Populara savarină aceasta este doar unul dintre preparatele denumite în cinstea unuia dintre cei mai mari gastronomi ai Franței.


Jean Anthelme Brillat-Savarin (1 aprilie 1755, Belley – 2 februarie 1826, Paris) a fost un avocat și politician însemnat, dar care a rămas în istorie mai ales pentru că și-a câștigat o faimă de epicurean, fiind considerat, alături de Alexandre-Balthazar-Laurent Grimod de La Reynière (1758-1837), întemeietorului eseului gastronomic modern. Celebra sa lucrare, Physiologie du goût (Fiziologia gustului), a fost publicată în decembrie 1825, cu două luni înainte de moartea sa. Titlul complet este Physiologie du Goût, ou Méditations de Gastronomie Transcendante; ouvrage théorique, historique et à l'ordre du jour, dédié aux Gastronomes parisiens, par un Professeur, membre de plusieurs sociétés littéraires et savants, iar unul dintre primele exemplare a fost dedicat frumoasei sale verișoare Juliette Récamier, de care era îndrăgostit în taină: „Doamnă, primiți cu amabilitate și citiți cu indulgență lucrarea unui om bătrân. Este un tribut adus unei prietenii care datează din copilărie și, probabil, un omagiu adus unui sentiment mai tandru... Cum pot să-i spun? La vârsta mea un bărbat nu mai îndrăznește să-și mai interogheze inima"...

Brillat-Savarin, căruia îi aparține aforismul „Spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești", și-a împrumutat numele peste timp – între altele - unui sortiment de brânză („Un desert fără brânză este ca o femeie frumoasă, cu un singur ochi"), unui mucegai nobil dar și unei prăjituri savuroase. Nu întâmplător, în panteonul gourmet au rămas și alte butade ale sale, precum „Plăcerea de a mânca aparține tuturor vârstelor, tuturor stărilor sociale, tuturor țările și tuturor domeniilor de activitate; ea se confundă cu toate celelalte plăceri și rămâne ultima care ne consolează de trecerea lor".

Savarina sau baba au rhum este o prăjitură din blat pufos sferic bine însiropat cu rom și beneficiind de un moț mare de frișcă și, eventual, de fructe confiate ca décor. Istoria rețetei îl precede cu mult pe gastronomul omonim. Se pare că ea a fost introdusă în Franța pe filieră poloneză, de către un monarh în exil, Stanislaus I Leszczyński (1677 – 1766), Rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei,  dar și Duce al Lorenei și Conte al Sfântului Imperiu Roman. Fiica lui, Maria, s-a măritat în 1725 cu Ludovic al XV-lea, fiind urmată la Versailles și de către patiserul său favorit Nicolas Stohrer, care a deschis și o cofetărie la Paris cinci ani mai târziu. Legenda spune că acesta, fiind chemat să readucă la viață niște prăjituri uscate, a avut idea de a le însiropa cu vin dulce de Malaga, adăugând și niște firișoare de șofran, stafide și crême pâtissière (făcută la bain marie din smântână bătută cu gălbenușuri), înlocuită mai apoi cu frișcă, mult mai ușor de făcut.

...Cu o vorbă de duh a marelui Brillat-Savarin, crearea prăjiturii care-i poartă numele ca și orice altă născocire culinară de geniu poate fi pusă sub cheia de boltă a profundei sale remarci „La découverte d'un mêts nouveau fait plus, pour le bonheur du genre humain, que la découverte d'une étoile", adică „Descoperirea unui nou fel de mâncare aduce omenirii mai multă fericire decât descoperirea unei noi stele"!



Dan-Silviu Boerescu a.k.a. Bucătărescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro