„Mărioară di la Gorj/ Ia la neica vreo doi zloți/ Și nu te iubi cu toți”: acestor versuri dintr-o melodie emblematică a Mariei Tănase li se pot atribui și anumite conotații autobiografice, povestea cele mai importante voci din istoria cântecului românesc (nu doar popular) rezervându-ne încă destule surprize.
Huruitul camioanelor constrînge ferestrele să vibreze la unison; Bahluiul pute infernal; aerul este ofilit de-o pîclă înecăcioasă; mă frec de trecători ca-n fundul Iadului, printre scrîșnete de dinți și-njurături grăbite, căci nimeni n-are timp să dezvolte, dar trebuie să ajung la cimitir și nu găsesc nici un taxi. Epuizat, murdar, nervos pînă la limita colapsului, stări care-mi asigură rămînerea în viață, spre mormîntul lui Mițu. Nu-mi pot oprima ideea că s-a dus și ultimul martor al acelor nenorociri. Jalnic este totul, uitate vremurile de...
Pentru cîți prieteni a fost oricine în stare să-și consume tihna, să le sară concret în ajutor, să se țină de capul lor, cînd rădăcinile se aflau la început, pentru a le smulge din mocirla pe care o pregăteau pentru ei? Nici unul? Felicitări, ne aflăm în aceeași divizie! Nu am nici un drept. N-aș fi avut nici dacă aș fi încercat să ajut. În clipa în care judeci, ceva este rău; și este rău și din cauza ta! Măcar acum, la vîrsta echilibrului de senectute, pe cine ai încercat să salvezi? N-am fost capabil să-i spun tatălui meu muribund că pînă și...
S-au scurs peste 30 de ani... Nici o trecere în revistă nu poate fi decît descumpănitoare și, dacă găsești alte nuanțe, frustrantă. Cît s-a furat, cît s-a construit, ce fărădelegi au fost pedepsite, cîți morți a generat neglijența criminală din cadrul sistemului medical, a serviciilor sociale, a alcoolismului devastator și de nimeni timorat, a drumurilor ținute sub cizmă, a prețurilor crescînd în magazine și scăzînd în perimetrul licitațiilor vicioase? Cu ce s-ar putea lăuda orice administrație prezidențială în raport cu cele care au...
