Încă în secolul al XII-lea, comercianții de cărți scrise de mână începeau să se adune într-o piață din Frankfurt pe Main pentru a-și expune incunabulele. Apoi, o dată cu revoluția tiparului produsă de Gutenberg, cartea a devenit un business în sine, comerțul cu astfel de bunuri simbolice intensificându-se exponențial. Astăzi, se consideră că primul mare târg de carte din istorie ar fi avut loc, la Frankfurt, prin 1462.

Îmi amintesc cu emoție primele târguri de carte organizate la București după 1990. O mulțime de momente memorabile. Eram de față, de pildă, când, pe scările Teatrului Național, Marin Mincu i l-a prezentat lui Umberto Eco pe Ion Iliescu: „Il Presidente”. Deloc complexat, ba dimpotrivă, Eco a ricanat ceva de genul: „-Ăsta-i... Presidente?? Glumești?”.

La o altă ediție, lansam o cărticica a mea („Poftele”) la Editura Nemira. Eveniment nu glumă, cu Florin Călinescu și Dan Chișu printre vorbitori. Un amic, Mircea Poenaru, care avea restaurant, a organizat un bufet cu fructe de mare pentru invitații mei. La un moment dat, un „fursecar”, crezând că nu îl vede nimeni, a înșfăcat piesa centrală a aranjamentului, o caracatiță superbă, și a dat s-o vâre în sacoșă. Dar i-a alunecat pe jos, cu zgomot! Toată lumea s-a întors spre el, unii au izbucnit în râs, dar manglitorul, imperturbabil, și-a cules trofeul de pe jos, l-a îndesat în paporniță și a luat-o la fugă în uralele auditoriului.

Altădată, eram la Târgul de carte de la Leipzig (1998?), România era invitatul oficial (aveam și eu o antologie - „Petrecere cu femei urâte” - tradusă în limba germană) și trebuia să luăm parte la o conferință a Anei Blandiana despre literatura română contemporană. În prezidiu, era și Andrei Pleșu, pe atunci ministru de externe. Doamna Blandiana a început memorabil, gafând sublim: „După cum știți, convențional literatura română din secolul XX se împarte în literatura română de până la 1944 și cea de după 1944...”. Rumoare în sală, unde 99% din spectatori erau nemți (scriitori, filologi, istorici, editori, studenți). Vorbitorul sesizează și încearcă o explicație, dând și mai rău în gropi: „La 23 august 1944, România a întors armele împotriva... Germaniei!”. Cât era de mare, Andrei Pleșu se făcuse mic de tot în scaun...

Desigur, cele mai puternice amintiri sunt cele de la ultimele ediții ale târgurilor de carte de la București, la care standul Integral a fost unul din ce în ce mai extins, pe măsura dinamicii proiectului său editorial. Îmi amintesc, astfel, cum, cu numai un an în urmă, la o lansare din „Biblioteca Jariștei”, Kera Calița a venit cu o sumedenie de torturi impresionante, pe unul devorându-l elevii unei școli militare care s-au nimerit în momentul potrivit la locul potrivit...

Mă încearcă nostalgia în fel și chip: peste câteva zile, începe Târgul Gaudeamus – dar numai online! Îmi fac curaj și-mi zic că, totuși, poate, târgul BookFair, de la sfârșitul lui mai mai 2021, se va ține în condiții „normale”. Mă mint, oare, singur? Vom mai prinde vreodată „live” un mare târg de carte la București? Suntem datori să sperăm...

Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro