Legenda muzicii ușoare românești, Margareta Pâslaru, are o biografie - nu doar artistică - absolut fenomenală, care a debutat cu o primă apariție pe scenă, la Operă, la vârsta de numai cinci ani și a continuat cu o serie inegalabilă de performanțe dar și cu episoade de viață inedite și controversate...

1. Margareta Pâslaru este născută la București pe 9 iulie 1943 și a copilărit într-un mediu artistic. A studiat harpa, baletul cu Floria Capsali, pianul cu Lia Romașcu, pictură cu prof. Tofan la Institutul de arte Plastice "Nicolae Grigorescu". La debutul ei, a jucat rolul copilului pe scena Operei în „Madame Butterfly" de Puccini, devenind în 1948 membru provizoriu în Sindicatul Artiștilor. Urmează cursul de perfecționare de pe lângă C.S.C.A. - Consiliul de Stat pentru Cultură și Artă - clasa Cameliei Dăscălescu. În 1963 devine studentă la Drept - Facultatea de Științe Juridice, dar, invitată la Teatrul Bulandra pentru a juca în piesa „Operă de trei parale",  întrerupe cursurile.

2.„Bunicul meu, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad, a creat valoroase monumente vizibile in tara; la Barlad o strada ii poarta numele. Cum se obisnuia in cercurile artistice, bunicul invita - in atelierul in care am crescut - diferiti colegi. In anii ’50 eram rugata sa pozez pentru ei, fie «copil la plaja - nud» cu mingea sau cu lopatica, fie cap de expresie. La sesiunile de lucru m-a remarcat sculptorul Corneliu Medrea. Revazandu-ma la 19 ani pe micul ecran m-a invitat sa-i pozez. Din cate am aflat, bustul «Margareta» facea parte din colectia Muzeului Corneliu Medrea. Dupa moartea artistului, muzeul s-a inchis. Speram ca opera lui sa nu aiba soarta lucrarilor bunicului meu, care au fost instrainate, altele multiplicate fara scrupule si vandute pe la diferite licitatii. Din sute de machete si lucrari, mi-a ramas doar un bust de la el, care ma infatiseaza la varsta de 5 ani...”

3. A obținut zeci de premii și distincții, însă locul I obținut în 1960 la faza pe București a Festivalului pentru Amatori a fost cel care a propulsat-o în atenția realizatorilor de televiziune, fiind invitată în studioul TVR. Apare pe 10 iulie 1960 în emisiunea lui Valeriu Lazarov „Toată lumea face sport” dedicată sportivilor români participanți la Olimpiada de la Roma. Margareta a interpretat cu acea ocazie „Piccolissima serenata” în limba italiană; în studio mai apar: Coca Andronescu, Trio Grigoriu și Mircea Albulescu. În următoarea emisiune, în duet cu Marina Voica, lansează versiunea românească - de mare succes - a piesei „Pe aripa vântului”.

4.Chiar dacă este recunoscută unanim ca o divă a muzicii ușoare, prima ei mare realizare artistică rămâne, totuși, rolul lui Polly Peachum în montarea lui Liviu Ciulei a piesei „Opera de trei parale” a lui Brecht, în 1964. Partenerul ei de scenă a fost Toma Caragiu. Din distribuție mai făceau parte  Clody Bertola, Victor Rebengiuc, George Măruță și Rodica Tapalagă. Spectacolul a avut peste 400 de reprezentații. Critica de specialitate a remarcat imediat: „O revelație în spectacol o constituie Margareta Pâslaru: talentata interpretă de muzică ușoară, distribuită de regizor în dificilul rol Polly, face dovada unor certe calități actoricești și joacă alături de încercații săi parteneri, cu o siguranță scenică remarcabilă. Iar interpretarea pe care o dă apoi cântecelor se face și ea subliniată în mod deosebit, interpretarea cântecului despre „Jenny, logodnica piratului", unde virtuțile de cântăreață sunt puse în lumină o dată cu un bun joc actoricesc."

5.Fapt mai puțin cunoscut azi, la îndemnul Mariei Tănase, pe care a cunoscut-o în timpul repetițiilor la teatru, Margareta Pâslaru începea să cânte și folclor. Peste un deceniu, ziarul londonez Morning Star scria: „Margareta Pâslaru, vedetă a scenei, a ecranului și a televiziunii, purtând o eșarfă și un șorț țărănesc, interpretează două grupaje de cântece populare cu o voce voluptuoasă asemănătoare cu cea a lui Marlene Dietrich”.

6.În 1966 debutează în film cu rolul Iulia în coproducția româno-sovietică „Tunelul", regizat de Francisc Munteanu. Pentru acest rol dramatic primește Premiul pentru debut în cinematografie la Festivalul Filmului de la Mamaia „Pelicanul de aur", ediția a III-a 1966. Cea mai reușită partitură cinematografică a ei vine în anul următor, 1967. „Un film cu o fată fermecătoare”, regia Lucian Bratu, ne-o prezintă pe Ruxandra Vâncu, rolul principal feminin în care Margareta nu cântă, dar îi este remarcată interpretarea plină de naturalețe alături de Ștefan Iordache, Marin Moraru, Grigore Gonța. Criticul de film Tudor Caranfil scrie: „De altfel se cuvine să adaugăm că dacă există o experiență reușită în acest film, aceasta este tocmai examenul dificil pe care l-a promovat Margareta Pâslaru. Ea a avut de făcut față unui rol de rară întindere, în care nu părăsește ecranul din generic și până la ultima întunecare a filmului, impresionând mereu prin spontaneitate, firesc, și mai ales prin farmec, inspirat pus în valoare de fotografia operatorului Tiberiu Olasz”. 1968 - "Împușcături pe portativ" regia Cezar Grigoriu. Margareta joacă alături de Ștefan Bănică, Nae Roman, Cornel Fugaru și grupul Sincron, condus de Cornel Fugaru. 1973 - Elisabeta Bostan o alege pe Margareta în "Veronica", iar în 1974 în "Veronica se întoarce". Zâna, educatoarea severă, împărăteasa furnicilor se bucură și azi de un imens succes. 1976 - Margareta Pâslaru joacă rolul unei frizerițe alături de Toma Caragiu și Diplan, în „Gloria nu cântă", filmul de debut al lui Alexandru Bocăneț.

7. În 1983, Margareta Pâslaru își urmează soțul în SUA împreună cu fiica sa Ana Maria. Peste ocean devine pe rând consultant artistic, asistent director și apoi director plin în diferite galerii de artă. Prin propria firma "M" Soul Productions realizează în calitate de scenarist, regizor, editor, emisiuni TV cultural-educative, pentru care obține premiile "The Videographer Award of Distinction"; "Telly Award"; "The Communicator Award". Ca o încununare a tuturor activităților culturale desfășurate în SUA,, Union County Commission și Senatul statului New Jersey oferă Margaretei Pâslaru premiul "Women of Excellence" - 2002.

8.În 2006, după 38 de ani de căsătorie, îl pierde pe soțul sau Gheorghe Sencovici, fostul campion la talere și participant la Olimpiadă, inginer și proprietarul firmei Info Prompt. Când a emigrat împreună cu acesta, după o perioadă în care, timp de un deceniu, nu a primit viză de ieșire în străinătate, unde era invitată frecvent pentru a susține concerte, în țară Securitatea a lansat o serie de zvonuri denigratoare despre artistă și familia ei, legate de un presupus destin tragic al soțului și despre o operație nereușită a fiicei pentru schimbarea culorii ochilor...

9.În 2009, aduce în România conceptul Banca de Alimente și îl implementează cu sprijinul Crucii Roșii și al voluntarilor ei. La 4 februarie 2011, în cadrul Conferinței Nationale, Margareta Pâslaru este numită Ambasador al Anului European al Voluntariatului în Romania.

10.De-a lungul vremii, artista a împrumutat unele dintre piesele sale colegelor de scenă. „Regretata Anda Călugăreanu mi-a cerut permisiunea de a cânta «Timpul» în Germania. Povestindu-mi despre succesul avut cu piesa mea, i-am oferit şi Păunitei Ionescu «Voroneţ» pe versurile Constanţei Buzea, iar Evei Kiss «Spune tu care ştii atât de multe» în spectacolul Teatrului Tănase. Într-un duet inedit – eu la pian, iar Corina Chiriac solistă – am prezentat «Despotici în uimire» tot pe versurile Constanţei Buzea la Sala Radio. De altfel, Corina mi-a mai interpretat cu aplomb şi compoziţia comică «Bâlbâitul», o piesă interzisă din pricina textului... deşi nu avea legătură cu şeful statului. În anii ‘90 i-am dăruit Angelei Similea piesa «Flăcări» pe care, cu multă sensibilitate, a înregistrat-o.”

11.Familia artistei s-a stabilit la New York, dar Margareta şi partenerul ei de viaţă au revenit în ţară după 1989, în timp ce fiica, Ana Maria, a preferat să rămână în America, mai ales că lucra în domeniul bancar, unde avea un post bine plătit. La un moment dat, Margareta Pâslaru a figurat ca proprietar al unui apartament din Brooklyn, evaluat in prezent, pe site-urile de imobiliare, la 1,2 milioane de dolari. Apartamentul are 111 metri patrati şi se afla intr-o cladire ridicata in 2007. Ulterior, locuinta a trecut pe numele fiicei Margaretei Paslaru si sotului acesteia, Juan Sanchez.

12.Despre Margareta Pâslaru s-au zvonit diverse lucruri, atât înainte cât și după 1990. Un lucru e însă mai puţin cunoscut. Artista Pâslaru a păstrat doar pentru apropiați faptul că socrul ei a fost demnitar comunist. Acesta lucru a ajutat-o, atunci când în anul 1983, cântăreața a decis să-și părăsească țara, pentru a se stabili peste Ocean, alături de soțul ei. Margareta era o artistă împlinită, care avea totul la picioarele ei. Îndrăgita artistă a avut numeroși admiratori, dar ea l-a ales drept soț pe Gyuri/Gheorghe, fiul fostului ilegalist Alexandru Sencovici. Socrul Margaretei a fost de profesie lăcătuş mecanic și a devenit membru al PCR înainte de 1944. În timp, Sencovici senior a urcat în ierarhia partidului de la secretar al organizației din Oradea, la adjunct al ministrului Muncii și Prevederilor Sociale. Din 1949 a fost numit ministru al Industriei Ușoare, apoi și al Industriei Bunurilor de Consum (1959-1961). Funcțiile înalte deținute de socrul cântăreței i-au adus acestuia o vilă în inima cartierului Primăverii, pe Strada Heleșteului. 

13.Tatăl artistei, George Gh. Pâslaru, s-a născut la 30 martie / 12 aprilie 1913, la Pârscov (jud. Buzău), locul de baştină al poetului Vasile Voiculescu (1894-1963). Tatăl său, ­Ghe­orghe, originar din comuna Lipia (jud. Buzău), era diri­ginte de poştă la Pârscov, iar mama, Elisabeta (fostă Dumitrescu), de asemenea funcţionară la acelaşi oficiu poştal. Părinţii îi vor marca viitorului ziarist evoluţia, prin natura profesiei lor, aceştia fiind nevoiţi să-şi schimbe deseori locul de muncă. Când tatăl este numit diriginte de poştă la Mizil, fiul urmează cursurile Liceului „Tase Dumitrescu” din localitate, pe care le absolvă în anul 1930, însă bacalaureatul îl va susţine la Liceul „Hasdeu” din Buzău, unde, între timp, părintele său fusese promovat în calitate de şef al Oficiului Poştal. Având acces la majoritatea presei locale şi naţionale, pe care tatăl său o gestiona în calitate de director de poştă, şi atras de mirajul profesiei de ziarist, George Pâslaru, încă din clasa a IV-a de liceu, devine corespondent la Cu­rentul, condus de Pamfil Şei­caru, trimiţând scurte ştiri despre evenimentele desfă­şurate în urbea Mizilului. După absolvirea liceului, se înscrie la Academia de Studii Comerciale din Bucureşti. În acelaşi timp, la 20 noiembrie 1933, editează şi conduce pu­blicaţia Albatros, revistă a Asociaţiei Studenţilor Buzoieni „Al. Marghiloman”. Susținător al Gărzii de Fier, George Pâslaru a căutat o soluţie de a se reabilita, cât mai repede şi cât mai convingător, în faţa noului regim instaurat de generalul Ion Antonescu în 1941. El primeşte acceptul de a însoţi, în calitate de reporter de front, trupele Diviziei 5 Infanterie Buzău, în componenţa căreia intrau Regimentele 8 Buzău, 9 Râmnicu Sărat şi 7 Prahova, în luptele ce vor urma pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică.

De altfel, ziaristul buzoian va participa, alături de trupele române şi germane, la cele mai importante bătălii desfă­şurate pe teritoriul Basarabiei, inclusiv la luptele pentru cucerirea Odesei, aşa cum el însuşi menţionează în volumul de reportaje „Drumuri de sânge. De la Prut la Odesa”: „Plecat pe front, cu o unitate din această Divizie, am simţit toată pătimirea românească de la Mândreşti, Moruzeni, Hârtopul Mare, Zahaicana, Movila Spânzuraţilor şi Orhei, pentru ca apoi să freamăt în mijlocul marilor momente de încleştare şi lupte grele de la Cota 110, Hagi-Bey, Vigoda, Dalnic şi Odesa. Pe drumuri de sânge, ostaşii Buzăului, Râmnicului-Sărat şi Prahovei au răzbit fără precupeţire, risipind tirania întunericului şi aducând lumina dreptăţii”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro