Actrița Adriana Trandafir, născută pe 26 aprilie 1956 la Găești, Dâmbovița, este o femeie hotărâtă, gata să se ia mereu la trântă cu viața. Ea a avut parte de un destin presărat cu destule episoade nefericite, dar a știut de fiecare dată cum să le facă față. Știați de ce este este numită Rudotel de către prieteni?

Si nu a fost o rasfatata a vietii! Cand avea 15 ani, Adriana si-a pierdut mama. A crezut ca acesta este cel mai groaznic lucru care i se poate intampla unui om. Dar au urmat si alte evenimente dureroase. Adriana a avut de infruntat un divort si socul despartirii de familie si de fiul ei, Stefan, pe-atunci in varsta de numai sapte ani. A ramas fara copil, fara casa, fara nimic din ce agonisise in anii de casatorie. „...Si parasita de tatal meu, care a plecat din Tribunal la brat cu fostul meu sot! Faptul că tatăl meu a fost martor împotriva mea la proces a fost îngrozitor." Legiuitorul - care, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, incredinteaza copilul mamei - a considerat ca aceasta ar fi exceptia. Motivul invocat? Profesia de actrita!

Însă, „după ce a împlinit 18 ani, lucrurile s-au îndreptat, Ștefan a venit el la mine. Nu am mai vorbit cu tatăl meu mult timp, pentru că a pus mâna pe Biblie și a zis că-mi poate lua copilul. Am avut o reacție normală și nu credeam că o să-l mai văd vreodată. Dar, după ce m-am căsătorit cu Bogdan, soacră-mea a zis să mă împac cu el, să nu rămân cu cărămida asta de durere. De iertat l-am iertat, am îngropat securea. A avut dreptate soacră-mea, Ica o chema, a fost prietena mea cea mai bună. De dragul lui Ștefan am făcut tot posibilul și ca relația dintre mine și tatăl lui să fie una civilizată.”.

„Întotdeauna am fost complexată de faptul că sunt de la țară. Copilăria în ochii Adrianei de atunci a fost una tristă, una umilitoare, înjositoare. Sărăcia câteodată te face să te simți așa. Ai mei au aflat că am intrat la teatru din ziare. Eram elogiată că o fată de la țară fără pregătiri, în uniformă, a intrat de prima dată. Cred că m-au alergat prin curte niște zile. (...)Dacă era după ei, cred că rămâneam în sat bibliotecară sau eram învățătoare. Cred că oful ăsta nu i-a trecut niciodată lui tata. Niciodată nu mi-a spus: sunt mândru de tine!”, a povestit Adriana Trandafir pentru presă.

„Am mai trăit ceva grav, s-a întâmplat în anul 1985, când am avut actele depuse pentru a pleca în America, unde aveam o poveste de iubire. Cât am luptat, câte am îndurat , nici nu vreau să-mi citesc dosarul. Ani de zile am luptat pentru bani și pentru viză. M-au scos de peste tot, televiziune și radio. Până la urmă, am obținut viza și s-a întâmplat ceva, o poveste după care, într-o noapte, a trebuit să iau decizia dacă să plec sau să rămân. Băiatul pe care-l iubeam acolo nu m-a mai așteptat, se însura cu alta. În noaptea în care am aflat, am albit. În România nu mai aveam nimic, fără radio și fără tv, mă certasem cu părinții, aveam doar o rochie de mireasă și verighetele pregătite. Am fost și am depus pașaportul la secția de pașapoarte, am renunțat la viză, spre stupoarea tuturor celor care timp de doi ani au încercat să mă convingă să nu plec. Am lăsat pașaportul acolo, eram debusolată total, mă gândeam să renunț la tot. Mergând năucă pe stradă, am dat de doamna Elena Deleanu, directoarea de la Teatrul Giulești. Ea mi-a salvat viața. Exact în seara aceea mi-a dat rol într-un spectacol și m-a salvat.”

Când avea 50 de ani, Adriana Trandafir a mai avut parte de un șoc. Atunci a primit o veste care a șocat-o. Actrița a aflat că este înfiată și că femeia care a crescut-o și pe care o considera mamă era, de fapt, mătușa sa. „Povestea este că am fost născută de mama mea naturală și sora ei m-a înfiat. Dar eu n-am știut lucrul ăsta. Și verișorii mei- doi- erau, de fapt, frații mei… Când m-a sunat fratele meu- aveam vreo 50 de ani- mă pregăteam să ies în oraș. ‘Familia Trandafir? Adriana? Surioară, sunt fratele tău. Mișu, de la Maramureș! M-am așezat pe scară și i-am spus: ‘Povestește-mi!. Și mi-a povestit. El fiind mai mare decât mine, știa povestea… L-am întâlnit la dispariția mamei, pentru că, înainte de a muri, mama biologică a spus adevărul. Din 80-90 de oameni adunați în curte, în noaptea de priveghi, am știut imediat că el e fratele meu!”, a povestit Adriana Trandafir într-o emisiune TV.

În ciuda tuturor nefericirilor înfruntate, este numita Rudotel, pentru veselia pe care o imprastie in jur si felul ei optimist de a aborda problemele, oricat de complicate ar fi ele. Mamă singură o vreme (apoi s-a recăsătorit cu Bogdan), Adriana are doi copii, Stefan si Maria Speranta, mai mică cu aproape zece ani decât fratele ei. „Eu am făcut copiii foarte târziu, la 35 și 45 de ani. Am fost o mamă care, din nefericire, nu a putut să fie alături de copii zi de zi și ceas de ceas. A trebuit să-mi împart viața între carieră și copii.”

Cea mai mare dorință a Adrianei este ca Stefan si sora lui Maria Speranta sa fie, candva, impreuna ("pentru ca glasul sangelui este mai puternic decat orice lege de pe lumea asta!"). După divorțul de primul său soț, Adrian Trandafir a pierdut custodia fiului ei, Ștefan Bogrea.. În prezent, Ștefan are 28 de ani, este de profesie avocat și predă la Facultatea de Drept. Adriana Trandafir a reușit să-și refacă viața și să găsească dragostea alături de soțul său actual, Bogdan, cu care are o fiică,  Maria Speranța, care a studiat la Haga.

„Maria Speranța este studentă la Haga, la Relații Internaționale, face Marketing. Când și-a făcut dosarul ca să fie admisă la facultate, Maria Speranța a avut de completat un chestionar. Și una dintre întrebări a fost – nu mi-a spus, dar am văzut: care este cel mai greu lucru pe care l-a rezolvat? Iar ea a spus: “Cel mai greu lucru pentru mine a fost să ies din umbra mamei mele și lumea să mă recunoască după umbra mea. M-a durut foarte tare, pentru că eu nu am fost o mamă care să îi scoată în față, să se afișeze cu ei, să spun tot timpul că sunt copiii mei, nu… Maturitatea asta m-a durut, dar a fost o durere care mi-a făcut și bine”, a mărturisit Adriana Trandafir la un moment dat.

Este absolventa a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, Facultatea de Teatru, sectia actorie, clasa prof. univ. Leopoldina Balanuta, Alexa Visarion si Alexandru Lazar. Intre anii 1979 si 1982 este actrita a teatrului de Stat din Resita si din 1982 pana-n 2005 este actrita a Teatrului Odeon. Ca actrita de film a jucat in cateva filme si a avut colaborari cu Casa de Film Ager si Atlantis (peste 15 filme), colaborari cu televiziunea fiind moderatoarea unor emisiuni ca :" O vedeta populara" sau " Vecinii ", spectacole de teatru si divertisment, fiind și colaboratoare permanenta a Radiofuziunii Romane. A jucat în filme precum Ciocolată cu alune (1979), Europolis (2010) și Sacrificiul (2019).

„Am făcut multe ce nu trebuiau făcute. Sunt regina gafelor. Eram deja angajată la Giulești și doamna Elena Deleanu a decis să pună în scenă o piesă. Într-o seară mi-a spus că trebuie să mergem la doamna Vulpescu. Era debutul meu oficial la Giulești, eram proaspăt angajată. Pentru mine însemna să merg în vizită la niște zei. Îi studiasem, dar nu îi cunoșteam personal. Eram emoționată, am luat un buchet enorm de crizanteme și m-am pregătit. La ușă a răspuns o doamnă, a zis bună ziua și a întins mâinile după flori. I-am zis că nu-s pentru ea ci pentru doamna Vulpescu, credeam că doamna din fața mea este femeia de serviciu. Ei bine nu, era chiar doamna Ileana Vulpescu.”

Detinatoarea a numeroase premii: Premiul Uniter 2004 pentru Cea mai buna actrita intr-un rol secundar pentru rolul Mama din spectacolul "De ce fierbe copilul in mamaliga"; Premiul pentru cea mai buna actrita de comedie in 2002 la Festivalul de Teatru de la Galati pentru rolul Rose Quimet din spectacolul "Cumetrele"; Premiul pentru cea mai buna actrita de comedie in 2000 la Festivalul de Teatru de la Galati pentru rolul Ana din spectacolul "Stele in lumina diminetii"; Marele Premiu de interpretare la Festivalul de Teatru Contemporan, Braila pentru rolul Maria Tanase in " Pasarea maiastra - Maria Tanase in 1988, 1989, 1990, 1996. Marele Premiu la Gala Recitalurilor actoricesti, Bacau 1995; Premiul de Interpretare la Festivalul National Studentesc de Teatru 1979; Cel mai bun spectacol si Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Shakespeare de la Durham / Anglia pentru spectacolul "Romeo si Julieta" / 1978. Este presedinte al Fundației „Maria Tănase”, actrița având si un talent muzical incontestabil.

Alt moment îngrozitor a fost când, după aproape 30 de ani de fidelitate și dragoste pentru Teatrul Odeon, am fost obligată să părăsesc acest loc. Când cineva îți ia singura bucurie care ți-a mai rămas îți dai seama că nu mai poți rămâne în locul ăla. Îmi aduc aminte și acum momentul în care mi-am luat halatul, papucii și iconița, din locul unde am stat aproape 30 de ani, și am plecat către nicăieri. Nu am mai intrat 16 ani în Odeon, nu am putut. Iubesc fiecare bucățică și fiecare om lângă care am stat anii aia, dar nu a fost să fie. Am trecut însă strada, cu umor, la Tănase, unde am stat 10 ani. După ce am ieșit la pensie, obligată de asemenea, am plecat fără măcar să beau un pahar de șampanie cu colegii mei și să-mi sărbătoresc ieșitul la pensie! (..)„Dacă aș putea să o iau de la capăt, nu aș mai face niciodată teatru. M-aș înscrie la Crucea Roșie Internațională.” 

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro