rînd ține să muncească. Așa sunt ei: violenți, ignoranți, răi și excentrici, poartă șepci de idioți pe care nu le dau jos nici la masă, conduc ca disperații pe sens opus și strănută prin împroșcare, dar măcar atît au învățat: dacă nu muncesc, nema venit și, fără bani, sunt vagabonzi în devenire. Nimeni nu va veni să-i ajute. Decît cînd statul decide să le împingă cîte un os prin borta cutiei postale.

Din 3 trilioane de dolari adăugați datoriei naționale (pe care cine credeți c-o va răscumpăra?), americanilor le-au revenit o batjocură de $1,200, pentru care trebuie să pupe și mîna neîmpăcatei clase conducătoare, republicanii la braț cu democrații. Se ceartă ei pe probleme marginale, se înjură și-și smulg perucile din cap, dar adevăratul război la împărțeala prăzii se duce. Sar milioanele ca stropii de salivă virotică, dar nimeni nu poartă mască. Și ce e mai grav e că jaful a fost comis cu legea în mînă, la vedere, votată de ambele Camere și parafată de Președintele Trump în mijlocul unei bătălii cu oastea vestitului bandit mascat Baracă Obanana. Ne putem plînge? Nu prea! Pe de o parte ne bucurăm de circul de înaltă ținută al păruielilor bine puse la punct, pe de alta, importanta sumă de $1,200 (cu care eu, de exemplu, va trebui să plătesc surplusul de taxe neacoperite din anul trecut, cînd dușmanii de moarte din Congres au căzut de acord într-o înduioșătoare concordie să le mărească).

O spun a nu știu cîta oară, ca-ntr-o romanță cu nemuritorul Gică Petrescu: aceleași cauze vor duce la activarea acelorași urmări. În situația dată, mizeriile capitalismului vor duce țintă la drumul de glorie al comunismului peste popoare. Acum două decenii, un candidat ca Bernie Sanders ar fi fost arestat ca agent neînscris în slujba unei puteri străine. Din fericire, e o vită bătrînă, căci la următoarele alegeri prezidențiale ar fi emis legitime pretenții (oricum, pe burta ideologiei care-l mînă, Congresul se va potcovi cu o seamă de comuniști în blană de socialism cu față umană, care vor pregăti poporul și legislatorul cu multe aberații viitoare, prielnice tot bogaților, nu știu cum se face!). Dar vor veni și alții după el. Iar dacă nu, cu ce sunt mai buni democrații rozalii ca un bot de șobolan de metrou new-yorkez? Și, în ultimă instanță, barbugiii republicani, cu puțin mai breji doar prin contrast cu alții mai odioși. Ne oprim aici, căci o trecere panoramică în revistă ne-ar arăta chiar acum spre ce vîrtej se învolburează omenirea. Cu sau fără cadru legislativ.

Îmi povestea un prieten din țară în a doua parte a anilor ‘90 că, în urma scandalurilor cărora le-au căzut victimă o seamă de corupți încă aflați în zona de naivitate, pentru că neglijaseră mersul actelor de construcție, fiecare colonel de poliție sau demnitar local avea o cămară cu acte doveditoare pentru fiecare sac de nisip și lopată de ciment folosite la impunătoarea lui vilă cu cel puțin două etaje, obținută din sudoarea frunții în spatele căreia nu se afla nimic. Cum să nu se fi plasat ei acum cu mare bucurie de partea capitalistă a lucrurilor trecute prin Parlament, ordine prezidențiale sau hotărîre de urgență?

N-ai să vezi pe lume un bandit mai fericit decît hoțul cu acte doveditoare, în baza cărora îl va pedepsi exemplar pe ticălosul de sărac!

Liviu Cangeopol - 15 mai 2020

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro