Unica fiică a lui Ceaușescu, Zoia, s-a nascut la 1 martie 1949. Tatăl, viitorul secretar general al PCR și președinte al României, era pe atunci ministru adjunct al Agriculturii si membru al CC al PMR. Sunt puține informații despre copilăria și adolescența Zoiei Ceaușescu.

Cert este că familia stătea în cartierul nomenclaturii, Primăverii, iar liceul l-a urmat, ca și frații ei, Valentin și Nicu, în Floreasca. În 1966, este admisă la Facultatea de Matematică din Universitatea București. De un an, Nicolae Ceaușescu devenise liderul partidului, iar pentru fată se puneau bazele unei ascensiuni fulminante. Părinții ar fi dorit-o ambasadoare. Au dat-o în grija lui Mircea Malița, diplomat și profesor universitar, să o pregătească pentru această carieră. Ea a refuzat. Dintre copii, doar Nicu avea veleități de politician; Valentin, după absolvirea Facultății de Fizică, merge la Institutul de la Măgurele, iar Zoia, în 1970, alege cercetarea matematică. Pentru colegii de generație ai celor doi copii studioși ai familiei Ceausescu, locurile alese de ei să muncească s-au bucurat de mare atenție din partea instituțiilor vremii. Pentru Zoia se înființează Institutul de Matematică, dotat cu o clădire nouă, modernă, aflată la intersecția Străzii Ștefan Furtună cu Bulevardul Dacia. Academicianul Nae Teodorescu, mentor științific al Zoiei Ceaușescu, își întărește și el poziția, bucurându-se de onoruri.

Anual, în presa vremii erau difuzate comunicate seci, ce informau despre desfășurarea, de regulă la Poiana Brasov, a unor întâlniri internaționale ale matematicienilor, menționându-se întotdeauna contribuția Zoiei Ceaușescu. Ieșirile oficiale în public, alături de părinți, erau foarte rare. Excepții au fost vizitele în Cuba și în India, unde soții Ceaușescu au fost însoțiți de Zoia. Prin București, călătorea sub supravegherea Securității, într-un Renault 16 și, mai apoi, într-un Renault Twingo, mașină ușor de reperat în trafic. În Germania, i s-a comandat un Mercedes 350 decapotabil, pe care l-a folosit însă rar. De altfel, ca și pe ceilalți copii, soții Ceaușescu își urmăreau îndeaproape fiica, declanșându-se alarma generală atunci când Zoia a dispărut câteva zile fără știința gărzilor și a părinților. Căsătoria cu inginerul Mircea Oprean, originar din Sibiu, asistent la Politehnica din București, avea să aducă într-un târziu liniștea în familie.

Tânăra pereche se mută într-o vilă din Cotroceni, aceeași locuință în care își va găsi sfârșitul Zoia. Ultimii 16 ani vor fi cumpliți pentru ea. Pe 21 decembrie 1989, împreună cu Valentin au stat de vorbă în sediul CC ultima oară cu Nicolae și cu Elena Ceaușescu. La 25 decembrie aude procesul și execuția părinților prin pereții celulei arestului. În noaptea de Ajun, populației îi fusese oferit ca dar de Crăciun de autoritățile Revolutiei și scena arestării familiei Oprean. Un grup de parașutiști au ridicat-o pe Zoia din locuință și Televiziunea Română Liberă difuza scene ce descriau luxul în care trăia fiica dictatorului. Ziarista Carmen Dumitrescu arată țării înfometate „cântarul de aur” pe care Zoia își drămuia porțiile. Analiza BNR va arăta că acel cântar intrat în folclor era de fapt din alamă. Zoia este acuzată de subminarea economiei naționale, își pierde serviciul. Soțul este readus, la cererea studenților, pe postul de profesor la Politehnică. După eliberarea din arest, se operează de cancer pulmonar, în 1991. Retrasă total din viața publică, refuză orice interviu. Declanșează o luptă în justiție pentru recuperarea bunurilor confiscate la Revoluție și pentru aflarea adevărului despre înhumarea părinților. Nu a avut copii, prietenii se răriseră. A cerut să fie incinerată.

Al doilea copil al cuplului Ceaușescu – Zoia (Zoe) –avea numele inspirat de cel al Zoiei Kosmodemianskaya, eroină sovietică, una dintre cele mai cunoscute figuri ale mișcării de partizani din cel de-al Doilea Război Mondial, prinsă și executată prin spânzurare de către nemți, la vârsta de numai 18 ani. (http://jurnalul.ro)

Fire artistică, cu accente boeme, Zoia a trebuit, totuși, să se supună voinței părinților care doreau ca aceasta să urmeze o carieră în domeniul științelor exacte, asemenea fraților ei, Valentin și Nicu. Astfel că, la finalul anului 1971 a terminat cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii bucureştene cu media finală 9.71, iar examenul final l-a promovat cu media 10. A obţinut titlul de doctor în matematică la aceeaşi universitate, cu teza „On Intertwining Dilations”, avându-l îndrumător pe profesorul Ciprian Foiaş. A devenit asistent universitar şi angajată la Institutul de Matematică.

Din cauza atmosferei relaxate din grupul pe care și l-a creat, Zoia fiind foarte apropiată și iubită de colegi, Institutul a fost desființat în anul 1975, din dorința expresă a Elenei Ceaușescu. Ulterior, Zoia a condus, până la prăbuşirea regimului comunist, secţia de matematică din cadrul INCREST (Institutul pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică). A desfăşurat o activitate ştiinţifică destul de importantă, cel puţin 22 de lucrări fiind consemnate în arhiva prestigioasei American Mathematical Society. Zoia nu a corespuns, însă, niciodată profilului imaginat de Elena Ceauşescu. Nu s-a putut adapta controlului strict impus asupra vieţii sale private. Mama acesteia dorea o fiică-model și un exemplu de femeie comunistă, potrivit canoanelor trasate de propaganda oficială. Zoia a sfidat-o în dese rânduri, cultivând relaţii cu scriitori şi artişti, dezvoltând o pasiune pentru bibliofilie şi opere de artă, în contrast cu megalomania de import, asiatică, observată în cazul soţilor Ceauşescu.

Inevitabil, conflictele au apărut și în ceea ce privește relațiile amoroase ale acesteia. Legătura cu Petre Roman, fostul premier al României, a început la sfârşitul anilor ’60. Se pare că relaţia nu a fost serioasă, dar, chiar şi aşa, Elena Ceauşescu şi-a arătat dezaprobarea şi a intervenit pentru ruperea ei. La fel ca în cazul lui Valentin, xenofobia notorie a mamei lui Zoia a dus la trimiterea lui Petre Roman în Franța, acesta obținând o bursă de studii la Universitatea „Paul Sabatier” din Toulouse. Naţionalismul primitiv al Elenei nu i-a permis să îşi dea acordul în privinţa unei relaţii cu un posibil ginere cu dublă origine: tatăl – Ernest Neulander – era evreu, iar mama – Hortensia Vallejo – era spanioloaică din zona bască. Petre Roman a negat relaţia cu Zoia, acesta afirmând că a cunoscut-o în iulie 1971, la 7 luni de la plecarea sa în Franţa, în ciuda declaraţiilor repetate ale unor personaje din nomenklatura acelor vremuri cum că relaţia dintre cei doi a fost reală, cât se poate de autentică.

O altă relaţie, despre care s-a speculat că a fost destructurată din cauza originii partenerului Zoiei, a fost cea cu medicul ginecolog Dan Vincze, din Cluj. Cei doi s-au cunoscut în anul 1972, într-o tabără studenţească. Lucrurile au evoluat într-o cheie normală, cei doi vizitându-se de mai multe ori, punctul de întâlnire fiind Predeal. Sesizând pericolul, Elena a pus capăt relației. Întreruperea a fost determinată de intenția celor doi de a se căsători. Faptul că Vincze avea origini maghiare a constituit impedimentul fundamental al eșecului relației. Zoia a fost afectată de despărţire şi a început să se comporte din ce în ce mai excentric, ascunzându- se în diferite localităţi de urmăritorii Securităţii şi, așa cum avea să se audă în epocă, ar fi dezvoltat un viciu pentru alcool.

Apoi, legătura cu ziaristul de politică externă Mihai Matei s-a încheiat dramatic pentru acesta din urmă. Matei era jurnalist la revista Lumea, specializat pe politică externă, licenţiat în engleză, charismatic şi spiritual. Cei doi s-au îndrăgostit unul de altul și au început să se întâlnească regulat. În luna martie 1975, Zoia este dată dispărută pentru o scurtă perioadă, fiind găsită cu Mihai Matei într-o vilă din Predeal. Soţii Ceauşescu au considerat că este de ajuns şi au decis exilarea ziaristului. Acesta este trimis intempestiv într-o delegaţie care trebuia să participe la o manifestaţie la Rabat, în Maroc. Spre surprinderea cunoscuţilor, Matei nu se întoarce după expirarea invitaţiei. Se află ulterior că a ajuns la Conakry, în Guineea, ţară din Vestul Africii. Aici contractează o boală tropicală, căci organismul său nu a putut să se adapteze mediului. Efectele nu au fost de natură să îi pună viaţa în pericol imediat, dar acestea se vor observa în scurt timp. Se întoarce în România la sfârşitul lui iulie 1975, unde este supus criticilor colegilor într-o şedinţă de partid. La scurt timp, însă, va muri din cauza bolii.

Cel care avea să devină soțul Zoiei Ceaușescu a fost Mircea Oprean, inginer și profesor la Politehnica bucureșteană. Cei doi s-au cunoscut în vara anului 1980, la Neptun, intermediar fiind Dodu Petrescu, văr cu Zoia. După câteva luni în care nu au mai vorbit, au reluat legăturile, apropierea dintre cei doi culminând cu momentul căsătoriei din aprilie 1983. Tensiunile cu cuplul prezidenţial i-au forţat să se mute în iarna anului 1984. Ultima dintre presupusele sale relaţii, înainte de mariajul cu Mircea Oprean, a fost cu Petru Popescu. Un scriitor talentat, cu foarte mare succes la public în anii ’70, autor al unor romane ca Prins sau Dulce ca mierea e glonțul patriei. Nu există multe surse care să confirme aventura amoroasă dintre cei doi, unii clamând că nu a existat aşa ceva, Petru Popescu, de fapt, dorindu-şi o relaţie cu Zoia.

Controversa a fost reluată în 2009, la apariţia romanului Supleantul. Cartea prezintă povestea unui tânăr ziarist și scriitor care ajunge să aibă o idilă cu fiica dictatorului. Este o creaţie cu tentă autobiografică, autorul portretizându- se într-o lumină edulcorată în raport cu regimul comunist, tânărul ziarist având accese de rebeliune şi procese de conştiinţă. În realitate, Petru Popescu era membru supleant (de aici şi titlul romanului) al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist înainte de a fugi din România. De fapt, însuşi autorul confirmă că ultimul capitol – consumarea efectivă a relaţiei cu Zoia – este rodul imaginaţiei, o formă metaforică de a prezenta o dorinţă. Se pare că nu s-a trecut de stadiul de flirt, consumarea acestui episod nevinovat având loc în timpul unei vizite în Peru a unei delegații oficiale, în frunte cu Nicolae Ceaușescu.

Observăm că presupusa relaţie s-ar fi produs la un an după ce Zoia l-a cunoscut pe doctorul clujean Dan Vincze. În plus, documentele de arhivă nu prezintă informaţii despre o apropiere neobişnuită între Zoia şi Petru, o astfel de scăpare fiind greu de crezut în cazul în care povestea ar fi reală. Astfel că legătura dintre fiica dictatorului şi Petru Popescu ţine mai mult de mit decât de realitate, totul prezentat într-o carte scrisă de un autor talentat şi nimic mai mult. Evenimentele din 1989 au găsit-o, totuși, pe Zoia la casa familiei din Cartierul Primăverii. A fost arestată alături de Mircea Oprean, pe data de 24 decembrie. Au fost ţinuţi în arest până în august 1990, acuzaţi de subminarea economiei naţionale. Motivul l-a constituit șederea în casa familiei Ceaușescu fără să plătească pentru ceea ce au consumat. Speţa avea să fie clasată în 1999, Zoia fiind absolvită de orice vină. Oprean va da în judecată statul şi va câştiga procesul prin care a cerut despăgubiri în schimbul bunurilor confiscate în 1990.

După 1989, Zoia Ceaușescu Oprean a încercat să revină la Institutul pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică, dar nu a fost primită şi a renunţat, alegând să se pensioneze în 1996. A păstrat o atitudine discretă şi nu a ieşit în evidenţă în anii ulteriori evenimentelor din decembrie. A cerut în instanţă recuperarea unor opere de artă, cărţi şi alte valori rare confiscate din casa ei. Instanța a admis cererea și a decis returnarea parțială a unor obiecte, în toamna anului 2006, cu câteva săptămâni înaintea decesului său. Zoia a murit la 20 noiembrie 2006 din cauza unui cancer la colon. În 2007, a fost publicat volumul 237 de zile-n mormânt (numărul zilelor de închisoare suportate de Zoia) în principal, scrisori schimbate de Zoia cu soţul acesteia, Mircea Oprean. (www.evz.ro) Colonelul de Securitate Dumitru Burlan, cel care a scris o carte intitulată

După 14 ani - Sosia lui Ceauşescu se destăinuie şi a furnizat mai multe interviuri în presă, a povestit despre perioada când a avut misiunea să fie aghiotantul Zoei Ceauşescu timp de peste un an şi, totodată, să rememoreze, pentru ziarul Adevărul, scene mai mult sau mai puţin cunoscute din viaţa celei care a fost Zoia Ceauşescu. Astfel, colonelul Burlan a povestit despre escapadele romantice ale fiicei cuplului dictatorial, despre pasiunile acesteia - schiul, muzica, matematica -, despre unele neînţelegeri ale ei cu familia. Neînţelegeri cauzate mai ales din cauza faptului că Elena Ceuşescu nu prea era de acord cu prietenii sau iubiţii fiicei sale, fie că era vorba de prietenia de-o vară cu Petre Roman, fie că era vorba de iubirea pasională pentru doctorul clujean Dan Vincze. Colonelul Burlan şi-a reamintit cum Zoia Ceauşescu se plimba de mână prin parcul Herăstrău - o plimbare romantică, nevinovată - cu Petre Roman, viitorul prim-ministru al României, şi cum Elena Ceauşescu, mama Zoei i-a cerut lui Burlan să o ducă în parc pentru a se convinge şi ea de acea relaţie, spionându-şi practic fiica şi pe viitorul demitar post-decembrist.

Colonelul Burlan este dezmăgit de faptul că Petre Roman nu recunoaşte acestă relaţie pe care a avut-o cu Zoe şi că, de mai multe ori, a ieşit la televizor şi a negat acest lucru. Colonelul Burlan spune că existau martori alţi doi colegi - Stanciu şi A.M. -, care au fost de faţă în parcul Herăstrău când Elena Ceauşescu îşi spiona odrasla. „La început, când mă ocupam de copii, Petrică era prieten cu Zoe. Primeam telefon de la dispecerat. „-Unde este 202?", adică Zoe. „-Sunt prin Herăstrau. Vino să iei 201", adică pe Tovarășa. Și mă duceam cu Tovarășa. Petrică se giugiulea cu Zoe, se pupau. O duceam pe Tovarășa până în apropiere. Să vadă și ea ce fac Zoe și Petrică. Când vedea, Tovarășa nu avea nicio reacție față de mine. Sarcina mea era să-i supraveghez pe traseu, nu ce fac în parc", susține fostul ofițer de Securitate Burlan. Colonelul Burlan a rememorat pentru Adevărul și scena celebră în care Zoia a dispărut, pur şi simplu, de acasă pentru că se certase cu mama ei, care se împotrivea relaţiei cu doctorul Dan Vincze, medic ginecolog din Cluj, de care se îndrăgostise în 1972.

Elena Ceuşescu nu era de acord cu această relaţie, pe motiv că ar mai fi existat cineva de naţionalitate maghiară în familie. „Zoe îşi abandonase maşina la Gara de Nord şi, pur şi simplu, dispăruse. Era Mercedesul alb pe care i-l făcuse cadou şahinşahul Iranului, care era foarte bun prieten cu tatăl ei, cu Nicolae Ceauşescu, cu care se vizita şi de două ori pe an. Am avut ordin să o căutăm peste tot pe domnişoara Zoe. Am găsit-o la Sighetu Marmaţiei, la o familie de prieteni. S-a dus să se plângă la acei prieteni că părinţii săi nu erau de acord cu prietenia cu doctorul Vincze. Au venit acolo şi Bobu, şi Nicuşor. Eu i-am zis lui Nicuşor să-i spună că este acolo şi tovarăşul Mitică. Aşa îmi ziceau mie. Și domnişoara Zoe le-a zis că să plece toţi şi să rămână doar tovarăşul Mitică cu maşina. Era prin martie şi urma să fie ziua dumneaei de naştere. Am stat la Casa de oaspeţi şi pe urmă am venit cu dumneaei cu avionul şi ne-a aşteptat la aeroport generalul Pleşiţă, care atunci era adjunctul ministrului. Pot să vă spun şi vreau să se reţină că prietenia şi dragostea pe care atunci domnişoara Zoe Ceauşescu a purtat-o doctorului Vincze este cel mai frumos lucru de care-mi aduc aminte". Cea mai celebră aventură a Zoiei Ceauşescu a fost, totuși, cea cu Petre Roman. Aceasta a fost relatată de Ion Mihai Pacepa, dar şi de Nicolae Pleşită şi confirmată apoi de alte persoane, între care şi de şeful pazei sale, Dumitru Burlan.

Petre Roman a negat însă categoric această relaţie, precizând că ar fi cunoscut-o în iulie 1971 la câteva luni după ce a obţinut o bursă în Franţa. Într-un interviu publicat în Lumea Magazin, Pleşiţă spunea că între tatăl lui Petre Roman şi Elena Ceauşescu a avut loc o discuţie în care s-a decis că nu trebuie încurajată o relaţie între cei doi tineri. „S-a dus Walter Roman la Ceauşeasca. -Ce ne facem, tovarăşa? Ea a fost dură totdeauna şi, cum era şi semianalfabetă, l-a plesnit. -Ce e, Waltere, ce e? -Copiii ăştia... ce le facem? -Auzi, Waltere, a-ţi da eu fata pentru Petrică ar echivala cu un lighean plin de lături pe care mi l-ai pune în cap! Suntem sătui de o evreică în casă. Avea în vedere pe Adela, soţia lui Gogu Petrescu, fratele Elenei. Nu ne mai trebuie altul!, i-a spus Elena Ceauşescu. -Nu ne rămâne atunci decât să mă sprijiniţi să-i despărţim şi să-l trimitem la studii în Franţa, să uite...”, ar fi încheiat Valter Roman discuţia. (www.adevarul.ro) Unul dintre copiii protipendadei comuniste, Serghei Niculescu-Mizil, fiul fostului demnitar comunist Paul Niculescu-Mizil, a recunoscut la talk-show-ul Miezul problemei că este adevărată informația potrivit căreia Petre Roman ar fi avut o relație amoroasă cu Zoe Ceaușescu.

„Au fost o perioadă bună împreună, ce, n-aveau voie!? Este 100% adevărat. Eu știu și de ce s-au despărțit, pentru că s-a opus ea, nu i-a mai convenit. Acum el neagă, ca să pară disident", a declarat cel care era considerat „sufletul petrecerilor" din Primăverii. Cu toate informațiile ce creionează o relație dintre Petre Roman și fiica dictatorului Ceaușescu, fostul prim-ministru a negat cu vehemență că acest lucru s-ar fi întâmplat. „Am cunoscut-o pe Zoe Ceaușescu în iulie 1971, adică la șapte luni după plecarea la doctorat (pe când mă aflam în prima vacanță a acestei perioade), la căsătoria unui prieten și coleg de Politehnică, Adrian Gheorghe, cu Aurora, fiica lui Paul Niculescu-Mizil, bună prietenă cu Zoe. N-a existat nicio legătură intimă între mine și Zoe Ceaușescu” a declarat Roman pentru Jurnalul Național.

Imediat după plecarea de-acasă a soțului ei, care a părăsit-o pentru mult mai tânăra sa amantă, cântăreața Silvia Chifiriuc, Mioara Roman a ținut să nuanțeze relația lui Zoe cu Petre Roman, deși până atunci nega cu înverșunare existența acestui episod: „Când m-am măritat cu Petre Roman, în 1973, el era persona non-grata în familia Elenei Ceaușescu din cauza micului incident cu Zoe care, practic, nu a avut loc. Eu l-am cunoscut, nu prea ieșea lumea cu el. Întrucât am avut rezerve să mă mărit cu el, am stat cinci ani până ne-am căsătorit", a declarat ea pentru 7 Plus.

Mai multe astfel de istorii tulburătoare în volumul Viața amoroasă a lui Ceaușescu și a familiei lui politice. O privire pe gaura cheii în Cabinetele 1 și 2 din Colecția Iubiri și intrigi la Palat, apărut la Editura Integral.



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro