Deşi necesită un îndelung proces de preparare, pe vremuri, alviţa efectiv aducea sărbătoarea în casă. Despre obiceiul baterii alviţei, care avea loc doar de Lăsatul Secului, scrie şi etnologul Simion Florea Marian în cartea „Sărbătorile la români”, aducând în prim-plan bucuria din casele oamenilor atunci când pe masă se punea alviţă.

Umplutură, ingrediente:
• 5 albuşuri
• 400 g zahăr tos
• 300 g miez nucă
• 300 g miere
• 1 lingură zeamă de lămâie
• 1 plic zahăr vanilat
• 6 ouă (60-70 g oul)
• 600 g făină
Foi de plăcintă fără grăsime (de tăiţei)

Aluat:
• Se face de cu seară: se bat ouăle spumă, se amestecă cu făină şi se frământă până nu se mai lipeşte de mână. Se întind 6 foi subţiri de mărimea vasului în care vom pune alviţa, se pun în tavă şi se coc uşor douăzeci de minute, la foc mic, în cuptor, una câte una. Cum se pregăteşte umplutura:

• Miezul de nucă se încinge uşor într-o tavă, câteva minute, fără să se rumenească, apoi se freacă între mâini, să le cadă cojile; se sparg în bucăţi mici • Într-o cratiţã de aproximativ 3 litri se bat albuşurile spumă

• Se pune mierea la foc mic, până ajunge să clocotească (atenţie, să nu dea în foc)

• Se adaugă zahărul şi zeama de lămâie, împreună şi deodată

• Vasul se aşază pe marginea plitei, şi se mai bate amestecul (cu telul) încă vreun sfert de oră, până se întăreşte

• Se toarnă fierbinte peste spumă, amestecându-le pe foc potrivit (cu acelaşi tel în formă de pară) nebuneşte, cu toată forţa

• Se ia în sfârşit de pe foc, se adaugă zahărul vanilat şi nucile, amestecându-le uşor

• Se căptuşeşte un vas cu o coală mare de hârtie pergament

• Se pun 3 foi de aluat în vasul unde este hârtie, se răstoarnă umplutura fierbinte şi se nivelează

• Se acoperă cu celelalte 3 foi şi se presează, să se lipească

• Se înveleşte bine alviţa în foaia de pergament

• Se acoperă cu o altă tavă sau o scândură, să se preseze şi se lasă la rece, 3-4 zile, să se-ntărească.

Baterea alviţei este o datină care se face totdeauna în ziua de Lăsatul secului şi care e uzitată mai cu seamă între copiii din Muntenia. „Leagă o sfoară de o grindă, în dreptul mesei sau în alt loc undeva; de capătul sforii leagă un cocoloş bun de alviţă, şi apoi toţi copiii stau roată de jur împrejurul mesei cu gurile căscate ca să poată prinde cocoloşul de alviţă. Unul poartă sfoara de jur împrejur pe la toţi şi, când se apropie boţul de alviţă pe la gurile lor, ei se repăd asupra lui ca să-l prindă, căci care-l prinde a lui este toată alviţa aceea”… Rețeta de nuga este asemănătoare, dar nu se folosesc foile de plăcintă și, la final, preparatul este mai tare și poate fi umplut cu stafide, fistic, migdale etc.

Halvaua este un produs 100% vegetal și reprezintă o sursă excelentă de energie, având o putere calorică de 549 kcal/ 100 grame, fiind indicată în activitățile care presupun un consum mare de energie. Halvaua e o adevărată tradiţie în Orient, o delicatesă. „Se face în casă ca şi o prăjitură, reţeta ei fiind ceva secret, iar la noi a apărut ca un subterfugiu alimentar din timpul comuniştilor, pentru că se făcea mult ulei şi din reziduuri s-a făcut halvaua, mâncarea săracului. În Orient e un cult pentru acest produs.

Reţeta ar fi veche de aproximativ 700-800 de ani, deşi sunt şi referinţe care plasează această mâncare acum 1.000 de ani. Important este cum se produce şi mai ales cantitatea consumată. Practic, se spune ca halvaua, sub diversele ei forme, a fost făcută de când s-a fabricat uleiul de seminţe, în special de floarea soarelui, îmbunătăţită dupa gust cu diverse alte seminţe, în special cele de susan. Se mai adaugă stafide” Conform Wikipedia, termenul provine din limba arabă (Halwa حلوى) şi este folosit pentru a descrie două tipuri de deserturi. Unul este pe bază de făină – acest tip de halva este uşor gelatinoasă şi este făcută din făină de cereale, de obicei griş. Ingredientele principale sunt uleiul, făina, zahărul.

Al doilea tip de halva este pe bază de unt şi nuci. Această halva este sfărâmicioasă şi, de obicei, făcută din tahini (pastă de susan) sau alte tipuri de unt de nucă, precum untul din seminţe de floarea-soarelui. Ingredientele principale sunt untul de nucă şi zahărul. Halvaua poate fi, de asemenea, bazată pe numeroase alte ingrediente, inclusiv seminţe de floarea soarelui, nuci diverse, fasole, linte şi legume cum ar fi morcovi, bostani, cartofi şi dovleci”...

Mai multe rețete asemănătoare puteți găsi în volumul Rețete vechi româneti reinventate – carte din Colectia Bucatarescu, publicată de Editura Integral.



Dan-Silviu Boerescu a.k.a. Bucătărescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro