Sunt momente în viață când o revelație te îndemnă să o apuci pe altă cale! O cântăreaţă cunoscută de jazz-pop din anii '70 a urmat calea credinţei şi a devenit călugăriţă. Puica Igiroşanu, bună prietenă și colegă de scenă cu Ileana Popovici, a fost contemporană cu Margareta Pâslaru, Florin Bogardo şi Horia Moculescu, însă a părăsit lumea muzicii pentru a se muta la mânăstire, îndrumătorul ei spiritual fiind Părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul Mânăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

O frumoasă și talentată brunetă cu ochii verzi, Puica Igiroşanu a participat la mai multe ediții ale Festivalului de la Mamaia, a cântat cu formația Richard Oschanitzky și a interpretat şlagăre precum „Să cânte tinereţea”, „Tu aşa mi-ai spus”, „Salut, iubite, te salut!” şi „Când ai plecat”, a făcut apoi jazz la nivel înalt dar a simţit că locul ei nu este în lumina reflectoarelor şi a decis să ia calea mânăstirii. Anterior, se stabilise în Marea Britanie, unde a colaborat câțiva ani cu postul de radio al BBC. A fost solicitată să înregistreze colinde din Ardeal, apoi a susținut concerte pe scena londoneză. Puica Igiroșanu a stat câțiva ani la Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din regiunea Essex, Anglia, unde slujea Părintele Rafail Noica iar stareț era Părintele Sofronie Saharov, iar apoi s-a mutat pentru următorii șapte ani în Franța. Imediat după 1990 i s-a făcut dor de casă și s-a întors în România unde a devenit Măicuța Anastasia la Mânăstirea Nera, de lângă Sasca Montană din Banat. La lansarea cărții „Reconstituiri cu Ileana Popovici”, ea a venit îmbrăcată în straie de călugăriță dar nu a ezitat să cânte împreună cu autoarea, buna ei prietenă, câteva din melodiile care le-au făcut cunoscute.

Horia Moculescu, unul dintre colegii de generație ai cântăreței, a fost printre puținii care au mai văzut-o pe Puica după ce s-a retras la mânăstire. Compozitorul își amintește că s-a întâlnit cu solista și nici măcar nu a recunoscut-o. „Eu cu Puica am cântat până-n ’70, apoi a dispărut. Am mai aflat una, alta, dar într-o zi, după Revoluție, în față la Sala Palatului, văd o măicuță cu ochii foarte frumoși și cunoscuți. Verzi. Ea m-a recunoscut, însă eu nu. M-a strigat, Horia, Horia, eu sunt Puica, Măicuța Anastasia!. Am rămas uimit”, a declarat Horia Moculescu.

„În prima fază a copilăriei mele, înainte de clasele primare, eram foarte religioasă. Mă duceam la biserică și cântam cu oamenii mari. Pe urmă m-au dat părinţii la o şcoală catolică, „Notre-Dame” din București, și așa mi-am petrecut primele patru clase, în plină atmosferă religioasă – dar, bineînțeles, într-o ambianță catolică, deși părinții mei erau ortodocși. N-a durat decât patru clase primare; după aceea școala a fost desființată de sistemul comunist. Și am intrat la Liceul „Iulia Hașdeu” – un liceu normal, dar unde primeam deja educație ateistă. Părinţii mei se speriaseră de mine, că eram prea religioasă; au vrut să mă tempereze și mi-au zis: „Fii atentă, nu-ţi mai faci semnul crucii când treci pe lângă o biserică!”. Și m-au învățat să-mi fac semnul crucii cu limba în cerul gurii. Se temeau de comuniști, nu aveai voie pe-atunci să faci astfel de gesturi. Și, încet-încet, nemanifestându-mă – deși, când aveam şedinţe mari în şcoală, copiii aplaudau iar eu îmi făceam cruce, rămăsesem cu reflexul ăsta –, în cele din urmă le-am pierdut pe toate şi eram prin alte sfere. Cu tineretul, cu muzica, știți, cu ispitele vârstei.

Eu am făcut Conservatorul, dar înainte de Conservator am avut o perioadă în care am început să-mi pun tot felul de întrebări – de ce? Pentru că am trecut printr-o criză existenţială, când un prieten m-a trădat și a fost o durere pentru mine… M-am retras zece zile, n-am mâncat, n-am băut – aproape n-am băut nimic. Și după zece zile m-am trezit din criza asta şi mi-am zis: „Hai să iau o bucată de hârtie și să scriu!”. Și-am început: „Pentru ce merită să trăieşti?”. Asta era întoarcerea mea. „Bani?” „Nu”. „Carieră?” „Nu”. „Succes?” „Nu”. Pentru că eu începusem deja să cânt. Și, la sfârşitul acestor întrebări, brusc mi-a venit în minte o amintire din vremea când cântam cu o echipă, cu care eram trimişi la ţară, în uzine, în fabrici. Și țin minte că, în timp ce cântam, la un moment dat m-am gândit să mă uit în jos, la primul rând, să văd ce fel de oameni sunt acolo. Și am văzut acolo niște fețe de oameni necăjiți, săraci, cu dunga mizeriei pe obraz, îmbrăcaţi în gri – ca la fabrică –, și m-a năpădit o milă nespusă pentru oamenii aceia… Imaginea asta mi-a apărut în momentul în care eu mă întrebam pentru ce merită să trăieşti. Și răspunsul mi-a venit: de milă, de mila celuilalt. Adică nimic pentru sine, ci mai curând să te îngrijești de celălalt”, declara fosta interpretă pentru revista Familia Ortodoxă.

Puica Igiroşanu este acum Maica Anastasia şi este foarte fericită că a luat această hotărâre. Cel care a îndrumat-o pe fosta solistă a fost Părintele Arsenie Papacioc. „Părintele m-a îndrumat foarte mult şi mi-a fost de ajutor pentru ce-mi doream să fac”, a declarat Maica Anastasia, care cântă acum numai muzică bisericească. De asemenea, un rol important în evoluția ei spirituală l-a avut Părintele Rafail, fiul lui Constantin Noica.

Părintele Arsenie, pe numele său civil Anghel Papacioc, s-a născut în 1914. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieți din județul Ialomița. În 1932 a absolvit Școala de Arte și Meserii din București. După satisfacerea serviciului militar, Anghel Papacioc pleacă la Brașov și se angajează la fabrica de armament “Malaxa”, unde lucra, în calitate de maistru șef, fratele său, Radu. În decembrie 1938 este internat în lagărul de la Miercurea Ciuc. După abdicarea Regelui Carol al II-lea, Anghel Papacioc devine primar la Zărnești din octombrie 1940. După rebeliunea  din ianuarie 1941 a fost judecat și condamnat la închisoare. Încercând să fugă din țară, în 1942, după ce trece granița spre Iugoslavia, este prins de patrulele germane și predat grănicerilor români. În ianuarie 1947 pleacă la Mânăstirea Cozia, unde starețul Gherman Dineață îl primește ca „frate”. În 1948 e trimis la Schitul Cioclovina, care aparținea de Mânăstirea Tismana, unde a stat până în luna ianuarie 1949 când, la cerere, a plecat la Mânăstirea Sihăstria, unde era stareț arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat până în luna septembrie 1949, când a fost trimis la Mânăstirea Antim – Institutul Biblic, la atelierul de sculptură. A fost rânduit călugăr, sub numele de Arsenie și a slujit aici până în iunie 1950, când a plecat la Mânăstirea Slatina. De aici a fost luat în 1958 și condamnat pentru „uneltire contra ordinii sociale”. În fapt, participase la mișcarea de reînnoire spirituală „Rugul Aprins” de la Mânăstirea Antim. A fost eliberat în 1964.

După ce a primit preoția, Arsenie a fost numit consilier spiritual la Seminarul Monahal de la Neamț. A urmat mutarea la Mânăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost luat și dus la Suceava, ținut în anchetă nouăzeci de zile, chinuit pentru acuzații fără nici un suport real. După ani de detenție, a fost eliberat și i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici a ajuns, în 1976, la Mânăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. Este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxismului românesc, asemenea Părintelui Cleopa.

„Am fost al șaptelea copil la părinți, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieți, satul Misleanu, județul Ialomița. Părinții se numeau Vasile și Stanca. Tata a fost agent sanitar peste șase sate și a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei, și de aici vine numele. Era aromân și i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Și bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia și s-a instalat pe Ialomița, unde era câmpie. Satele erau rare pe atunci...”, spunea Părintele Arsenie Papacioc despre originile sale.

Puica Igiroșanu nu este singurul artist contemporan care a pornit pe calea credinței. Și actorul Dragoș Pâslaru s-a călugărit după șocul trăit la evenimentele din 13-15 iunie 1990. De asemenea, actrița Mariana Buruiană, deși  nu a intrat în cinul monahal propriu-zis, a decis cu trei decenii în urmă să se retragă din viața civilă și din cinematografie în favoarea unei retrageri parțiale la mânăstire. Iar Alexandru, fiul lui Octavian Cotescu și al Valeriei Seciu este, de câteva decenii, călugăr la Muntele Athos. Tatăl cântăreței Delia, Ion Matache,sau actorul Mihai Coadă sunt alte nume care au renunțat la carieră în favoarea bisericii.

Ion Matache (59 de ani), tatăl Deliei, a ales în 2004 viaţa monahală. În urmă cu câțiva ani, el a revenit pentru câteva zile în sânul familiei, mult schimbat, cu barbă şi cu părul lung, îmbrăcat în haine de călugăr. „Am stat aproape 20 de ani împreună. Este foarte senin, împăcat şi echilibrat”, a mărturisit Gina Mocanu, mama Deliei. Ion Matache a ales drumul credinţei în urma întâlnirii cu Părintele Gherasim, care i-a rostit numele fără să-l cunoască. Înainte de a pleca de acasă la Muntele Athos, unde urmează toţi paşii pentru a deveni călugăr, Ion Matache a recunoscut că era un bărbat căruia îi plăceau petrecerile și viața lumească...

Dragoş Pâslaru (72 de ani), care a făcut roluri memorabile în filme ca „Pruncul, petrolul şi ardelenii” (1981) și „Drumeț în calea lupilor” (1988), a renunţat la actorie, devenind Ieromonahul Valerian, la schitul Pătrunsa, din Arhiepiscopia Râmnicului. Decizia de a renunţa la cele lumeşti şi de a îmbrăca hainele monahale a luat-o în 1990, după Mineriada din Iunie.

Şi actorul Mihai Coadă (671de ani), devenit celebru în urma rolului din serialul „La bloc” (PRO TV), în care l-a interpretat pe Nelu Curcă, a renunţat la lumina reflectoarelor. Artistul a luat decizia de a se călugări în 2013, după ce a visat o cruce imensă. El a declarat că a păcătuit grav în 1994 şi că se roagă ca Dumnezeu să-i ierte acea greşeală. Actorul este recunoscut de enoriaşi, la Mânăstirea Turnu, de lângă Ploieşti, deşi şi-a lăsat barbă şi poartă haine călugăreşti.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro