Maia Morgenstern nu mai are nevoie de nicio prezentare: o femeie sensibilă, frumoasă, tulburătoare și o actriță de o complexitate copleșitoare, de o expresivitate unică. Uneori, pe scenă sau într-un cadru de film, o privire a ei poate spune mai mult decât un monolog convențional. Tocmai de aceea, spectatorii au senzația că o cunosc perfect, că i-ar ști povestea pe dinafară. Și totuși! Uneori, marea artistă surprinde cu anumite dezvăluiri emoționante. Crâmpeie de viață expresive, fragmente dintr-o biografie asumată. Se întâmpla asta și cu câțiva ani în urmă, atunci când, la un târg de carte, Maia Morgenstern lansa volumul autobiografic Nu sunt eu, la Editura Litera.

„Nu mai mirosim a oameni. Mirosim a lăcrămioare și a tuberoze. Și a crini. Și a paciuli. Și a neroli. Și a orhidee. Și a cocos. Și a piersică. De primăvară. Și a trandafiri. De seară. Și de Siria. Bulgărești. Sau de Damasc. Sau de dulceață. Mirosim a măr verde. Sau a pin alpin. Mirosim dulce sau fresh. A parfum ca un fum. Fructat. Sau aromat. Lemnos sau tămâios. Clasic. Feminin. Sau masculin. Mirosim. Numai a oameni nu mai mirosim."

...Răsfoind cartea, nu puteai să nu remarci asemenea confesiuni, pe care doar o femeie puternică le poate face: „Mama. Semăn cu mama. Mă ceartă unii că nu-mi mai vopsesc părul: – De ce te lași așa? Căruntă? Te îmbătrânește! – Poate. Dar în felul ăsta mă întâlnesc cu mama. În oglindă. Uneori”. Un poem scurt însă definitoriu, în fapt.

Figurile tutelare nu sunt niciodată evocate encomiastic, ci prin intermediul unor citate revelatoare: „Tatăl meu cunoștea opt limbi străine. Scris, citit. Era nemulțumit de accentul lui în engleză și în spaniolă: „Sunt o umbră palidă a profesorilor, a dascălilor mei, a celor ce m-au format… din Moldova. Le sunt recunoscător. Pot spune că mi-au salvat viața”, îmi repeta tata Dusea mereu”.

Asemenea multor alte detalii, lumea nu știe nici câte prenume are artista, fabuloasa „Nela” din Balanța lui Lucian Pintilie! Pare un detaliu mai puțin important dar, despre asemenea mari artiști merită să știi totul, să acumulezi cât mai multe detalii cu nesaț. Cum puțini au aflat și că părinții ei erau... matematicieni! Emilia-Maia-Ninel Morgenstern s-a născut, pe 1 mai 1962, în București într-o familie - da! - de matematicieni: Usher („tata Dusea”) și Sara Morgenstern. Când și-a dat seama că asta îi este menirea, s-a temut să le vorbească însă părinților despre alegerea ei. „Nu aveam curajul să mărturisesc. Îmi era frică, pentru că erau mulți candidați. Teama, spaima în fața eșecului, orgoliul și tot felul de legende care circulau mă făceau să nu mărturisesc, să nu declar faptul că doresc să fiu actriță. Și tata mi-a zis: «Vrei să fii actriță? Lasă cochetăria, că nu ai învățat destul să dai la Medicină și nu pari să dai semne că ai vrea să tocești la fizică și la chimie!»”, a povestit, pentru Libertatea.

A studiat la Academia de Teatru și Film între 1981 și 1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț până în 1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București (căreia i-a devenit ulterior director), după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”. Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola din Îngerul albastru (Der Blaue Engel) sau Kathleen Hogan în Park Your Car in Harvard Yard. Morgenstern este cunoscută publicului român mai ales pentru rolurile din filmele Balanța, Cel mai iubit dintre pământeni și Patimile lui Hristos.  Realizează proiecte artistice de anvergură, atât în teatru, cât şi în film, alături de Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Theo Angelopoulos, Marta Mészáros, Mel Gibson. Pe scena TNB se remarcă în spectacole precum O trilogie antică, după Euripide şi Seneca, Dama cu camelii după Al. Dumas fiul, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt. Nu a-a ferit nici de experimente scenice, jucând, de pildă, și în „Prin pădure cu Maia x Lost Interferences”, spectacol interactiv cu o semnificativă componentă muzicală.

Maia Morgenstern a fost căsătorită în perioada 1983-1999 cu actorul Claudiu Istodor (...cu care s-a împăcat la 21 de ani de la despărțire!) și cu medicul Dumitru Băltățeanu în perioada 2001-2015. Are trei copii: Tudor Aaron Istodor (născut în 1984 din căsătoria cu Claudiu Istodor), Eva Leea Cabiria (născută în 1999 dintr-o relație neoficializată cu actorul András István Demeter) și Ana Isadora (născută în 2003 din căsătoria cu medicul Dumitru Băltățeanu).

Numele ei de familie, Morgenstern, are o semnificație aparte: înseamnă în germană „Luceafărul de dimineață”, nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care l-a jucat în filmul Patimile lui Hristos. Regizorul Mel Gibson pare să fi luat în considerare, printre altele, acest detaliu ca fiind semnificativ pentru alegerea ei în acest rol de o incredibilă expresivitate.

Deloc întâmplător, din 2010 este numită ambasador pentru Alianța Civilizațiilor în România. Iată ce scria la un moment dat în carte: „La Rotterdam plouă. Și e cam frig. Seara e frumos și luminat. Noi jucăm spectacolul „Empire”, producția Schaubühne, Berlin. Regia Milo Rau. Apoi vom juca la Torino. Pe urmă la Timișoara. Apoi… nu mai știu. (…) Spunem povestea. Fiecare spune povestea propriei vieți (filtrată, evident, prin sita dramaturgului, a regizorului… ce frustrare!). Patru artiști, patru actori – Akilas Karazisis, Rami Fadel, Ramo Ali, Maia Morgenstern. Din Grecia, din Siria, din România. Poate că nu avem aceleași gusturi sau preferințe. Poate concepțiile noastre de viață diferă. Poate că tații sau bunicii noștri s-au dușmănit cândva. Poate s-au urât. Poate s-au războit. Acum, noi suntem pe aceeași scenă, construim un spectacol, aducem emoție. O invitație la gândire. La înțelegere. Și la pace. Cred că acesta este succesul. Un succes. O să-mi iau bulbi. De lalele. Și îi voi planta în grădină”... Iar bulbii au rodit, au înflorit tulburător!

Inutil să ne mai punem întrebarea „De ce o iubim pe Maia?”. Pur și simplu, Maia este.  A fost distinsă cu Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Emma, Premiul Felix al Academiei Europene de Film, Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă, Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, în Franţa, Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”. Parlamentul European de la Strasbourg o desemnează, în anul 2003, Actriţa şi Femeia anului. Dar, mai presus de orice, a fost investită cu dragostea spectatorilor. Pe care, la rândul ei, îi iubește necondiționat: „Am jucat cu doi spectatori în sală. Am jucat în frig. Am jucat la lumânări, în lipsa curentului electric. Am jucat într-un deșert de moloz, în urma demolărilor. Am jucat pentru doi sau trei oameni ce își luau inima în dinți și înfruntau oceanul de dărâmături. Și bezna grea. Pentru a vedea un spectacol. Pentru a oferi un rost existenței unui teatru. Și artiștilor ce-l slujeau. (...)Sunt profund recunoscătoare acelor doi-trei spectatori prezenți la spectacolele noastre. Ce dădeau sens efortului și creativității noastre. Nu era în zadar! Mi-am promis ca la fiecare spectacol să cumpăr două bilete în memoria lor. A celor doi-trei spectatori care veneau la spectacolele noastre”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro