„Cred că știu ce ai putea face. Nu știu care va fi efectul. Dar încearcă. Scrie despre tot. Despre noi. Despre taifasul nostru. Despre boala mea. Despre discuția din clipa asta, cu bâjbâielile noastre. Despre golul din tine, despre singurătatea mea. Despre Iad și Rai, dacă există. Despre femei. Prin ele te vei întoarce la mine și la viața noastră împreună. Nimic n-a fost mai frumos în lumea asta. Spune celorlalți cum a fost, să știe. N-are importanță dacă te vor asculta. Dacă te vor crede. Dacă te vor citi până la capăt. Dacă te vor înjura sau se vor declara dezamăgiți pentru că și-au imaginat că vor descoperi altceva între coperțile cărții tale. Măcar unul se va comporta normal și va înțelege. Scrie pentru el. Va fi suficient.”
Cristina Țurlea (1966-2021) a fost arhitect și pictor. Este autoarea volumelor „Arhitectura şi spaţiile publice”, „Cronica restaurării Palatului vechi al B.N.R.”, pentru care a fost premiată în cadrul Bienalei Anuale de Arhitectură, în 2011, „Centrul istoric și financiar al Bucureștilor” și al recent apărutei lucrări „Simboluri în arhitectura palatelor financiar-bancare. 9 secole de arhitectură în 666 imagini”. Ultimele trei sunt lucrări-album, veritabile documente de referință, ce surprind, etapă cu etapă, și momentele reabilitării unor capodopere ale patrimoniului național.
Din 2010 a deschis zece expoziţii personale de pictură (Culori și culoare; înSEMNE în culoare; Joc de culori; Malta. Muze și îngeri; înCHIPuiri; ALEGria; EMOgrafii; Priviri; Tălmăciri; Întâlnire cu orașul), una de fotografie (City-ul bancar) şi a participat la alte nouă expoziţii colective de pictură în țară și străinătate (Pisa, Treviso, Dobrich, Lisabona).
În februarie 2012 a suferit o mastectomie. Două luni mai târziu a început să publice blogul HER2 despre experiența sa în lupta cu cancerul, gânduri destinate femeilor care înfruntă această boală, dar și bărbaţilor care iubesc o femeie cu cancer la sân şi vor să înţeleagă cât mai bine ce i se întâmplă. Tratatmenele diverse au durat un număr de ani. În 2019, Cristina a încetat să mai posteze. În 2020, boala a recidivat, au apărut metastazele. În februarie 2021, Cristina Țurlea s-a stins, cu câteva zile înainte să se împlinească nouă ani de la operație. Mai avea două luni până la 55 de ani.
„Nu am cunoscut pe nimeni care să se fi luptat atât de mult și atât de tare, refuzând să se dea bătută, rămânând optimistă până în ultima clipă, cum a fost Cristina Țurlea...”, scria pe blogul său Tudor Călin Zarojanu.
Prima parte a cărții cuprinde blogul amintit, augmentat cu un număr de însemnări din mulțimea de caiete în care își nota gândurile, în ultimii ani.
Partea a doua a cărții, intitulată chiar „La taifas”, cuprinde o parte din discuțiile avute de Cristina cu soțul ei, scriitorul Stelian Țurlea, în nopțile de nesomn, în ultimele două, trei săptămâni, dinaintea stingerii.
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro Cristina Țurlea (1966-2021) a fost arhitect și pictor. Este autoarea volumelor „Arhitectura şi spaţiile publice”, „Cronica restaurării Palatului vechi al B.N.R.”, pentru care a fost premiată în cadrul Bienalei Anuale de Arhitectură, în 2011, „Centrul istoric și financiar al Bucureștilor” și al recent apărutei lucrări „Simboluri în arhitectura palatelor financiar-bancare. 9 secole de arhitectură în 666 imagini”. Ultimele trei sunt lucrări-album, veritabile documente de referință, ce surprind, etapă cu etapă, și momentele reabilitării unor capodopere ale patrimoniului național.
Din 2010 a deschis zece expoziţii personale de pictură (Culori și culoare; înSEMNE în culoare; Joc de culori; Malta. Muze și îngeri; înCHIPuiri; ALEGria; EMOgrafii; Priviri; Tălmăciri; Întâlnire cu orașul), una de fotografie (City-ul bancar) şi a participat la alte nouă expoziţii colective de pictură în țară și străinătate (Pisa, Treviso, Dobrich, Lisabona).
În februarie 2012 a suferit o mastectomie. Două luni mai târziu a început să publice blogul HER2 despre experiența sa în lupta cu cancerul, gânduri destinate femeilor care înfruntă această boală, dar și bărbaţilor care iubesc o femeie cu cancer la sân şi vor să înţeleagă cât mai bine ce i se întâmplă. Tratatmenele diverse au durat un număr de ani. În 2019, Cristina a încetat să mai posteze. În 2020, boala a recidivat, au apărut metastazele. În februarie 2021, Cristina Țurlea s-a stins, cu câteva zile înainte să se împlinească nouă ani de la operație. Mai avea două luni până la 55 de ani.
„Nu am cunoscut pe nimeni care să se fi luptat atât de mult și atât de tare, refuzând să se dea bătută, rămânând optimistă până în ultima clipă, cum a fost Cristina Țurlea...”, scria pe blogul său Tudor Călin Zarojanu.
Prima parte a cărții cuprinde blogul amintit, augmentat cu un număr de însemnări din mulțimea de caiete în care își nota gândurile, în ultimii ani.
Partea a doua a cărții, intitulată chiar „La taifas”, cuprinde o parte din discuțiile avute de Cristina cu soțul ei, scriitorul Stelian Țurlea, în nopțile de nesomn, în ultimele două, trei săptămâni, dinaintea stingerii.