„Declarație de dragoste”, unul dintre puținele love story-uri românești, reunea cândva pe marele ecran doi tineri actori frumoși, Adrian Păduraru și Teodora Mareș, pe care publicul i-a iubit ca pe o nouă pereche Romeo și Julieta, mai ales că și povestea din film trimitea la o dragoste mare. Numai că, în realitate, cei doi nu se suportau deloc și în ciuda succesului colosal obținut cu aceste roluri, ei nu și-au mai vorbit preț de mai mult de trei decenii!

Declarație de dragoste este un film de dragoste românesc din 1985, regizat de Nicolae Corjos. Protagoniștii filmului sunt Adrian Păduraru și Teodora Mareș, acesta fiind rolul ei de debut în cinematografie. Actorii Ion Caramitru și Tamara Buciuceanu-Botez joacă rolurile a doi profesori porecliți Socrate și respectiv Isoscel, personaje deja populare din seria „Liceenii” a aceluiași regizor. Filmul relatează povestea romantică a doi tineri liceeni de condiție socială diferită, Ioana și Alexandru, care rămân împreună în ciuda tuturor obstacolelor sociale și familiale. Ioana este o fată al cărei istoric familial este necunoscut, iar Alexandru este un băiat provenit dintr-o familie bine-văzută; mama și profesoara acestuia intervin însă în relația celor doi, fiind mai preocupate de viitorul băiatului.

La un cerc de filosofie susținut în fața elevilor de la clasa a XII-a a unui liceu bucureștean, profesorul de filozofie Mihai Gavrilescu (Ion Caramitru), poreclit „Socrate”, le propune tinerilor ca la ultima oră de curs (care urma să aibă loc peste trei săptămâni) să susțină o temă care să reprezinte o radiografie a sufletelor lor la vârsta de 18 ani, mai exact o radiografie a relațiilor între băieți și fete. Această temă primește titlul de „Declarație de dragoste”, iar cei care urmează să o prezinte sunt aleși: Alexandru Bârsan (Adrian Păduraru), premiantul clasei, poreclit „Sfinxul” din cauza seriozității sale, și Ioana Popa (Teodora Mareș), considerată de elevi ca fiind „cea mai frumoasă” din clasă.

Dornici să se pregătească pentru susținerea temei, Alexandru și Ioana se plimbă împreună prin parc și se duc apoi la un film de dragoste, unde se sărută sub impulsul romantismului. Între cei doi elevi se înfiripă o poveste de dragoste, deși ei fac parte din medii sociale diferite. Alexandru este unicul fiu al unui inginer (Constantin Diplan) și al unei doctorițe (Adela Mărculescu) și este împins de părinți, în special de mama sa, să dea admitere la Facultatea de Medicină, deși el ar vrea să devină inginer și să muncească pe șantier. Ioana provine dintr-o familie cu probleme: mama ei a murit în urmă cu doi ani, iar, de atunci, tatăl ei a început să bea. Ea are un frate mai mic, Gabriel (Andrei Duban), care locuiește în timpul săptămânii la un internat, fiind luat acasă abia sâmbăta.

Relația de dragoste între Alexandru și Ioana nu este văzută cu ochi buni de profesoara de matematică Baldovin (Tamara Buciuceanu-Botez), poreclită „Isoscel”, care o anunță pe mama băiatului. Mama lui Alexandru și Isoscel încearcă să-i despartă pe cei doi elevi. Situația se complică după ce Ioan Popa, tatăl Ioanei, este reținut de miliție pentru cercetări după ce venise beat la fabrică și provocase un accident de muncă în care a murit un om. Ioana începe să chiulească de la școală și să-l evite pe Alexandru, nevrând să-i mărturisească problemele de familie. Între timp, părinții lui Alexandru îi fac acestuia cunoștință cu Mihaela (Carmen Enea), o fată cochetă și superficială a unor colegi de serviciu ai mamei sale. Mihaela încearcă să-l seducă, invitându-l la dans și apoi la o plimbare în parc, dar Alexandru nu și-o poate scoate din minte pe Ioana.

În urma unui incident de la școală în care elevul Andrei (Florin Chiriac) a prezentat în fața clasei o casetă ce conținea declarația de dragoste a lui Alexandru pentru Ioana și pe care i-o furase din casă, are loc o încăierare între cei doi elevi, iar Andrei este dus cu salvarea la spital. Este convocată o ședință UTC în care se propune exmatricularea lui Alexandru, dar ținându-se seama de performanțele sale școlare se decide ca acestuia să i se amâne susținerea examenului de bacalaureat pentru sesiunea din august. Supărată de această decizie, Isoscel se pensionează la cerere. În vacanță, Alexandru pleacă de acasă și se duce să muncească pe șantierul condus de „Nea Tăticu” (Dorel Vișan), unde își făcuse practica în vara trecută. Între timp, colegii lui susțin examenul de bacalaureat și apoi pe cel de admitere la facultate.

Alexandru este vizitat pe șantier de Mihaela, dar îi spune acesteia că încă se mai gândește la Ioana. Mihaela îi spune că aflase de la Socrate că tatăl Ioanei era arestat, iar Alexandru își dă seama că acesta era motivul pentru care Ioana se ferise de el și refuzase să-l mai vadă. El pleacă la București să o caute și, aflând că Ioana era plecată în vacanță la mătușa sa de la Constanța, se duce după ea la mare. Cei doi foști elevi se regăsesc pe plajă și se îmbrățișează... Happy End!

Adrian Păduraru (născut pe 17 aprilie 1960, la Iași), fratele lui Cătălin Păduraru, care a jucat în „Liceenii” (acum, cel mai important critic de vin al RomânieI!), jucat în numeroase producții cinematografice, începând cu Misterele Bucureștilor (1983), Prea cald pentru luna mai (1984), Raliul (1984), Declarație de dragoste (1985), Cucoana Chirița (1987), Extemporal la dirigenție (1988) și Chirița în Iași (1988), până la Mai departe. Povestea lui George Baltă (2023). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesoarei Sanda Manu, în anul 1984. Colegii săi de promoție au fost Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminița Stoianovici, Răzvan Popa, Cristian Rotaru, Oana Pellea și Claudiu Istodor. Din clasa paralelă a profesoarei Olga Tudorache colegii săi au fost Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Carmen Ciorcilă, Marina Procopie, Radu Duda, Mihai Verbițchi, Patricia Grigoriu și Dan Bădărău. A debutat cu rolul Un soldat în piesa „Diavolul și bunul Dumnezeu” de J. P. Sartre, regia Silviu Purcărete, la Teatrul Mic, București. Pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași, secția Suceava, debutează cu rolul Domnul Gabor din „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind.

Teodora Mareș s-a născut la Buzău, pe 27 octombrie 1962. Își petrece prima parte a copilăriei la bunicii din partea mamei, în Rușavăț, un sat din județul Buzău, neelectrificat la acea vreme. La vârsta de 7 ani este luată de mama sa la Brăila, unde urmează școala generală și practică sport de performanță (atletism). Începe liceul la Ploiești, la o clasă cu profil sportiv, dar clasa se desființează după clasa a X-a. Urmează treapta a II-a de liceu la Brăila, la Liceul de Construcții, în specializarea arhitectură, sistematizare și desen tehnic.

Inițial dorind să studieze medicina, este atrasă spre teatru ca urmare a unei conjuncturi care o determină să urmeze cursuri de teatru în timpul liceului, la Brăila. După terminarea liceului, în 1981, dă examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, unde nu este admisă. Se angajează în corpul de ansamblu al Teatrului Maria Filotti din Brăila. În anul 1982 dă din nou examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, dar este respinsă și de această dată. În 1983 dă examen de admitere la IATC București, unde este admisă prima. În primii doi ani este studentă la actorie în clasa condusă de marele actor și profesor Octavian Cotescu. Acesta se stinge din viață când Teodora Mareș trece în anul trei. Ultimii doi ani de institut îi urmează sub îndrumarea regizorului și actorului Gelu Colceag. A absolvit Facultatea de Actorie în 1987.

În 1985, în timpul studenției, este distribuită în rolul Ioana Popa din celebrul film Declarație de dragoste, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi va aduce notorietate și un premiu de interpretare, influențându-i cariera artistică. Ulterior, Teodora Mareș va juca în numeroase alte filme.

„Nu ne suportam la vremea aceea. Era o oarecare țâfnă între noi. În pauzele de la filmări nu ne vorbeam, ne ignoram. Dacă lumea a crezut într-o poveste de dragoste dincolo de scenariul din film, atunci poate că a fost doar meritul jocului nostru de pe micile ecrane. Când repetam fiecăruia dintre noi i se părea că celălalt nu face exact ceea ce trebuie… Pur și simplu nu ne suportam. Nu știu cum publicul ne-a văzut împreună și a crezut că suntem bine, dar adevărul a fost cu totul altul. Astăzi suntem doi colegi care împart amintirea unui mare succes. Acum suntem foarte în regulă, dar atunci nu eram...”povestea, în 2017, Adrian Păduraru.

„Teodora a fost de acord să comunic acest lucru public – noi ne-am antipatizat la filmarea „Declarației de dragoste”. Am glumit mereu spunând „Uite, asta e dovada talentului – că toata lumea a crezut că suntem împreună și în afara filmului!. Dar, între timp, ne-am maturizat fiecare dintre noi, am luat distanță de aceste lucruri. Știu eu ce era atunci? Concurență, orgoliu, habar n-aveam ce Dumnezeu aveam de împărțit, era clar că viața n-o să ne pună să concurăm pe același rol, dar așa era atunci. Eram niște puști. Teodora e mai mică decât mine, dar băieții sunt, în general, mai necopți decât fetele, așa că eu eram ăla mai „mic”.””, a mai adăugat îndrăgitul actor.

Mai mult, timp de 32 de ani cei doi nu și-au vorbit absolut deloc! Cu câțiva ani în urmă însă, aceștia au revenit la sentimente mai bune, iar acum o relație colegială foarte bună. Au mai jucat o dată împreună în 2017 în pelicula „Cobor la prima” „Vă spun sincer că în aceşti 32 de ani am refuzat să mai joc alături de el. «Declaraţie de dragoste» a avut un impact atât de mare încât nu am mai vrut să fiu asociată cu personajul de atunci, nici cu el, ca şi cuplu. Drept pentru care am declinat toate ofertele. De data am zis că e ok. Cineva s-a gândit la mine, am primit un telefon de la Adrian care se cunoaşte cu regizorul. Am acceptat pentru că-l văzusem pe Tedy Necula într-un interviu şi mi-a plăcut. De regulă ştiu să citesc printre rânduri şi am simţit că are calităţi şi potenţial. Am citit scenariul şi mi-a plăcut foarte mult. Am zis «Da» fără nicio urmă de îndoială”, a mărturisit Teodora Mareș.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro