Uneori, o carieră de artistă foarte promițătoare - ...unde mai pui că era și foarte frumoasă! - poate lua o întorsătură absolut imprevizibilă, actrița obținând performanțe absolut extraordinare într-un domeniu la care nu te-ai fi aștepta niciodată, fără nicio legătură cu scena sau cu platoul de filmare. Acesta este cazul unic al seducătoarei Florentina Mosora din filmul clasic „Dragoste la zero grade”. Incredibil ce s-a întâmplat cu ea și unde a purtat-o destinul!

Florentina Ioana Mosora, (7 ianuarie 1940, Cluj – 2 februarie 1996, Liège, Valonia, Belgia) a fost o promițătoare actriță de cinema din România, care, însă, și-a schimbat cariera. După câteva filme de succes, ea s-a dedicat unei susținute... activități științifice!  Fosta vedetă de film, căreia i-a dat replica tânărul Iurie Darie, a devenit biofiziciană (licențiată în fizică, specialitatea biofizică), lector la Facultatea de Biologie a Universității București din anul 1972, specialistă în biofizică medicală, doctor în științe (neurofiziologie biofizică) d, ulterior devenită specialistă și în oceanografie!

Inițial, în anii 1965 - 1970, a lucrat ca asistentă a profesorului Vasile V. Vasilescu, neurofiziolog biofizician, la Laboratorul de Biofizică al Facultății de Medicină din București (IMFB), unde a obținut doctoratul cu renumitul profesor ca șef de doctorat în neurofiziologie biofizică. A predat în laborator pe teme legate de propagarea impulsului nervos și de asemenea a predat cursuri de rezonanță, atît de RES cît și de RMN, cu aplicații în biofizică, pentru studenții de la secția de biofizică.

În 1974 a plecat în Belgia, unde a lucrat la cercetarea utilizării izotopilor stabili în medicină. A fost mai întâi conferenţiar, între 1974 şi 1979 şi a devenit profesor universitar în 1988, specialitatea Fizică biologică –Biochimie. S-a ocupat si de oceanografie. În 1989 a fost unul dintre cei trei oameni de ştiinţă care au organizat un seminar NATO privind biomecanica proceselor de transport.

A devenit, însă, șefă de catedră (oceanografie) în 1990 la Universitatea din Liège, în Belgia. A obținut, între altele, Premiul Agathon De Potter al Academiei Regale a Belgiei „pentru contribuții la analize diagnostice medicale ne-invazive prin spectrometrie de masă cu carbon-13” ale zahărului în sînge și pentru studiul și tratamentul diabetului zaharat.

Frumusetea chipului, şatenă cu ochii verzi, a făcut ca tânăra Riri, aşa cum era alintată de apropiaţi, să fie distribuită în filme la vîrsta de 19 ani. Ca actriță de cinema, a interpretat roluri în câteva filme românești (Băieții noștri, Post restant, Sub cupola albastră, Dragoste la zero grade).

Într-un interviu cu Cleopatra Lorințiu, soțul actriței-biofizician, dr. Ștefan Stan explica: „Dr. Ştefan Stan: Într-adevăr, soţia mea era cunoscută în ţară prin filmele pe care le-a făcut în tinereţea ei. În primul rând pentru că filmul ajunge foarte uşor la public. Exact. Cele 5 roluri de filme în care soţia mea a jucat cred că i-au fost acordate pentru frumuseţea fizică pe care soţia mea o avea. Florentina Mosora fotgrafie cinemaDar ea nu a fost atrasă de cinematograf, nici de această cale. Drumul ei era trasat dinainte. Era o perfecţionistă şi era un om de ştiinţă în bunul sens al cuvântului. Datele extraordinarei ei vocaţii ştiinţifice au fost vizibile încă din anii tinereţii bucureştene. În 1961 era licenţiată în biologie, cu specializarea în biochimie şi lucrarea de diplomă Studiul biochimic al pielii; în ’67 îşi lua licenţa la Bucureşti în fizică cu specializarea fizică nucleară. Aceasta a fost începutul. Dorinţa ei a fost dintotdeauna să aplice la corpul omenesc legile fizicii. Aceste lucruri le-a început deja la catedra de biofizică la Bucureşti, cu mijloacele pe care la vremea aceea România putea să le ofere.

După venirea ei la Liège, problemele de biochimie şi biofizică se discutau aici, dar nu exista încă o catedră de biofizică. Ea a fost cea care a înfiinţat catedra de biofizică de la Liège care a fost apoi lărgită, incluzând şi aspectele biomagnetice. De altfel toate publicaţiile ei ulterioare au fost făcute în mare parte în colaborare cu mine şi tratau biomecanica articulară sau biomecanica corpului omenesc. (...) Colaborarea cu soţia mea a fost firească şi dificilă. Dificilă pentru că ea avea un limbaj foarte strict, ştiinţific, iar eu, unul medical, care este, aş zice, mai lax decât al celor din fizică şi matematică. Serile noastre erau superbe, de plăcere şi de chin, dacă vreţi. De plăcere, pentru că era o colaboratoare extraordinară, şi chin, pentru că discuţiile noastre erau totdeauna pline de conflicte şi aprinse pentru că trebuiau armonizate cele două limbaje iar lucrul acesta nu era uşor. Întotdeauna ea a fost cea care a reuşit să armonizeze şi să aducă într-un limbaj ştiinţific probleme medicale”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro