Adrian Daminescu (născut pe 2 octombrie 1956, la Timișoara) este un cântăreț aparte (cu voce caldă, baritonală, și ambitus de tenor) și compozitor român, cu o biografie specială (fiind, între altele, fostul ginere al Ducelui de Essex!). Este al doilea copil al cuplului Constantin și Aznif-Elisabeta Daminescu: tatăl a fost compozitor și dirijor, iar mama - născută Ekmekgian – soprană a scenei lirice din Timișoara. La șase ani, Adrian prelua bagheta tatălui său și dirija intempestiv actul al doilea al unei operete. A studiat vioara, pianul și violoncelul, dar a cântat folk și rock, consacrându-se, mai târziu, în genul pop. De o vreme, interpretul a dispărut însă din concerte, după ce a primit un diagnostic teribil. Dar luptă în continuare!

Adrian Daminescu a fost fascinat de scenă de mic copil, lucru firesc ținând cont de părinții lui, doi artiști dedicați muzicii. „Avea doar sase ani. In timpul spectacolului cu opereta Văduva veselă, cand nici nu incepuse bine Actul doi , micutul Adrian se desprinde de matusa lui, Medi, cu care statea in primul rand si se indreapta catre scarile laterale din stanga scenei, unde incepe cu ochii inchisi sa dirijeze concomitent cu tatal sau. Din mana in mana, tatal ii trimite un varf de bagheta pe care micuțyl o primeste încântat, multumind frumos, aplecandu-se usor cu bagheta la inima si continund sa dirijeze. Privirile solistilor si membrilor orchestrei se îndreaptă imediat asupra lui. Ca prin minune, copilul preia conducerea muzicala dirijand din memorie partitura dificila, dand intrarile solistilor, corului si orchestrei cu mare precizie. Publicul era extaziat! Tatal isi diminueaza miscarile, evidentiindu-l pe pustiul blond cu breton, incruntat si cu o mina grava, carea incheia actul identic cu părintele său…Dupa cateva momente de liniste, a urmat o explozie de aplauze ce au durat aproape toata pauza. Tatal isi reazeama cotul de marginea fosei , contempla cu un zambet modest si parca obosit , insa tare mandru de progenitura sa. Publicul e in picioare… Cortina nu a mai cazut dupa acel act, iar solistii, corul si orchestra sunt cu ochii in lacrimi si aplauda. Micutul Adrian, cu bagheta la inima se apleaca si multumeste publicului fermecat… A doua zi, tatal a fost chemat la director… Pe o perioada nelimitata, copilul nu mai avea voie sa intre in teatru. Tatal lui Adrian, cu vocea tremuranda , isi anunta copilul in legatura cu restrictia respectiva. Era prea mic ca sa inteleaga, iar nedumerirea lui era exprimata intr-o singura propozitie: <<Tati…nu am fost cuminte???>>”. (Episodul emoționant este relatat pe BestMusic.ro.)

In dupa amiaza zilei de 2 octombrie 1956 la Timisoara, se nastea al doilea copil al al cuplului Constantin si Aznif-Elisabeta Daminescu, doi mari maeștri ai scenei de operă. Venit pe lume ca un balsam menit sa aline suferinta pricinuita de pierderea prematura a primului nascut al familiei Daminescu (o superba fetita care pleca in lumea astrelor la numai sase luni, in urma unei raceli banale), Adrian creste alaturi de parintii sai in Constanta, unde tatal fusese mutat de la pupitrul Orchestrei Operei din Timisoara in anul 1955. Aici, fondeaza Teatrul de Opera, alcatuind o orchestra grandioasa. Cativa ani mai tarziu infiinteaza si o orchestra de mandoline, iar in 1968 Filarmonica „Marea Neagră” - fenomenala orchestra de 140 de membri, cu care castiga numeroase premii internationale. In 1964, il aduce de la Bucuresti pe marele coregraf Oleg Danovski, amandoi punand in scena cu mare succes Lacul Lebedelor si Spărgătorul de nuci, faimoasele lucrari muzicale pentru orchestra si balet ale lui Ceaikovski. În timpul directoratului său (1970-1974), a inițiat și Festivalul Muzicii de Operă și Balet.

Tot la initiativa lui Constantin Daminescu, prin anii ’60, se construieste teatrul de vara din Mamaia, unde turistii germani, preponderenti in acea perioada pe litoralul romanesc, puteau viziona operete vieneze ale indragitului compozitor Johann Strauss: O noapte la Venetia, Sânge vienez, Liliacul si altele , toate jucate in limba germana. Ideea tatalui lui Adrian a prins atat de bine incat erau multi turisti germani si austrieci care reveneau in fiecare an pentru că, spuneau ei, se simteau ca acasa. Nu mica le era surpriza cand dupa spectacole, dorind sa intre in legatura cu maestrul Daminescu , acesta sa li se adresa intr-o germana perfecta...

Mama - Aznif Elisabeta - era de origine armeana, numele de scena fiind Magdalena Daminescu. In 1955 obtine in Italia premiul pentru cea mai bună interpretă a rolului Tosca (din opera omonimă a lui Puccini). Interpreteaza de-a lungul anilor zeci de roluri, cele mai multe sub bagheta sotului si sub privirea atenta (din culise sau din fosa) a fiului.

La numai patru ani, tatal ii cumpara micuțului Adrian o vioara – prima lui jucîrie serioasă. Dar se pare ca numai acesta jucarie nu i-a fost de ajuns. Drept pentru care atentia lui a fost indreptata spre pian .Studiaza pianul pana la 12 ani, cand urmatorul instrument abordat a fost violoncelul. Adrian Daminescu termina gimnaziul in cadrul Liceului de muzica din Constanta. Vacantele si le petrece la Timisoara la bunicii si matusile din partea tatalui (bunicul de origine germana si bunica de origine ceha) si la Bucuresti, la bunicii materni de origine armeana. „Cele trei influente ale arborelui sau genealogic, bine conturate in pamantul romanesc, aveau sa-l modeleze pe tanarul Daminescu si sa-i influenteze viata artistica”.

În timpul liber, Adrian este atras ca de un magnet de locurile tainice si pline de farmec de pe malul ghiolului din Mamaia, fiind contaminat cu virusul pescuitului, pasiunea sa de o viață. În 2021, a reușit, pe lacul Hermes de la Periș, să prindă un crap de 21,5 de kilograme! De asemenea, la varsta de 10 ani, incepe sa gateasca alaturi de mama sa, care era si o desavarsita artista culinara. În 2013, Adrian a participat la emisiunea-concurs MasterChef.

Se inscrie la Liceul de muzica din Timisoara , in anul 1970 la sugestia tatalui sau, care avea mare incredere in sistemul educational din aceea zona a tarii. in 1972, debuteaza ca violoncellist, percutionist si solist vocal in grupul ProMusica, alaturi de Ilie Stepan, Perin Boian, Erland Krauser si altii. In toamna anului 1974, pleacă însă  din formație si infiinteaza, impreuna cu Octavian Peagu, propriul sau grup de folk progresiv, numit Helicoidal, din care mai faceau parte Tavi Stefanescu, Puiu Popa, Adina Valcea si Dana Popa. Concomitent, in vacante tanarul violoncelist evolua in fosa operei, sub bagheta tatalui sau.

La festivalul „Primăvara baladelor“ din 1975 de la Bucuresti, grupul sau castiga sufragiile publicului si juriului condus de Adrian Paunescu, obtinand Premiul de Popularitate si de cel mai bun grup al festivalului. Dupa spectacol, compozitorul George Sbârcea il intreba uimit: „Din punct de vedere anatomic, nu inteleg de unde scoti sunetele astea???”, tanarul interpret avand in acea vreme doar  56 de kilograme. 

Intre 1975-1977, ultimii doi ani de liceu, studiaza cu profesoara de canto Georgeta Stoleriu, la Liceul „Dinu Lipatti” din București. In acelasi an, toamna, este admis la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” la sectia de canto. In acelasi an 1977, dupa bacalaureat, si-a facut debutul scenic la Opera din Constanta, sub bagheta tatalui, in spectacolele estivale interpretand rolul Eisenstein din Liliacul si Papacoda din O noapte la Veneția, ambele in limba germana.

La Conservator pune bazele formatiei Basorelief, impreuna cu frații  Mircea si Adrian Romcescu, iar in 1980 infiinteaza grupul de rock Blitz. In 1983, grupul se destrama si Adrian devine solistul trupei Columna. Remarcat de Horia Moculescu după un concert cu Columna, debutul său ca interpret de muzică pop are loc pe 15 februarie 1986, la Sala Polivalentă din Bucureşti, la secţiunea „Muzică de dans în primă audiţie” a Concursului de Creaţie de Muzică Uşoară Românească „Melodii ’85”. În august 1986, este una dintre marile revelații ale Festivalului de la Mamaia, alături de Gabriel Cotabiță, care părăsise trupa Holograf. Marele hit al următoarei perioade este piesa „M-am îndrăgostit”, a lui George Grigoriu, interpretată în duet cu Marina Florea. În 1989, devine foarte populară o melodie cu titlu asemănător - „Și m-am îndrăgostit de tine” (muzica - Vasile Veselovski, text - Mihai Maximilian).

Pleaca la Londra in 14 februarie 1990 si in acelasi an se casatoreste cu frumoasa Francis Suzane Wocker, fiica Ducelui de Essex, pe 30 iunie. Participa in Anglia, in aceea perioada fierbinte, la emisiuni tv care priveau Romania si evenimentele recent petrecute. Puternic afectat de evenimentele anului 1990,  compune melodia România, inregistrarile fiind facute in studiourile lui Peter Wilson. Melodia devine, în timp, imnul neoficial al diasporei. Se apleaca spre compozitie si desavarseste primul sau album, intitulat Bucăți din mine. Compune muzica de film în a doua parte a anilor 1990. Se retrage in studioul sau, dedicandu-se compozitiei, cu precadere coloane sonore pentru diverse case de film din strainatate, lasand in planul doi cariera de solist.

In 1992, revine in tara in urma divortului de Francis. In urma unei legaturi, in decembrie 1997 se naste fiica sa Ana Elisabeta, dar mama acesteia (Mihaela Mihăilescu), pe care o cunoscuse în Canada în timpul unui turneu, va părăsi România, cu destinația SUA, unde se va stabili definitiv în Kansas. Anul 2005 a reprezentat anul de cotitura, in viata privata apărând Daniela Teodora (cu care are un băiat - Cezar Alexandru Daminescu), femeia cu totul specială, „care a preluat frânele problematicii cotidiene, lăsându-I lui Adrian dreptul la creație”. Din acel moment, Daminescu s-a intors la viata artistica, la scena, emisiuni televizate, spectacole, evenimente care pentru el au reprezentat „o a doua naștere”. „Soţia mea m-a schimbat total, este o femeie cu principii foarte stricte. Umblam cu capul în nori, eram artist. Fără ea, acum aş fi fost lângă Mădălina Manole. Ea m-a învăţat tot, m-a învăţat să văd oamenii, să-i simt, să fiu cu picioarele pe pământ. Iubirea este echilibrul într-o familie”, a povestit interpretul într-o emisiune tv.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro