Al treilea băiat al lui Laurențiu Reghecampf, rezultat din relația pe care o are acum cu Corina Caciuc, s-a născut și poartă un nume... irlandez, cu care românii nu sunt familiarizați - LIAM.  Semnificația numelui este „luptător puternic”, „războinic neînfricat”. Conform specialiștilor în antroponimie, acest nume o versiune prescurtată a numelui irlandez Uilliam, care provine de la numele francez Willahelm și care înseamnă „coiful voinței”.

Numele original era o îmbinare a două elemente din limba germană veche: willa (însemnând „voință” sau „rezoluție”); și helma (echivalentul pentru „cască” sau „coif”). Juxtapunerea acestor elemente înseamnă efectiv „coiful voinței” sau „protectorul voinței” și indică un om decis, hotărât, curajos, gata să se bată pentru ideile sale. Când Imperiul Franc a fost divizat, numele s-a dezvoltat diferit în fiecare regiune. În nordul Franței, Willahelm s-a dezvoltat mai întâi în „Willelm” și apoi în „Willaume” în dialectele vorbite în Normandia și  în Picardia, dar în „Guillaume” în franceza practicată în zona Ile-de-France, din care face parte Parisul. Forma normandă a fost dezvoltată în continuare de către englezi în forma modernă familiară „William”.

Deși numele Willahelm și Guillaume erau bine cunoscute în Anglia înainte de 1066, prin relațiile saxonilor cu Guillaume, Ducele de Normandia, numele era totuși privit ca unul „străin”. Cucerirea normandă a avut un efect dramatic asupra numelor engleze. Multe, dacă nu majoritatea numelor saxone, precum Ethelred, s-au stins sub afluxul masiv de nume franceze. Deoarece Curtea Regală a fost populată acum cu nume precum Alain, Guy, Reginald și William, acestea au fost adoptate rapid de englezi, galezi și, în cele din urmă, de irlandezi. În decurs de o generație, „noile” nume au devenit atât de complet asimilate încât au fost considerate ca ale locului, iar  variantele au început să se dezvolte și ele. În Țara Galilor, atât William, cât și Gwilym au devenit populare, la fel ca și formele scurte Wil și Gwil și aproape fiecare sat avea propriul Gwilym Williams (finalul „s” reprezenta „fiul lui” sau „descendentul lui”). 

Cucerirea normandă a Irlandei a urmat un model similar cu cel al Angliei cu un secol mai devreme. Într-o generație, irlandezul Uilliam a fost găsit alături de William, iar forma scurtă a ambelor a fost Liam. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Liam era practic necunoscut în afara Irlandei. La mijlocul secolului XIX, peste un milion și jumătate de oameni au părăsit Irlanda pentru a scăpa de marea foamete de aici și, de atunci, nume irlandeze s-au auzit peste tot, în Marea Britanie, dar și în America. Liam ca nume independent în Anglia și Țara Galilor datează din 1932, dar inițial a fost limitată folosirea lui în principal de către familiile de origine irlandeză.

Până în 1980, era clar că Liam devenea un nume la modă în Regatul Unit și în acel an el a fost înregistrat pentru 12 băieți din 10.000.  În 1985, raportul a fost de 20 la 10.000, iar până în 1990, a fost înregistrat pentru 100 de băieți la fiecare 10.000. În 1996, Liam a atins apogeul în popularitate ca fiind al zecelea cel mai popular nume de copil pentru băieți în Anglia și Țara Galilor, conform Biroului Național de Statistică din Regatul Unit. Liam a continuat să rămână în topul celor mai populare 33 de nume de băieți din Marea Britanie în primul deceniu al secolului XXI, dar a început să scadă constant în 2009. Între timp, Liam câștigase constant în popularitate în Statele Unite și a intrat în top 50 de nume pentru prima dată în 2009, pe locul 49. Pe măsură ce Liam a câștigat popularitate în SUA, urcând pe numărul doi până în 2013, popularitatea în Marea Britanie a început să scadă. În Canada, Liam este cel mai popular nume de băieți din 2013.

Numele LIAM este purtat de multe celebrități din spațiul anglofon: actorii Liam Neeson și Liam Hemsworth, cântărețul Liam Gallagher de la trupa Oasis, sau rugbystul Liam Williams.

Laurențiu Reghecampf mai are doi băieți: din prima căsătorie, cu Mariana Pfeiffer, el îl are pe Luca, în vârstă de 21 ani, iar din al doilea mariaj cu Ana-Maria Prodan (relație pe cale să se dizolve printr-un divorț), îl are pe Laurențiu Jr., alintat „Bebeto”, născut în 2008. De notat că, împreună cu prima nevastă, a mai avut și o fetiță, Ana Lisa Cristina, care, din nefericire, a murit la vârsta de doar 15 luni, suferind de o malformație congenitală a inimii.
Au trecut câteva zile și tot nu ne-am lămurit ce s-a întâmplat, de fapt, la Eurovision! De ce au fost anulate voturile provenind din șase țări - între care și România - și de ce reprezentanții a trei dintre acestea nici nu au fost lăsați să intre în direct pentru a anunța rezultatele juriilor naționale? Nu e clar, până la urmă, nici cum s-au calculat punctajele direct de către organizatori, reprezentând Uniunea Europeană de Broadcasting. De pildă, România acordase punctajul maxim - 12 puncte - pentru Zdob și Zdub, care reprezentau Moldova, iar EBU a anunțat, invocând probleme tehnice de transmisie, că punctele merg la Ucraina - Kalush Orchestra.
Avea, oare nevoie, Ucraina de un asemenea ajutor? În contextul dat, al agresiunii rusești, capitalul de simpatie de care se bucura ar fi fost oricum mai mult decât suficient pentru a câștiga la pas competiția, una din ce în ce mai politizată și fără legătură cu muzica. (Asta nu scuză, însă, rezultatele execrabile ale României din ultimii ani: patru ani la rând nici nu a ajuns în finală, iar acum, când a intrat în ultima etapă, a ieșit pe locul 18 din 25... Unde-s vremurile când Luminița Anghel și Sistem sau Paula Seling și Ovi ieșeau pe locul al treilea, iar Mihai Trăistariu se clasa - cu „Tornero” - al patrulea?)
Explicația oficială a organizatorilor pentru toate ciudațeniile legate de stabilirea destul de arbitrară a clasamentului a fost una destul de vagă; s-au constatat „anumite tipare de vot neconforme” în cazul a șase țări și, atunci, EBU a stabilit un nou algoritm de punctaj aferent fiecărei țări. Mai pe șleau, „Nu e cum vreți voi să votați, noi hotărâm tot aici!”... S-a speculat că EBU acuza strategii de reciprocitate, în care o țară acorda alteia punctajul maxim și, apoi, era răsplătită cu aceeași monedă, ca pe vremea Cooperativei lui Jean Pădureanu în Divizia A. Dar niciun reprezentant al organizatorilor nu a ieșit să explice coerent ce s-a întâmplat, totul s-a redus la un comunicat evaziv: „După analiza votului juriilor naționale de către partenerul de vot paneuropean al Uniunii Europene de Radiodifuziune (EBU) după cea de-a doua repetiție generală a celei de-a doua semifinale a Concursului Eurovision 2022, au fost identificate anumite modele de vot neconforme în rezultatele a șase țări. Pentru a respecta Instrucțiunile de vot ale Concursului, EBU a conlucrat cu partenerul său de vot pentru a calcula un rezultat agregat substitut pentru fiecare țară în cauză atât pentru a doua semifinală, cât și pentru marea finală (calculat pe baza rezultatelor altor țări cu vot similar).  Acest proces a fost recunoscut de Monitorul Independent de Votare. EBU ia extrem de în serios orice încercare suspectă de a manipula votul la Concursul Eurovision și are dreptul de a elimina astfel de voturi în conformitate cu Instrucțiunile oficiale de vot, indiferent dacă astfel de voturi ar putea influența sau nu rezultatul votului”.
...Curios este că nici țările vizate de această procedură arbitrară - Azerbaidjan, Georgia, Muntenegru, Polonia, România, San Marino - nu au protestat, probabil de frică să nu fie excluse din competiție la edițiile viitoare. (Sau se simțeau într-adevăr vinovate?) România era deja pățită fiindcă la un moment dat nu își plătise cotizația de 100.000 de euro.
Povestea e ciudată și fiindcă se spune că presupusele „aranjamente” (sau „tipare neconforme de vot”) fuseseră depistate încă de joia trecută, iar marea finală a avut loc... sâmbătă? S-a discutat oare cu cei incriminați? Sau au fost lăsați deliberat în ceață și puși în fața faptului împlinit sânătă seara, când „probleme tehnice” au intervenit în derularea transmisiei live???
Cert este că, în final, voturile înlocuite ale Poloniei și României, dar și cele ale Georgiei și Azerbaidjanului, așa cum au fost ele comunicate de EBU au fost identice – ceea ce arată că unul dintre criterii, dacă nu cel mai important, a fost cel geografic, nu cel muzical. România și Polonia, în urma recalculării decise de EBU, au dat câte 12 puncte Ucrainei – deși România plănuia să ofere punctajul maxim Republicii Moldova -, în timp ce voturile Azerbaidjanului și Georgiei au mers către Marea Britanie. Ulterior, culmea, Georgia a afirmat că juriul său decisese ca punctajul maxim să fie oferit... Ucrainei.
România nu a făcut oficial vreun gest de protest, ci a transmis presei un comunicat care eluda adevărata natură a problemei. „Ca urmare a controverselor legate de anularea rezultatului votului juriului României de către EBU și publicarea unui punctaj diferit în cadrul concursului, fără ca Edei Marcus, spoke person desemnată de TVR, să-i fie permisă comunicarea, în direct, a rezultatelor jurizării României, de către EBU, vă comunicăm lista membrilor juriului național și punctajul acordat de aceștia. Componența juriului României a fost următoarea: Sanda Ladoși, Luminița Anghel, Ovi Jacobsen, Liviu Elekeș și Mihai Pocorschi”, transmite TVR.
În momentul în care la televizor ar fi trebuit să apară reprezentanta României pentru a citi rezultatul juriului, moderatorii au spus că nu pot face legătura cu țara noastră: „Următoarea țară pe care urma să o vizităm trebuia să fie România. Cu toate acestea, nu am putut stabili conexiunea cu ei. Ca atare, încă o dată, îl voi ruga pe supraveghetorul concursului muzical Eurovision, domnul Martin Österdahl. Martin, te rog, poți ține locul României și să ne spui la cine merg cele 12 puncte ale lor? Chiar așa voi face. Juriul din România a acordat 12 puncte... Ucrainei! Ucraina! 12 puncte". 
Stupefiată, prezentatoarea româncă Eda Marcus a postat un video în care susține că i-a fost refuzată intrarea în transmisiune directă din motive tehnice, când ele, de fapt, nu ar fi existat. „Aceasta este o înregistrare în timp real după ce ne-a fost refuzată intrarea în transmisiunea principală Eurovision pe motive tehnice. Înregistrarea aceasta este de fapt dovada că acele motive tehnice nu au existat, au fost doar un pretext. Au sărit pur și simplu peste noi ca și când nu am fi existat… L-am auzit pe Mika spunând, când eu practic trebuia să spun <Bună seara!>,  întregii lumi că România are o problemă tehnică și că nu mai intrăm în direct. Consternarea mea este înregistrată: What? what? nu cred, deci nu cred!"....
Destinul acestei mari artiste este compus dintr-o sumedenie de drame cu foarte puține momente fericite, însă ea a știut să surmonteze toate obstacolele vieții. Mirabela Dauer pare cea mai tonică ființă din lume dar puțini știu că sub machiajul ei de scenă se ascunde multă, multă tristețe… Bela Scorțaru (numele ei la naștere) a văzut lumina zilei pe 9 iulie 1947, iar în 1963 deja debuta alături de Nancy Brandes, Liviu Tudan și trupa Roșu și Negru, fiind prezentată ca Bela Scory. Ani de zile, a mers pe furiș la repetiții, fiindcă tatăl ei îi interzicea să facă muzică și se enerva când o auzea fredonând prin casă melodiile solistei italience Rita Pavone. A reușit însă să ajungă la Școala Populară de Artă, acolo unde i-a întâlnit pe Marius Țeicu și Marius Pop. După ce a apărut la televiziune, a devenit instant o mare vedetă, cariera ei fiind încununată cu mai bine de 20 de albume de mare succes, premii, concerte și turnee foarte reușite. Copilăria ei a fost una chinuită. „Din păcate, în mare parte din copilăria mea, de la 3 la 14 ani, mi-a lipsit tatăl. A fost luat pe sus de Securitate şi închis din motive politice. A fost eliberat după 11 ani, spunându-i-se că a fost arestat dintr-o eroare judiciară. Cea mai mare nenorocire din viaţa mea a fost lipsa tatălui meu la vârsta la care aveam cea mai mare nevoie de el. Când a venit acasă tata era iarnă, iar eu nu aveam paltonaş. Când a văzut, mi-a făcut mie hăinuţă din uniforma lui kaki de deţinut. Au fost nişte ani grei pentru mama, pentru mine şi pentru sora mea, care este mai mare cu 7 ani decât mine. Ce haine nu-i mai veneau ei, le luam eu, însă pantofii ei nu mi se potriveau, iar ca să-i pot încălţa le puneam vată la vârf. Uneori mâncam doar pâine cu magiun, iar atunci când aveam şi unt era o adevărată sărbătoare”, povestea Mirabela. Tatăl său şi-ar fi dorit să aibă un băiat şi o fată, dar Dumnezeu i-a dăruit două fete, una dintre ele având să devină peste ani o stea a muzicii uşoare româneşti: „În copilărie am făcut gimnastică sportivă, dar am renunţat. Şi bine am făcut. Am început să cânt din şcoala generală. Pe la 10-12 ani mergeam la serile de dans de la Casa de Cultură «Turturele», unde am debutat cu muzică populară. Prima melodie pe care am cântat-o a fost «În oglindă», a Angelei Moldovan. Mai târziu, am urmat Şcoala Populară de Artă, la clasa Floricăi Orăscu, prin mâinile căreia au trecut cam toţi cei din generaţia mea. Eram mereu lăsată la coadă şi mi se spunea că eu mai am timp. Dar eu nu mai aveam răbdare. La 16-17 ani mi-am luat viaţa în mâini şi am început să cânt într-un bar din Săftica. Mă îmbrăcam în singura rochie lungă pe care o aveam, cu bascheţi în picioare, mă fardam cu mina de la creion şi îmi despleteam părul ca să par mai mare. Acolo cântam până la 9:00 seara şi mă întorceam acasă, fără să ştie nimeni ce făceam. Părinţii mei au aflat mai târziu, când le-am spus eu. Tata nu a vrut niciodată să cânt, dar l-am pus în faţa faptului împlinit”, rememorează Mirabela cu nostalgie. Dar, din nefericire, biografia ei sentimentală a fost o continuă dramă. A fost căsătorită de două ori și de fiecare dată a divorțat. „La 18 ani l-am cunoscut pe primul meu soţ, Mircea Willy Dauer. Ne-am întâlnit la o petrecere şi m-a cucerit cântându-mi «Tombe la neige». În acea noapte am ajuns la 2:00 acasă şi mi-am luat o bătaie de la tata… El era mai tradiţionalist, nu suporta să vorbească cineva urât de fetele sale, şi din acest motiv ne ţinea din scurt. Eu nu aveam voie să întârzii după ora 10:00 seara. De aceea m-am şi măritat aşa de tânără, pentru că voiam să fiu liberă, să pot face ce îmi place. Mircea era în anul doi de facultate, eu abia terminasem liceul. Eram doi nebuni. Cred că a fost cea mai frumoasă relaţie a mea, pentru că eram doi copii îndrăgostiţi. În cei cinci ani în care am fost împreună am făcut tot ce îmi doream: ne plimbam, mergeam la chefuri, eram liberă! Relaţia noastră s-a terminat amiabil, fără reproşuri sau alte lucruri urâte”. La a doua despărțire, și-a pierdut și unicul copil, pe Nanu, pierzând custodia în favoarea tatălui acestuia. La un moment dat, a vrut să se călugărească, însă s-a răzgândit. Deși a declarat că nu dezamăgirile ar fi împrins-o să lase muzica ușoară pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, în centrul sufletului ei, sigur un regret care o macină ar exista: nu și-a văzut fiul de mai bine de 20 de ani. Artista a mărturisit că în tinereţe a vrut să ia calea credinţei şi să îmbrace haina de măicuţă. A fost sfătuită să se gândească bine înainte de a face o alegere atât de profundă. Evreică la origine, Mirabela Dauer a ales, totuşi, muzica şi s-a botezat, în anul 1996, în religia creştin-ortodoxă. Avea 49 de ani la acel moment. „Eu sunt evreică, după părinţii mei. Eu sunt la o vârstă, dar vine o vreme în viaţa ta când trebuie să fii îngropat. Aici, în România, eu nu mai am pe nimeni. Tu vezi aşa că prietenii mei m-ar pune într-un coşciug şi m-ar duce în Israel să mă îngroape? Eu acolo am o soră, am nepoţi, am familie. N-are cine să mă ducă acolo. Cine mă îngroapă pe mine aici? Toţi prietenii mei sunt ortodocşi. Nu doar de asta m-am ortodoxit. Eu mă duc în biserică de când mă ştiu eu. Voiam să fac semnul crucii. De mică am fost înţeleaptă şi nu am făcut lucruri rele şi nu îmi făceam cruce, dar acum pot. Îmi doream să îmi fac semnul crucii. Familia mea care este în Israel este foarte înţeleaptă. Nici sora mea, nici nepoata mea, nimeni nu s-a supărat. M-am unit cu acelaşi Dumnezeu. M-am ortodoxit“, a mai spus Mirabela Dauer, în emisiunea „Vorbeşte lumea“, de la Pro TV. Al doilea mariaj a fost cel cu Traian Popovici, regizor TVR, de care solista s-a separat în urma scandalurilor repetate: „Am luat bătaie chiar și cu fierul de călcat, după care mi-a promis că mă omoară. A fost cel mai nefericit mariaj al meu”, a declarat cântăreața. La divorț, bărbatul a susținut că și-a surprins soția înșelându-l cu un chitarist, în timp ce se afla pe Litoral pentru un concert. El a adus și martori la proces, influențând instanța ca fiul lor, Dan Alexandru, alintat „Nanu”, pe atunci în vârstă de numai doi ani, să rămână în grija lui. „Tatăl meu a paralizat din cauza asta. El îl adora pe Nanu. Când mi-au luat copilul și a văzut ce tristă eram, atâta tristețe a adunat în el încât s-a întors cu fața la perete și a murit”, dezvăluia artista, care susține că i-a plătit pensia alimentară fiului ei până când acesta a împlinit 18 ani. Au trecut mulți ani de atunci, Nanu are acum 45 de ani, dar durerea a rămas. Mirabela Dauer a făcut aceste mărturisiri emoționante în interviul acordat Iulianei Marciuc, pentru emisiunea ”Destine ca-n filme”, difuzată cândva pe TVR2. „Am fost și voi fi toată viața mea alături de el, cu sufletul și cu gândul, dar nu vreau să agit apele”, a declarat solista. Cu câțiva ani în urmă, vedeta mărturisea că fiul ei a abandonat-o în totalitate și refuză să-i vorbească: „Nu eu sunt în posibilitatea asta, poate că el, vreodată în viaţa lui, cât oi mai fi eu pe pământul ăsta, o să îşi dea seama că el a greşit vizavi de mine şi că tot ce a fost în viaţa lui, a fost o minciună. E făcut din mine, din sufletul meu, este un om deştept”. Copilul de suflet al Mirabelei este solistul și compozitorul Raoul, care i-a scris mai multe melodii. Mirabela a încercat să-și refacă viața de mai multe ori. S-a iubit şi cu Sandu Andriuţă, un ardelean cu zece ani mai tânăr, de care însă s-a despărţit în urmă cu un deceniu. O vreme a fost atrasă şi de un bărbat din SUA, a cărui identitate nu a vrut să o dezvăluie. Rămasă singură, Mirabela a făcut o declaraţie dulce-amară: „Eu sunt o fire mămoasă, cocoloaşă aşa. Pe toţi iubiţii mei pe care i-am avut i-am cocolit, i-am alintat şi cred că a fost prea mult şi s-au sufocat. Nu insist, dacă nu mă suni, nu deranjez. I-am sufocat prin bunătatea mea“.
Azi-noapte, în apropierea zorilor (începând cu 4.31 a.m.), a avut loc unul dintre cele mai frumoase fenomene astronomice, așa-numita „lună sângerie” (luna roșie sau luna de cupru), în fapt o eclipsă totală de lună. Ea a putut fi observată și în România, din păcate nu și faza ei de maxim, fiindcă la noi astrul deja intrase sub linia orizontului. Culoarea roșu-arămie a Lunii se datorează unui fenomen optic de împrăștiere și difuzie a luminii, care are loc în timpul eclipselor lunare.