În familia gazetarului și prozatorului interbelic N.D. Cocea au fost multe femei frumoase, toate strălucind pe scenele de la București dar și de la Paris. Mai întâi au fost surorile scriitorului, Florica și, în special, Alice, care a făcut ravagii în elita masculină a epocii. Apoi, cele două fiice ale lui, Dina (despre care s-a speculat că ar fi devenit amanta lui Gheorghiu-Dej) și Tantzi, mulți contemporani considerând-o pe aceasta drept „cea mai drăgălașă din neamul ei”...

Tanți Cocea, menționată adesea Tantzi Cocea, (7 decembrie 1909, București – 24 martie 1990, București) a fost o actriță română de teatru și film. Fiică a scriitorului N.D. Cocea și a Mariei Grigorescu, Tanți Cocea s-a născut la București la data de 7 decembrie 1909. Sora ei mai mică a fost actrița Dina Cocea (1912-2008). După ce a fost iubita actorului Mircea Șeptilici și prima soție a actorului și regizorului Liviu Ciulei, s-a căsătorit cu prof. dr. Panait Sîrbu (1914-1983), o somitate medicală, chirurg și fondatorul școlii românești de obstetrică-ginecologie.

Fiu de general regal dar prieten cu Lenin, N.D. Cocea, descendent al unei familii de albanezi, urmașii serdarului Gheorghe Cocea, mărturisea că în tinereţe şi-a dorit enorm de mult să devină actor, iar surorile lui, Florica şi Alice, au devenit cunoscute actriţe la Paris. N.D. Cocea a transmis această pasiune şi fiicelor sale, două dintre ele – Tantzi şi Dina Cocea – devenind celebre actriţe de teatru şi film. „Chemarea scenei, care m-a chinuit pe mine şi mă chinuieşte şi acum, a răbufnit şi în sângele ei. Florica, Alisa, Dina, Tantzi, toate au simţit chemarea asta. Cum ne-a venit? De unde ne-a venit? Mama se uita la noi ca găina care a clocit ouă de raţă. Papi cum era alintat în intimitatea familiei, a fost „un temut gazetar, socialist, magistrat, avocat, director de ziare, scriitor, deputat, director general al teatrelor”. Căsătorit de trei ori și având o sumedenie de alte legături, a avut patru copii: Tantzi, Dina, Radu şi Maria, fiecare odraslă fiind făcută cu altă parteneră. „Viaţa lui N.D. Cocea a fost aceea a unui boem: apărea, dispărea, nu spunea nimic, dar era fermecător, irezistibil, unic”, afirma într-un interviu, spre sfârşitul vieţii ei, Dina Cocea, fiica Floricăi Mille.

„Dimineţile le trăiam în atmosfera redacţiilor sau în incinta pasionantă a tribunalelor, prânzurile le luam la Capşa sau în vreun local de plictiseală boierească. După-amiezele treceau repede între case, recepţii, expoziţii, iar serile cu tovarăşii de la România muncitoare.” Prima soţie, Florica, fiica ziaristului Constantin Mille, inteligentă şi maliţioasă, a divorţat în 1920, fiind „prea mândră pentru a-i suporta capriciile de bărbat seducător, dar atrasă până la sfârşitul vieţii lui de mintea lui formidabilă, de umorul său caustic, de boemia imposibil de schimbat, de neiertat, dar fascinant”. „Îmi povestea cum l-a aşteptat într-o noapte în vârful scărilor, cu o mătură în mână şi l-a cotonogit niţel, aşa, ca învăţătură de minte. Degeaba însă, căci aventurile se repetau tot mai des, dispariţiile lui se înmulţeau şi nu erau întotdeauna motivate de rămâneri între tovarăşi, aşa cum , după ce a fugit cu Gina Manolescu Strunga, în vârstă de 16 ani atunci, singurul copil al ministrului liberal” și viitoarea soție a ctriticului de artă Petru Comarnescu.

A doua căsătorie cu Lila Stănescu a fost de formă, aceasta fiind iubita şi ulterior soţia lui Ion Gheorghe Maurer, viitorul lider și premier comunist, prieten bun cu N.D. Cocea. „Cum s-a căsătorit, aşa va şi divorţa”, spuneau cunoscuții. Apoi, se va căsători cu Gina în 1936, de care se desparte în 1939. În ultimii zece ani de viaţă a trăit la Sighişoara împreună cu „Ioana Mosora, fată de ţărani săraci”, care în 1939 avea 17 ani. Gina Manolescu Strunga a fost o celebritate a epocii atât datorită frumuseţii sale, a familiei, cât şi a vieţii ei agitate. Era singura fiică a lui Ion Manolescu Strunga şi a Dianei Ghica. Părinţii divorţaseră, iar mama ei se recăsătorise cu zgârcitul bancher Iosif Pincas.

Fiind o femeie foarte frumoasă, sora ziaristului, Dina Cocea, a fost curtată de bărbaţi importanţi ai vremii. Despre actriţă s-a spus că ar fi fost iubita baronului Manfred von Killinger, pe vremea când acesta a fost ambasadorul Germaniei în România. Se spune, de asemenea, că ar fi avut o legătură discretă - dar de durată! - cu liderul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dina Cocea a fost căsătorită de trei ori. Primul mariaj eşuat l-a avut în tinereţe, pe vremea când studia la Paris. Marea iubire a actriţei a fost ultimul soţ, dirijorul Mihai Brediceanu.

Nepoata ei, Tantzi, este rodul relației lui N.D. Cocea cu Maria-Zoe Grigorescu și a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, la clasa profesorului Ion Manolescu. A jucat pe scenă de când era studentă. Devenise chiar revelaţia unei stagiuni. „Din anul întâi de Conservator, de fapt, nici nu eram studentă, eram, cum se spunea atunci, «probistă» – am fost luată la un spectacol. Jucam o fetişcană, o fată din port, într-o piesă franţuzească «Maya» adusă de Dida Callimachi de la Paris. Şi trupa era înjghebată de ea la Teatrul de Comedie. Pentru mine a fost un bum! Exista pe atunci, un cronicar mic, cocoşat, urât şi rău… ca o fiară! Când a scris el că sunt revelaţia stagiunii… «cu glas adânc de clopot» – am rămas cu glasul ăsta pe viaţă. Când a scris că sunt revelaţia stagiunii, pe lângă «glasul adânc de clopot» mai aveam o mare inconştienţă. Nu cunoşteam vorbirea scenică spre disperarea Didei Solomon care era actriţă de şcoală veche. Ea era cu «accentele», cu «articolul». Eu vorbeam normal, aşa cum, de fapt, am aflat mai târziu, cerea Stanislavski actorilor să vorbească.”

A jucat toată viaţa pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. A dat viaţă personajelor: Natalia Petrovna din „O lună la ţară”, Doamna Ford din „Nevestele vesele”, Ruxandra din „Trei generaţii”, Regina şi Gertrude din „Hamlet”, Vasilisa din „Azilul de noapte”, Betsy Tverskaia din „Anna Karenina”, Lady Macbeth din „Macbeth”, Solange din „Maşina de scris”, Beatrice din „Vedere de pe pod”, Mătuşa Nonnie în „Dulcea pasăre a tinereţii”, Mătuşa din „Fanteziile lui Fariatiev”. „La Teatrul Naţional exista o disciplină, dacă vrei, ca la armată. «Ordinele nu se discută, se execută». Chiar şi respectul funcţiona tot aşa, puţin milităreşte. Ştii cum e, maiorul faţă de colonel, chiar dacă între ei nu sunt decât trei ani diferenţă, în public se salută cu «să trăiţi!». Poate să sune retrograd ce spun, dar cred că treptele ierarhice sunt absolut necesare pentru ca o instituţie să stea în picioare.

O instituţie se bazează pe respectul reciproc al membrilor ei. Să nu crezi că în vechiul teatru nu existau prietenii, dar niciodată prietenia nu echivala cu o tragere de şireturi. Sigur, exista şi o viaţă de culise, dar nu era obligatoriu să întri în ea. Eu n-am intrat. Poate că am avut principiile mele de viaţă, ca tot omul… Să nu cer niciodată nimic, să nu mă bat niciodată pentru nimic. Dacă nu mi se dă, îmi spuneam, înseamnă că nu merit. Iar dacă nu merit, n-am să mă umilesc să mai cer. Şi de câte ori pierdeam un rol, o situaţie, o prietenie, îmi spuneam: nu-i nimic, dacă pierd înseamnă că sunt bogată. Poate am fost prea mândră, poate am fost doar comodă, poate mi-am dat prea multă importanţă, dar tot ce am făcut a fost de bună credinţă. Pentru mine, meseria a fost o mare plăcere. Şi o bucurie. Bucuria de a juca. După fiecare spectacol, eram beată de bucuria asta… Este foarte important să-ţi găseşti puţin bine, când lucrurile care ţi-au fost cu adevărat importante o viaţă se împuţinează. Sau nu mai există”, după cum consemna și teatrologul Monica Andrei.

Tantzi a jucat  și în Steaua fără nume (teatru radiofonic, 1954) – Mona, dar a apărut și în filme ca Bijuterii de familie (1958) – Elena Vorvoreanu, Cartierul veseliei (1965) – Rada, soția lui nea Gheorghe și mamă a cinci copii, Răpirea fecioarelor (1968) – mama lui Amza, Serata (1971) – verișoara profesorului, gazda seratei, Păcală (1974) – mama lui Păcală, Instanța amînă pronunțarea (1976) – mama lui Buzescu.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro