Sosirea fanarioților a însemnat începutul unui veac de voluptate pentru Principatele române. Epopeea fanariotă a durat mai bine de un secol, de la pedepsirea răzvrătitului voievod pământean Constantin Brâncoveanu și a familiei sale, ceea ce avea să-i aducă înscrierea în martirologul ortodox, și până la slugerul Tudor Vladimirescu. Secolul al XVIII-lea și începutul celui următor înseamnă una din cele mai neobișnuite, frământate și pline de forfotă epoci oferite spre cercetare din istoria noastră.

FOTO: Fructieră (Bucătăria modernă cu o introducere despre Hygiena bucătăriei, Edit. Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1881).

În prima zi a anului, la cina de Sf. Vasile, după relatarea lui del Chiaro, dacă unul dintre meseni strănuta la masă, primea în dar o bucată de postav, de atlas, de cașmir ori de borangic. La încheierea ospățului se aducea o plăcintă, cu bani de aur strecurați în aluat și cu mulțime de răvașe, unele nu tocmai binevoitoare la adresa mesenilor. Era prea bine cunoscuta Vasilopita, plăcinta mult prețuită în lumea...

FOTO: Scrumbii proaspete (Bucătăria modernă cu o introducere despre Hygiena bucătăriei, Edit. Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1881)

Încă pe vremea vechilor cuhnii și cămări boierești, izvoditoare de aleasă tradiție, întinsul meselor, adică ceremoniile, zaiafeturile, sindrofiile au fost una din trăirile cele mai copleșitoare ale societății noastre de altădată. Domnitorii din principatele române aveau, pentru împlinirea sărbătorilor și primirilor, un mare dregător anume ales, stolnicul. El se îngrijea de masa Domnitorului, îl servea...

Cum se trece de rateșul Anuței, perelegrind spre luminile Putnei, cu greu îți poți întoarce gândurile spre cele sfinte. Cel fără de hodină parcă te ține aninat de ochii șagalnici rămăși în urmă și, mai ales, de ești trecut ceva de anii tinereții, de pârjoalele moldovenești, feliu nemaipomenit de bucate, ce numai Țara de Sus îi știe rostul.