„Eu încerc să le spun oamenilor care sunt în situații mai disperate că de la serviciu te dă afară cineva, dar din viață doar Dumnezeu poate....” Actorul și muzicianul Ioan Gyuri Pascu, cel mai simpatizat membru al grupului Divertis, a fost un artist polivalent, care a făcut de toate, înregistrând un mare succes indiferent de domeniul în care a activat. Surmenat, dar și afectat de divorțul ciudat survenit după aproape două decenii de conviețuire cu femeia iubită, a refuzat multă vreme ajutorul medicilor, preferând metode alternative de terapie, ceea ce nu s-a dovedit a fi cea mai bună opțiune...

„Fiind cel mai mic din patru copii, am primit cele mai multe alinturi si pupaturi, fata de cei trei frati ai mei mai mari (din prima casatorie a mamei mele, ramasa vaduva, inainte de a se recasatori cu tata). Dar ne-am iubit ca si cum am fi fost frati buni, ne luam apararea unii altora, mai ales ei mie, pentru ca eram tare nazdravan, pe cat eram de mic si de firav. Fac parte dintr-o familie multietnica din Ardeal (sunt din Agnita, un oras in apropierea Sibiului) cu un tata roman-ortodox si mama catolica, jumatate unguroaica, un sfert slovaca si alt sfert poloneza. Pana tarziu-incoace, noi ne-am adresat parintilor cu "dumneavoastra" (ca in fostul imperiu austro-ungar - "Frau Mutter", "Herr Vater"). Un protocol familial si o educatie poate putin cam aspra si riguroasa, in spiritul dogmei si moralei crestine, cu un sentiment al mandriei exacerbat pana aproape de orgoliu, care cumva mi-a ciuntit un pic aripile, mi-a infranat imaginatia. De aceea, mi-a si crescut navalnic dorinta de a fi si altfel decat ei, de a cunoaste si alta lume, de a depasi tiparele, de a-mi urma visurile. De mic copil am stiut ca voi ajunge pe scena, pe ecran. Ca ma voi adresa oamenilor. Am plecat de tanar cu chitara prin lume, ceea ce mi-a oferit o mai mare deschidere asupra lumii ei. Cand m-am intors, nu m-am mai adresat parintilor cu "dumneavoastra", si a fost bine, ca am mai destins atmosfera, explicandu-le ca respectul si dragostea mea fata de ei sunt nestirbite”, povestea artistul într-un interviu din 2009 pentru Formula As.

Gyuri Pascu s-a născut pe 31 august 1961 la Agnita (în acea perioadă în Regiunea Brașov, acum în județul Sibiu), unde a absolvit școala primară. Mama sa era catolică iar tatăl, la fel ca și Gyuri, creștin ortodox. Numele său reflectă originile sale: Ioan a fost ales dintre numele românești; al doilea său prenume era maghiarul Gyurika, dar a fost notat de atunci ca Ghiurico în certificatul de naștere și documentele personale. Așa cum avea să declare mai târziu Pascu, numele a fost trecut greșit pentru că nici tatăl și nici notarul nu erau familiari cu fonologia limbii maghiare. Pascu, care a vorbit fluent limba maghiară, a preferat diminutivul Gyuri.

A început să studieze pianul la vârsta de nouă ani, și a cântat prima dată în corul școlii, cu voce de soprană, amuzându-și prietenii cu imitarea unor cântăreți de muzică pop cunoscuți. În timpul clasei a cincea, a început să joace handbal la o echipă de amatori, renunțând la lecțiile la pian și încercându-și norocul în actorie. A învățat singur să cânte la chitară.

La vârsta de paisprezece ani, vocea lui Gyuri Pascu s-a schimbat. Era încă la sopran în cor, dar își folosea vocea de cap. În 1976 a intrat la Liceul Agnita, care mai târziu și-a schimbat denumirea în Liceul Agro-Industrial Agnita. În același an a renunțat la handbal și a început să studieze muzica interpretată la chitară, folosindu-se de manualul autoarei Maria Boeru ca ghid. A debutat ca actor amator în 1977, într-o piesă școlară care a fost jucată la Casa de Cultură Agnita. Gyuri a asistat în acea perioadă și la concertele Cenaclului Flacăra, inspirat din folkul american și folk rock, tolerat de regimul de atunci. S-a familiarizat cu muzica din Occident, ascultând piesele artistei Olivia Newton-John și ale formației Queen. A participat activ la brigada culturală a UTC, unde a scris și interpretat primele sale cântece de folk-rock.

În aprilie 2010, Pascu și-a atras critica mass-mediei, pentru că a fost de acord să participe în Timișoara la una din ședințele de Yoga ale grupării conduse de Gregorian Bivolaru. A declarat că „Oamenii ăia nu mi-au făcut rău și nu am de ce să fug de ei.” În 2010 a mai susținut concerte, inclusiv la târgul de carte Bookfest la sfârșitul lunii iunie. În noiembrie, a fost gazda concertului tribut dedicat lui Mircea Baniciu, unde a distrat audiența imitându-i pe cântăreții de muzică folk Nicu Alifantis și Victor Socaciu, și interpretând cântecele formației Pasărea Colibri. A cumpărat un local în București și l-a denumit Gyuri's Pub, la care a concertat Radu Captari. Colaborator la proiectele muzicale din 2010, Captari a cântat în timp ce călărea un armăsar.

La sfârșitul anului 2010, Pascu a suferit un atac cerebral și s-a recuperat la Spitalul Universitar din București. Presa românească a speculat că episodul s-a datorat stresului care a urmat divorțului, deși Pascu a menționat că despărțirea a fost una amiabilă. În primele luni ale anului 2011 l-a interpretat pe Cadâr în comedia lui Victor Ion Popa, Take, Ianke și Cadâr, mergând într-un turneu prin România. Această montare a fost una de succes, fiind rejucată anual cu Gyuri Pascu în distribuție.

Pascu s-a întors la Land of Jokes, seria de comedie produsă de o jumătate a distribuției de la Divertis pentru Pro TV, unde a jucat rolul lui Nemuriciul (inspirat din Highlander: The Series). Întoarcerea sa a amplificat conflictul cu Toni Grecu, care producea o satiră politică pentru același post TV. În iunie 2011, Pascu și restul echipei Land of Jokes a anunțat despărțirea definitivă de Divertis, ajungând la finalul contractului cu Pro TV. Într-un interviu dat în Adevărul, comedienii au afirmat că își caută de lucru; Pascu a criticat Pro TV-ul pentru producerea unui show de talente. A continuat să critice emisiunea Românii au talent, chiar dacă fiica sa Ana Iarina a făcut parte dintr-un ansamblu de muzică gospel care a participat la concurs. El, însă, dorea ca fata să urmeze o carieră în șah!

În octombrie 2011, Pascu s-a întors la Cluj-Napoca ca gazdă pentru inaugurarea Cluj Arena, stadionul echipei Universitatea. A călătorit prin SUA până la Seattle, unde a ținut un recital cu scopul strângerii de fonduri pentru un centru cultural ortodox român în America. La începutul anului 2012, și-a desfășurat activitatea muzicală în județul Suceava, lucrând cu cântărețul și textierul Lian Cubleșan. Colaborarea lor a dus la albumul baladă Tropa, Tropa... €uropa!, lansat pe 20 ianuarie la Câmpulung Moldovenesc, unde The Blue Workers a susținut un concert. Pascu a apărut cu colegul său din Occident, Mircea Diaconu, în filmul de scurt metraj Loto, jucând rolul unui vânzător de mașini. În 2013 a lansat un volum de poezii intitulat Purtătorul de cuvinte, iar în luna martie joacă în piesa Clipe de viață.

În iulie 2013 a participat alături de Baniciu și Șeicaru la festivalul de muzică folk Gărâna. În perioada următoare a susținut mai multe concerte prin țară alături de formația The Blue Workers, acompaniată de o orchestră simfonică (ceea ce se va întâmpla inclusiv în anul 2015). În 2014 a participat la înregistrarea spectacolului radiofonic „Henric al V-lea”, care a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic. În septembrie a jucat în piesa „Eternul spectator”. Începând cu 19 octombrie 2015 a jucat în piesa de teatru „4 x 4 personaje”. La data de 25 februarie 2016 a susținut spectacolul „Repetiție în Casa Inimii”, cu versuri din volumul „Purtătorul de cuvinte” și cu muzica compusă de Gyuri Pascu. În martie lansează și „Imnul refugiaților”, prin care parodiază situația refugiaților sirieni. În aprilie 2016 a jucat în Revelion cu Dumnezeu.

Ioan Gyuri Pascu a pierit pe 26 septembrie 2016, în urma unui infarct miocardic. Avea numai 55 de ani... Ioan Gyuri Pascu obișnuia, în ultimii săi ani din viață, să încheie recitalurile și concertele cu o urare: „Să vă ferească Dumnezeu de neiubire!”. „Neiubirea nu înseamnă ură, înseamnă să nu fii conştient de iubire şi să nu trăieşti în iubire. Neiubirea la asta se referea. Să vă ferească Dumnezeu să staţi închişi şi să nu ştiţi, să nu cunoaşteţi şi să nu vă deschideţi iubirii”, a mărturisit fosta lui soție Daniela Marin, la o emisiune TV. Remarca ar putea face referire la divorțul de Daniela, care a avut loc după 17 ani de căsnicie. Această ruptură l-ar fi afectat foarte mult pe regretatul actor.

Dar probabil una din cele mai controversate aspecte din viața artsitului era modul în care se raporta la medicină. Soția lui spunea că refuză controalele medicale și credea doar în acupunctură. Ea acuză, voalat faptul că personalul de pe ambulanță nu a acționat profesionist. De altfel, a existat și o anchetă medical în acest sens dar nu s-a luat nicio măsură. Fosta soţie a lui Gyuri Pascu, Daniela Marin, a rememorat, într-o relatare pe blogul său, noaptea în care a pierit artistul, afirmând că, la sosirea primei ambulanţe, acesta îşi revenise complet şi că nu mai existau nici măcar simptomele atacului de panică. Ea afirmă, însă, că din 13 septembrie (3 zile înainte de deces) artistul avea probleme la un picior, motiv pentru care mergea cu ajutorul cârjelor, că aceasta, diabetul şi scăderea vederii erau singurele afecţiuni pe care le recunoştea şi că se temea de medici.

"Desigur, dacă profesional vorbind a omis să mai facă ceva doctoriţa care a venit cu prima salvare, să se acţioneze în consecinţă… nu e treaba mea. Asta nu-l ajută pe Gyuri şi din păcate, părerea mea e că nu va ajuta pe nimeni altcineva decât pe doamna în cauză. Dar, când a venit dumneaei, Gyuri îşi revenise complet. Chiar am şi zis că e ca în sala de aşteptare la stomatologie când, de frică, nu te mai doare nimic. Nici măcar ceea ce denumea atac de panică nu a avut loc în prezenţa doamnei doctor. I-a explicat ce simţea, i-a răspuns la întrebări… Chiar mă uitam cu speranţă că atunci parcă uitase de panică complet", scrie Daniela Marin în textul intitulat „Pentru Gyuri".

Ea spune şi că inclusiv după ce a condus-o pe doctoriţă la poartă şi s-a întors, Gyuri Pascu era bine. "Am mai stat puţin şi-apoi l-am întrebat dacă nu vrea să meargă să se întindă în pat. A zis că da, şi spre uimirea mea s-a ridicat cu uşurinţă în picioare, ba mai mult, a spus că nu vrea să meargă cu cârjele. Asta nu se mai întâmplase de mult prea multe zile. Mai exact din 13 septembrie, o zi în care cu 26 de ani în urmă murise mama mea. Nu ştiu dacă s-ar fi putut salva, nu ştiu dacă îşi dorea să fie salvat, chiar dacă, cu mare speranţă şi încredere aştepta să treacă noaptea ca să mergem a doua zi la Târgovişte, la acupunctură”...

...Pe 5 octombrie 2016, iată ce apărea pe site-ul Tolo.ro: „Imediat după moartea sa, fostul coleg al lui Gyuri de la Divertis, Cristi Grețcu, a făcut o declarație la «Observatorul» Antenei 1: „Gyuri a fost un om dezvoltat spiritual, care a îmbrățișat ezoterismul și anumite tratamente cu lumină, care își fac efectul, dar trebuie însoțite și de doctor”. Am fost contactat de cei de la «Observator», ca să detaliez ce înseamnă «tratamente cu lumină». Le-am explicat cât am putut eu de bine. Repet, nu văd nici un motiv pentru care să-mi cer scuze. Asta e!” Fondat de un guru și vindecător născut în Vietnam, cultul Dang /Mankind Enlightenment Love (MEL)/ are 3 milioane de practicanți răspândiți în lume.

Adepții îmbină idei creștine și budiste generoase cu convingerea că pot vindeca maladii grave. Ei sunt fermi că, în final, vor obține nemurirea. Daniela Marin, fosta soție a lui Gyuri Pascu, a căpătat ”darul vindecării de la însuși maestrul Dang”. Ea este liderul mișcării din România.Un prieten foarte apropiat al actorului povestește cum i-a schimbat viața lui Gyuri acest cult. Dang și secta sa au fost ținta mai multor acțiuni ale justiției din Europa, în final maestrul fiind condamnat la 4 ani de închisoare în Belgia. Conversațiile publice și postările Danielei Marin de pe net ilustrează sfaturile pe care ea le acordă practicanților Dang. În ciuda insistențelor ziarului /Libertatea/, fosta soție a lui Gyuri Pascu n-a putut fi contactată. Articolul  nu judecă și nu caricaturizează credința nimănui. Dar expune un aspect neștiut din suferința adîncă a lui Gyuri Pascu. Aspect ce i-a definit viața mai bine de un deceniu și l-a însoțit pînă în ultimele sale clipe”...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro