Jean Constantin, actorul atât de îndrăgit pentru rolurile sale pitorești și pline de umor din filme (seria „B.D” / „Brigada Diverse” sau peliculele de acțiune ale lui Sergiu Nicolaescu) și seriale (bucătarul Ismail din „Toate pânzele sus!”), a fost un personaj aparte, cu o biografie plină de culoare. Puțini știu că, de fapt, numele lui se citea, de fapt, invers, „Jean” fiind numele de familie, iar „(Cornel-) Constantin” - prenumele. Iar originea lui multietnică a fost adeseori controversată. Iar nu de puține ori se pomenește că a fost mentorul celei de-a doua soții a lui Petre Roman, cântăreața Silvia Chifiriuc...

Jean Constantin (21 august 1927, Techirghiol – 26 mai 2010, Constanța), a fost un actor român de film, estradă, radio, televiziune, scenă, voce și vodevil, care a excelat în roluri de creație extrem de amuzante, fiind pe bună dreptate considerat un considerat „maestrul comediei”.

Jean Constantin s-a născut într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie elenă: „Mama mea, grecoaică, venită cu părinții de la Salonic prin 1880 și ceva, și se numea Caliopi Stavreg Zaharia", iar tatăl său român: „Tatăl meu era român, se numea, Dumitru Jean și era conductor arhitect". (După alte surse, tatăl ar fi fost, de fapt, macedonean de origine albaneză, ca și alt constănțean celebru, actorul Nicu Constantin.) Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuși a menținut deliberat această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an. Deși s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi fost de etnie romă, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri și a făcut haz de ele: „Eu mi-am jucat foarte bine rolurile și am convins etnia și nu numai, că sunt de al lor". Reprezentanții etnieidin Constanța au declarat însă că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii și că acesta era cunoscut în oraș ca grec. Totuși, datorită tenului său mediteranean, a fost ales să joace astfel de roluri în mai multe filme.

În 1950-1952, și-a efectuat stagiul militar vreme de doi ani ca grănicer, la Orșova. Apoi, a început foarte de jos. La vârsta de 16 ani, a luat decizia de a renunța la școală şi de a se angaja. El își dorea mult să lucreze în port, deoarece credea că așa va putea să se îmbarce mai ușor pe un vas și să călătorească prin lumea întreagă, însă a ajuns să lucreze pe un șantier din port. Pe șantier a muncit din greu, ca hamal, dar tot în acest loc a pus și prima cărămidă în cariera sa. „Adevărul este că mie, fiind cel mai mic și mai răsfățat dintre frați, într-o familie cu cinci fete și patru băieți, nu mi-a plăcut deloc cartea. De-aia, deși tata voia să mă facă arhitect, auzi la el, m-am făcut artist. Înarmaţi doar cu naivitatea şi cu visele celor 16 ani, mai mulţi colegi de liceu ne-am înrolat cu entuziasm în Brigada a 3-a Constanţa, ce urma să plece pe şantierul Bumbeşti-Livezeni”, a declarat Jean Constantin în urmă cu mulți ani.Așadar, inițial, Jean Constantin a fost hamal în Portul Constanța, apoi a lucrat ca simplu normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice, denumită „Pentru libertate!”. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate.La un moment dat, a ajuns la București pentru un festival de amatori, iar acest festival i-a arătat clar ce are de făcut în viață. Ca artist amator, Jean Constantin a fost coleg cu Ilarion Ciobanu şi împreună au atras repede atenţia publicului. Cei doi au început să facă tot felul de spectacole, iar reacţiile publicului arătau că ei erau cu adevărat făcuţi pentru scenă.Când m-a auzit Constanţa Crăciun interpretând monologul lui N. Canner, „Nu mă bag”, a spus: „Legitimaţi-l p-ăla! Dacă nu e artist profesionist, daţi-i premiul I, că merită”. Şi cum abia atunci mi s-au descoperit talentele m-au cooptat în echipa Casei de Cultură a Sindicatelor din Medgidia unde, cu rolul marinarului Tono, din opereta „Vânt de libertate”, de Dunaevschi, am mai cucerit un loc I pe ţară”, a povestit actorul.

Deși nu avea studii de specialitate, ci doar un evident talent nativ, la sfârșitul anului 1957, apoi a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. De altfel, actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.Aici, a fost coleg cu nume pe care publicul românesc avea să le reţină cu drag, precum Dan şi Sida Spătaru, Aurel şi Gelu Manolache sau Mariana Cerconi. Îi plăcea de mic să spună poezii, iar părinții îl incurajau, mama lui avea voce, iar tatăl lui își distra prietenii cu anecdote și scheciuri comice. Viața lui a fost muncita, a făcut naveta cu trenul, chiar și cu căruța ca să ajungă la teatru, dar a pus mult suflet în tot ceea ce făcea, el afirmând nu o dată: „Dacă rolul nu trece prin tine, publicul te simte".

A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârșitul deceniului șapte al secolului trecut era distribuit în producțiile de succes „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969, regizor Radu Gabrea) și „Canarul și viscolul” (1969, regizor Manole Marcus). Totuși, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria „B.D. (Brigada Diverse)”, în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Dumitru Furdui și Dem Rădulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu la filmul „Nemuritorii”. Serialul „oate pânzele sus” (1976), în regia lui Mircea Mureșan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – bucătarul turc Ismail, cu un jargon memorabil.Turcul Ismail, care nu se despărţea niciodată de polonicul lui, avea replici savuroase, stâlcite intenţionat în limba română. Au rămas memorabile replicile „Întâi mâncam şi pe urmă luptam“ şi „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam“.  „Revanșa” (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Jean Constantin interpretează rolul Limbă, ultimul fiind „Supraviețuitorul” (2008). Un an mai târziu joacă în comedia „Nea Mărin miliardar”, de asemenea în regia lui Nicolaescu.

Memorabile sunt unele pățanii de la filmările seriei „B.D.”. Chiar dacă îi încuraja pe actori să improvizeze, iar atmosfera de pe platouri nu era una deloc rigidă, regizorul Mircea Drăgan ţinea însă foarte mult la disciplină. Jean Constantin povestea într-un interviu un episod elocvent: „Am să vă povestesc o păţanie de-a mea, la o filmare cu «B.D.». La stadionul «Dinamo», lipsisem câteva minute, să mănânc un sandviş. Când m-am întors, Mircea Drăgan, cunoscut pentru exigenţa lui, m-a întrebat cât m-a costat sandvişul. «Trei lei», i-am răspuns. «Nu-i adevărat, te-a costat 503 lei» , mi-a replicat. «Cum aşa, nu ştiu eu cât am dat pe el?» Abia atunci mi-a explicat Drăgan: «Îmi pare rău, îmi eşti simpatic, dar n-am ce face. Ai plecat de la filmare, asta te costă 500 de lei»“.

Operatorul celor trei pelicule a fost Nicolae Mărgineanu, viitorul regizor, care a mai colaborat ulterior cu Mircea Drăgan şi la alte filme. Acesta şi-a amintit, la rândul său, câteva episoade amuzante din perioada turnării trilogiei. „Scenele de detenţie s-au filmat la Penitenciarul Văcăreşti. La un moment dat, în frizeria închisorii, Jean Constantin şi Puiu Călinescu stăteau pe scaune, îmbrăcaţi în zeghe. Fără să-şi dea seama nimeni din echipă, a apărut acolo chiar frizerul puşcăriei, un individ uriaş, care l-a apucat brutal de păr pe Jean şi a vrut să-l radă corespunzător, crezând că e chiar un deţinut adevărat.

Jean făcea naveta de la Constanţa şi se întâmpla să mai şi întârzie uneori. Ţin minte că la un moment dat Toma Caragiu a spus, cu mimica lui inimitabilă: «Paştele mamii lui de...! Ăsta precis a furat ceva din tren şi l-au prins! De-asta nu mai vine!»“.

În anii 1980 și 1990, continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de șapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul Nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006). Ultimele sale filme, „Supraviețuitorul” (2008) și „Poker” (2010), au fost regizate de vechiul său amic Sergiu Nicolaescu. A apărut și în serialul „Regina”, difuzat de postul Acasă TV. Se spune că nu refuza niciodată o invitație într-un spectacol. În primăvara lui 2010, la ultima sa apariție în fața publicului, a avut o dorință specială: „Când i-a fost adresată invitaţia a spus că vine la spectacol, însă ne-a rugat să-l lăsăm să intre pe scenă imediat ce soseşte pentru că nu se simţea prea bine şi nu putea să aştepte“, a declarat Aura Petcu, unul dintre organizatorii spectacolului de la Adamclisi. Dorinţa i-a fost respectată, iar maestrul a susţinut un program de 15 minute. 

Un episod ciudat s-a petrecut spre sfârșitul vieții actorului. Pe 27 ianuarie 2007, a fost investit în calitate de Cavaler de Malta al Ordinului „Sfântului Ioan” de la Ierusalim, în cadrul unui ceremonial desfasurat intr-o sala a Muzeului de Istorie a Bucovinei din Suceava. Ceremonia de investitură a fost prezidată de Marele Maestru al Ordinului „Sf. Ioan” de la Ierusalim, Ducele Don Basilio Cali de Rodez. După acesta s-a aflat că, de fapt, Ordinul Cavalerilor de Malta este o altă organizaţie, iar maestrul Jean Constantin ar fi fost indus în eroare...

În drumurile sale de la Constanța la București și retur, actorul oprea des la cel mai renumit popas din Slobozia - „Privighetoarea”. Maestrul comediei româneşti era atras aici de bucatele tradiţionale. Drept mulţumire pentru serviciile primite, Jean Constantin lăsa bacşiş gras ospătarilor. Orice asemenea oprire la restaurantul favorit se transforma într-o petrecere plină de viață, însuflețită de bancurile spuse pe bandă rulantă de Jean Constantin, care fraterniza spontan cu ceilalți clienți din local dar și cu personalul acestuia. „Jean Constantin era sufletul petrecerii, dacă se poate spune aşa. Făcea glume multe. Râdeam şi noi, chiar dacă nu aveam voie. Şeful de sală ne urmărea, dar cui îi mai păsa?“, îți amintea cu mândrie ospătarul Gheorghe Craițăr, martor la multe asemenea chiolhanuri vesele.

Viața lui sentimentală a fost una destul de bogată. A fost căsătorit de trei ori, ultima lui soție, Elena (Nina), conform prezentării făcute de partenerul ei, „o gospodină desăvârșită”, fiind fosta nevastă a unui alt mare actor Gheorghe Cozorici. Actorul nu a avut copii, dar l-a privit ca pe fiul său pe cântăreţul de muzică grecească Ionuţ Galani, băiatul unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui. Jean Constantin a fost căsătorit mai întâi cu Mioara Mocanu, artistă la Teatrul de Păpuşi din Galaţi, lângă care a stat aproximativ 17 ani, urmându-i Nina Cocea, balerină la Fantasio, iar, în 1980, Elena Nina Petcu, sufleur la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Controversată este și relația actorului cu o tânără interpretă de muzică ușoară din Constanța (dar născută la Săveni, în județul Botoșani). Se zice că, „protejată de multă vreme de  Jean Constantin”, Silvia Chifiriuc s-a iubit cu un italian bogat, dar mult mai bătrân decât ea, înainte să ajungă să îl cunoască pe  Petre Roman. Cântăreața ar fi renunțat la relația pe care o avea cu un redactor muzical pentru a se cupla cu Giuseppe Madia, un italian cu 47 de ani mai în vârstă decât ea. „Povestea de dragoste dintre ‘speranța muzicii ușoare de la malul marii’, Silvia Chifiriuc, si medicul italian Giuseppe Madia a debutat la sfârșitul anului 1995, la Constațta. Ea avea 23 de ani, el 70! Pensionar bogat, cu casa arătoasă în însorita Italie, lui Giuseppe nu i-a fost prea greu să i-o sufle pe tânăra lui Gabriel Raica, un redactor muzical de vreo 38-39 de ani, de la postul Radio Vacanța, cu care Silvia conviețuia de cinci ani! Își face un SRL în apartamentul părinților din Constanța – ‘Silvia Chifiriuc Fan Club SRL’- și visează la o carieră muzicală în Italia. N-a cântat însă deloc pe acolo, dar dădea fuga în țară ori de câte ori prietenii din Teatrul ‘Fantasio’ sau maestrul Jean Constantin, protectorul ei, o solicitau pentru concerte si festivaluri”, scria cândva ziarul Averea. „Așa s-au scurs aproape 12 ani, iar italianul suflase de multișor în lumânările tortului de 80 de ani. Silvia, ajunsă la 35 de ani, a hotărât că e momentul să pună capăt relației”, mai dezvăluia publicația. După despărțirea de iubitul italian, Silvia Chifiriuc s-a îndrăgostit de Petre Roman. Vedeta povestea că s-au cunoscut în avion, iar ea a fost cucerită de șarmul și felul său de a fi. Fostul premier a invitat-o pe cântăreață să ia loc lângă el, astfel că cei doi s-au bucurat de timpul avut în cadrul călătoriei pentru a se cunoaște mai bine...

„O data cu plecarea de acasa, Petre Roman a lasat drum deschis speculatiilor cu privire la cea pentru care si-a parasit sotia. Mioara Roman a declarat ca banuia de existenta unei amante, dar nu a aflat cum o cheama. Ea a afirmat ca aceasta a contactat-o de mai multe ori si i-a vorbit foarte urat. Despre misterioasa femeie care a spart una dintre cele mai longevive casnicii s-a speculat mai bine de o saptamana, presa incercand cu disperare sa o descopere. S-a spus ca ar fi manechin, sau o tanara din Constanta, ba o angajata a unor italieni, ba o moldoveanca pe nume Ana Maria Chereches”, scria ziarul Libertatea pe 20 februarie 2007. De fapt, „era vorba de cântăreața Silvia Agapia Chifiriuc” (absolventă și de Actorie!), care debutase cu albumul „O pisică îndrăgostită” și despre care multă lume susținea în epocă, că era „pupila lui Jean Constantin”,  care „a găzduit-o câțiva ani la el în casă”, afirmație reluată constant de presă...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro