A fost o profesionistă unică în media dar, pentru mulți, un personaj incomod, care prea le spunea lucrurilor pe nume! (În ziua în care a împlinit 58 de ani, a fost scoasă la pensie din TVR 2 unde era director general.)... Jeana Gheorghiu (în buletin era trecută „Jana”)  s-a născut la 6 iunie 1946, în Bucureşti, într-o familie simplă dar foarte unită. Tatăl ei era tehnician la telefoane, iar mama – laborantă în domeniul chimiei. A trăit o copilărie chinuită, în care a locuit, pentru o perioadă, într-un subsol, iar mai apoi într-o casă dărăpănată din paiantă, într-o sărăcie cruntă, ceea ce a făcut-o ca, mai târziu, să fie sensibilă la problemele tuturor dezmoșteniților soartei.

A crescut în  Pajura, un cartier despre care zicea că era, pe atunci, „cât un lighean și o palmă”. Nu avea haine la modă dar era foarte îngrijită, iar bunica ei îi mai croia câte o rochiță din materiale vechi. A purtat toată viața un singur inel, făcut din verighetele părinților, pe care aceștia i l-au dăruit când a împlinit 18 ani. În tinereţe a practicat tenisul de masă şi scrima. A frecventat Liceul „Ion Neculce” din Bucureşti, unde a avut un profesor remarcabil la limba latină, acesta fiind cel care i-a insuflat o pasiune aparte pentru … limba și literatura română. Deşi şi-a dorit să devină chirurg cardiolog – pasiune la care va renunţa din cauză că orele de pregătire pentru medicină costau foarte mult – , Jeana a absolvit Facultatea de Filologie, după o perioadă în care a fost o studentă eminentă. Deși s-a descris, într-o convorbire cu fostul ei elev  Florin Buhuceanu, drept „o femeie care nu este interesată de bărbați”, în perioada facultăţii, timp de trei ani a fost logodită, după cum mărturisea ulterior, în cadrul unui alt interviu. „Motanii mă interesează mult mai mult!”, spunea ea, în a cărei casă modestă pisicile își aveau întotdeauna locul lor privilegiat.

Şi-a început activitatea profesională la un ziar din Vrancea, a colaborat apoi la cotidianul „Scânteia Tineretului”, până în anul 1972, când s-a angajat în Televiziunea Română. A urmat şi cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică. În scurt timp a devenit foarte populară, mai ales datorită vocii inconfundabile și, în special, a subiectelor abordate, majoritatea ocolite de alți realizatori. Cei care au văzut-o își amintesc cu nostalgie de ”Joia tineretului”, o emisiune cu și despre tineri talentați pe care Jana Gheorghiu o modera în epoca de dinainte de 1989.

Ulterior, a fost transferată la Radio, pentru ca după 1989 să revină în televiziunea publică. A rămas celebră pentru reportajele sale despre evenimentele de la Timişoara, din perioada Revoluţiei, apoi au urmat o serie de emisiuni şi filme documentare, cum ar fi „Răniţii Revoluţiei” (1991), „Spre altă flacără” (1992), ciclul „Baricadă pentru neuitare”, „Tu poţi construi mai departe” și, mai ales, „Fără prejudecăți!”. A mai realizat emisiunile pentru tineri „Salut, prieteni” si „Gaudeamus”, iar în primii ani de după Revoluţie a moderat programul de divertisment de sâmbăta „Ora 25. Tranzit TV”, unde a organizat şi primul mare concurs cu premii din istoria televiziunii, cu maşini drept recompense pentru câştigători. ”Veniți cu noi, pe canalul doi!” era sloganul cu care Jana Gheorghiu atrăgea publicul tânăr.

A fost realizator şi redactor-şef la Redacţia Tineret, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), între anii 1990 – 1993, iar în anul 1993, a fost director de programe la Radio Total. Între anii 1994-1998, a fost director la Canalul Radio România Tineret al SRR, apoi până în anul 2002, a condus Direcţia de Promovare a Imaginii şi Comunicare din Societatea Română de Radiodifuziune, iar între 1 octombrie 2002 şi 30 iunie 2004, a fost director interimar al canalului TVR 2. După ieşirea la pensie, din iulie 2004, până la 3 decembrie 2005, a fost director executiv al Centrului Naţional Media, care includea, printre altele, posturile Național TV, N24 și Favorit TV. În paralel, a fost şi lector la Şcoala Superioară de Jurnalism şi la Facultatea de Jurnalism a Universităţii Bucureşti.

Jeana Gheorghiu a avut un parcurs sinuos în presa video a anilor de după 1989 şi a luptat pentru calitatea programelor culturale şi pentru tineret, fiind o susţinătoare a unor campanii sociale pe post. I-a plăcut să muncească nonstop și a scris inclusiv la rubrici sportive în ziare, dar și despre subiecte de neabordat, cum ar fi copii abandonați. După ce a fost scoasă la pensie forțat, o vreme, s-a dedicat familiei, cărților și florilor pe care le adora. Apoi „s-a mai încordat o dată”, cum obișnuia să spună, și a acceptat oferte de la televiziuni mai mici. Unele nu au plătit-o niciodată... A călătorit mult în lumea întreagă. Dar florile și pisicile de acasă erau oaza ei de liniște și bucurie. Pe oriunde călătorea, nu urca în avion până nu cumpăra vreo doi bulbi de lalele...

Pentru activitatea sa jurnalistică remarcabilă, Jeana Gheorghiu a fost distinsă cu Premiul APTR 1991 – pentru reportajul document despre Revoluţie: „Răniţii Revoluţiei”, Marele Premiu acordat la Colocviul „Generaţia Europa- Generaţia Imaginii” (Franţa – Amiens 1992) pentru filmul de montaj „Spre altă flacără”, Premiul APTR 2002 – Premiul pentru Concept de campanie audiovizuală – Seria de emisiuni: Baricada pentru neuitare, Premiul „Condiţia umană” (ex-aequo) – „Tu poţi construi mai departe”, Premiile Revistei VIP 2003 , premiul Mass Media.

Mereu supusă stressului profesional, fuma enorm, câteva pachete pe zi. În ianuarie 2007, pe Jana Gheorghiu o supăra o tuse seacă de care nu putea scăpa, iar după ce a consultat un medic renumit, acesta i-a dat o veste cumplită: mai avea doar câteva luni de trăit. Ea a refuzat internarea în spital şi tratamentul recomanda, preferând să îşi pună ordine în hârtii, în conturi, să lase totul în deplină ordine....

Nu a fost căsătorită niciodată, iar în urma ei a rămas fiul ei adoptat de la Casa de copii – la vârsta de patru ani, după o vizită de documentare la un orfelinat – , pe care îl botezase Ionuț. S-a întâmplat în urma unui reportaj tv la o casă de copii, pe Ionuț surprinzându-l într-un colț, plângând continuu. Băiețelul s-a ridicat și i-a prins un picior cu mânuțele, continuând să plângă cu lacrimi, scenă care a impresionat-o pe Jeana Gheorghiu. Ziarista locuia împreună cu mama ei, astfel că s-au sfătuit împreună și au decis să-l adopte pe Ionuț. L-au crescut împreună cu multă dragoste, până când băiatul s-a făcut mare...Era o femeie cu inima mare, care nu ezita să se sacrifice pentru cei apropiați dar și pentru cei ale căror destine nefericite o impresionau.

La dispariţia ei, Dumitru Moroşanu, realizator tv şi bun prieten al Jeanei Gheorghiu, a declarat: „A mai apus o stea a audiovizualului, un profesionist cum rar există în multe alte genuri radiofonice din ţară şi nu numai… Jeana a fost o luptătoare, o temerară, o încrâncenată în a face meseria în toată dramatica sa existenţă. Eu aş aşeza-o lângă un alt mare profesionist cu care am fost în relaţii foarte apropiate şi mă refer la regretatul Iosif Sava”.

„Să ne amintim de TVR 2, in faţa căruia Jeana Gheorghiu şi-a suflecat mănecile şi a ţinut să-l rebranduiască… o muncă temerară… şi a izbăndit. De unde o fi acum Jeana, poate privi împăcată că a reuşit… A fost şi un pedagog foarte bun şi şi-a găsit timp pe acest pămănt să crească şi un copil căruia i-a lăsat o pâine în mână, pentru că este un reporter de televiziune foarte bun. O ştiam din 1970, am lucrat împreună şi în televiziune, şi în radio, pentru că Jeana a trebuit să se refugieze o perioadă în radio, pentru că a fost considerată mult prea incomodă”, a subliniat Dumitru Moroşanu.

La dispariția ei, Andreea Tudorică de la Jurnalul Național îi făcea și ea un portret emoționant: „Niciodată nu şi-a pus pe primul plan viaţa personală. Doar cariera, Ionuţ şi problemele celorlalţi. Se pierde in Concerto grosso no. 12 de Haendel. Se pierde in mirosul de ceai aburind in cană. Se regăseşte in cartea de poezii. A invăţat că uneori viaţa e ca in cartea de bucate a Sandei Marin, cu care a stat in faţă un an şi jumătate ca să işi dea seama că orice mâncare romănească incepe cu "se ia o ceapă mijlocie, se taie mărunt şi se căleşte uşor". Cănd un lucru e terminat, iţi dai seama că putea fi făcut şi mai bine...”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro