Discutând cu Kera Calița de la Jariștea, am reușit să fixez câteva repere istorice legate de aparent banala omletă...

Dincolo de sandvișurile calde și crocante, omleta rămâne, totuși, cea mai faimoasă mâncare franțuzească făcută din ouă, ea având și o istorie pe măsură. Cuvântul omelette a intrat în uz la mijlocul secolului al XVI-lea, dar versiunile alumelle și alumete sunt folosite în tomul Ménagier de Paris încă din 1393. (În epoca modernă, tratatul culinar medieval a fost repus în circulație de către bibliofilul Baron Jérome-Frédéric Pichon în 1846.) Și François

Rabelais, în Pantagruel (1532), menționează o omelaicte d'oeufs, în timp ce Olivier de Serres pomenește, în Théâtre d'Agriculture (1600), o amelette. În Le cuisinier françois (1651), a lui François Pierre La Varenne, întâlnim aumelette, iar omleta modernă – omelette - apare în Cuisine bourgeoise (1784). Conform legendei fondatoare a omletei gigantice anuale de Paști din Haute-Garonne, când Napoleon Bonaparte și armata sa călătoreau prin sudul Franței, Împăratul a decis să se odihnească pentru noapte în apropiere de orașul Bessières. Napoleon s-a bucurat seara de o omletă pregătită de un hangiu local și a considerat că aceasta este un deliciu culinar. Apoi, a ordonat locuitorilor zonei să adune toate ouăle din satele învecinate și să pregătească o uriașă omletă pentru armata sa a doua zi.

Omleta franceză tipică este aurie (...niciodată prăjită excesiv!), gătită încet la foc mediu, dintr-un amestec de ouă bătute doar cu sare și piper, uneori aromată cu roșii și ierburi mărunțite fin (tarhon, hasnațuchi, pătrunjel și ceapă verde) sau șalote tocate. Omelette de la mère Poulard, o specialitate normandă pregătită pentru prima dată în Mont-Saint-Michel, a fost numită „cea mai cunoscută omletă din lume". În 1873, Anette Boutiaut Poulard și soțul ei aveau o locantă – La Mère Poulard - pe insula din largul coastei normande. Aici, dejunau călătorii sosiți pe mare, dar, din pricina fluxului neregulat, niciodată nu putea fi cunoscută ora exacta la care aceștia urmau să sosească la han. De aceea, socăcița Anette și-a propus să găsească o rețetă sățioasă dar care putea fi gătită la repezeală, pentru a astâmpăra burdihanele hămesite ale celor care îi călcau pragul. Așa a apărut omleta făcută din ouă bătute patru-cinci minute, până când amestecul devine pufos ca o mousse. Se dă la tigaie în unt topit cu un pic de smântână și se hâțână constant recipientul ca preparatul să nu se lipească. Focul se face neapărat în vatră cu surcele din diferite tipuri de lemn. Când e gata, omleta se aranjează frumos, întoarsă pe jumătate precum o clătită, pe o tipsie, împreună cu felurite garnituri de sezon.

O superstiție în jurul acestei omlete (din care, pe insula normandă, se fac anual în jur de jumătate de million de porții!) susține că, dacă un candidat la președinția franceză vizitează Mont-Saint-Michel și nu mănâncă omleta, acel candidat negreșit va pierde alegerile. Povestea „Omelette tu mangeras, président tu seras", a început cu Georges Clemenceau, care a vizitat insula, dar nu a mâncat omleta înainte de înfrângerea din 1920 în fața lui Paul Deschanel. Charles de Gaulle, Georges Pompidou și François Mitterrand au mâncat cu toții omleta înainte de victoriile lor. Édouard Balladur a vizitat Mont-Saint-Michel, însă, din cauza sosirii la o oră târzie din noapte, nu a mai apucat să mănânce omleta și a fost învins de Jacques Chirac, care a a avut grijă să respecte tradiția. Nicolas Sarkozy și-a lansat campania din 2007 chiar la Mont-Saint-Michel și a mâncat omleta, câștigându-și astfel accesul la Palais Élysée. Îndemnat de înțeleapta sa soție Brigitte, Emmanuel Macron nu doar că a făcut la fel, dar a adoptat rețeta acestei omlete ca pe una dintre mâncărurile sale preferate.

 

Dan-Silviu Boerescu a.k.a. Bucătărescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro