Acest aliment de bază al românilor – pâinea, capătă o cu totul şi cu totul altă valoare pentru cei care s-au dedicat Divinităţii. Procesul de fabricaţie însă este unul foarte diferit de cel din marile fabrici de panificaţie. Mai exact, pâinea se face din făină integrală amestecată cu puţină apă, până când se formează o cocă tare.

Această cocă se lasă la dospit peste noapte, în jur de 10 ore, la loc uscat şi cald. O dată îndeplinit acest proces, nu ne rămâne decât să ne înfruptăm din pâinea rezultată, aşa cum este ea, pentru că, spun preoţii: „Mulţi pustnici, ajungând să folosească pâinea coaptă, s-au îmbolnăvit, făcând carenţe de vitamine. În schimb, Sfântul Antonie cel Mare mânca o astfel de pâine pustnicească pe zi şi a trăit o sută de ani”.

Azima este o turtă făcută din aluat (de făină de grâu sau de secară) nedospit și coaptă de obicei sub spuză. Este folosită de catolici și ortodocșii armeni la împărtășanie și de evrei la Paște (Pesach), în cadrul unui ritual săvârșit în amintirea ieșirii lor din robia egipteană.

Azima este o variantă de pâine pustnicească, folosită ca aliment de bază de călugării riguroși, retrași în sihăstrii sau schimnicii izolate. Chiar dacă, aparent, „sărăcăcioase”, mesele din trapeza unei mânăstiri sunt doar unul din semnele bogăției vieții sufletești a celor care au ales să trăiască întru „schimnicie”.

Din bucătăria țăranului român a fost un manuscris înaintat Academiei Române în 1916 de către Mihai Lupescu, dar a rămas, din păcate, needitat până în 2000, când a beneficiat de o ediție critică în care se regăsesc o mulțime de rețete vechi, unele dintre ele chiar rarisime, precum cea de azimă.

Azimă țărănească

Cele trebuincioase și potriveala gătitului: „Azima se face din făină de orz; se face și din făină de grâu, măcinată mai mărișor, din făină de secară ori din făină de grâu amestecată cu cea de porumb. Ea se face așa: se macină orzul, după ce s-a vânturat și curățit, se cerne făina, mai întâi printr-o sită rară, ca să se aleagă hoaspă cu țepii, tărâțele, apoi se dă prin sita cea deasă într-o covată, se opărește cu apă fierbinte, se frământă bine cu mânele și din aluatul acesta nedospit se fac turte rotunde, ca de-un deget de groase, și mai mari decât o farfurie, se pun pe lopată și, după ce se fac pe ea niște împunsături cu degetele de la mâna dreaptă, se dă în cuptorul înfierbântat din vreme, de se coace. Când sunt frunze mari de varză, se pun și pe frunze. Ca să se rumenească, se face în gura cuptorului zăgneață, un focușor iute de țăndări de lemn uscat.  Când s-au copt bine, se scot cu lopata, se scutură de cenușă, se pun pe masă ori pe laiță, se lasă de se răcesc și se mănâncă goale – fără bucate -, întingându-le în sare ori în mujdei; se mănâncă și cu ceapă ori usturoi. Azime se fac mai mult în post, ca și malaiul cel dulce. Cu tărâțele rămase de la azime se umple borș, amestecându-le cu cele de grâu și porumb, dar mai ales se fac lături ori hâlbe la porci.” 

Note lămuritoare. HOASPĂ: „(Reg.) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc.”;  ZĂGNEAȚĂ: „(Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. Expresia „A da zăgneață focului” înseamnă a înteți, a face să ardă: „Dar tu nu sta degeaba. Cât spun eu, tu dă zăgneață focului c-oleacă de stuh”, scrie undeva Sadoveanu; LAIȚĂ: „Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. Bancă fixată afară, la poarta caselor țărănești. (Rar) Scândură pe care se șade în căruță, în sanie.”; HÂLBĂ.  „(Trans., Bucov.) Lături, zoaie.” (Sursă: https://dexonline.ro/)

 

Dan-Silviu Boerescu a.k.a. Bucătărescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro