Sunt bătrân, am 85 de ani și mi-e teamă de COVID. Da, recunosc cu mâna pe inimă, mi-e frică. Organismul mi-e slăbit, nu mă pun nici c-o gripă, nu mă iau la trântă cu nicio boală, că pornesc în dezavantaj și risc să pierd.

Sunt precaut, m-am izolat la țară, într-un sat din județul Argeș, legat de lume printr-un drum de pământ plin de gropi. Casa e veche, WC-ul în curte, e frig și mi-e greu să car lemne zi de zi, cât să se încălzească soba. Când am plecat din capitală am crezut că o să dureze câteva luni, dar uite că se împlinește anu’, iar eu sunt tot aici, departe de copii și de nepoți.

Sunt un bătrân responsabil. Port mască atunci când mă duc la prăvălia din sat, când vine poștașul să îmi aducă pensia sau când mă întâlnesc pe uliță cu sătenii. Când vin copiii de la oraș nu îi îmbrățișez decât pe fugă și numai dacă port mască. Mi-e tare dor de o strângere în brațe dar, cum vă spuneam, mi-e teamă. Responsabil am fost toată viața, am muncit corect, mi-am plătit contribuțiile fără întârziere, am ieșit la vot, am donat pentru spitale, Colectiv sau Cumințenia Pământului, deși nu am o pensie mare... în felul meu am fost un cetățean exemplar. Sunt din categoria minoritară a celor care își iubesc țara cu un fel de frenezie, care nu și-ar fi părăsit glia pentru nimic în lume. România e țara mea, cu bune, cu rele.

Se împlinește un an de teamă, însă numai de 60 de zile am devenit deznădăjduit. M-am bucurat ca un copil că au venit primele doze de vaccin, că medicii au fost primii. Stăteam în fața televizorului și aplaudam. Apoi l-am văzut pe dl președinte, pe parlamentari, pe toți acei oameni importanți... le stătea bine în cabinete, în tricourile sau cămășile lor elegante. M-am bucurat când au anunțat că etapaaa II-a e dedicată bătrânilor, aproape că mi-am făcut geamantanul ca să revin acasă. Numai că la scurt timp am auzit un cuvânt pe care nu l-am înțeles foarte bine: esențiali. Ce înseamnă a fi esențial? Pentru economia țării, eu cred că sunt esențiali oamenii din mediul privat. Răspuns greșit! Se pare că esențiali sunt cei din mediul public, chiar dacă lucrează de acasă, se deplasează cu mașini personale, nu intră în contact cu publicul sau au 25 de ani. Altfel, pentru fiecare propria familie e esențială, nu?

Toți suntem esențiali pentru cineva, dar știți care e diferența? Un bătrân cu COVID ajunge la ATI și are puține șanse să scape cu viață. Un esențial de 30 de ani o să tușească puțin sau n-o să aibă miros două săptămâni. Rata mortalității pentru cei între 30 și 40 de ani este de 0.2%, între 40 și 50 de ani este 0.4%, dar pentru cei de vârsta mea este de 14.8%. La cum mă simt, șansa pentru mine de a pierde lupta cu viața e de 90%.

Sunt om răbdător din fire, mi-am zis: lasă, tată, nu contează... găsesc eu un loc la programare... că o să se termine cu esențialii la un moment dat. Apoi au venit profesorii... cu ei nu s-a calculat la început. Am aflat că din 1 martie ne putem programa și noi, ăștia de vârsta a 3-a... Nu vă mai spun că iar m-am bucurat. După ce de două luni intru zilnic de trei ori pe platforma de programare, sun la DSP... îmi zic că 1 martie e șansa mea: o să stau cu laptopul deschis, să apuc un loc, sigur o să-mi iasă.

Sâmbătă, pe 27 februarie, trebăluiam prin grădină când un vecin îmi zice că cică au început programările mai devreme. Am dat fuga în casă – vorba vine fugă, doar un pas ceva mai alert – până s-a făcut conexiunea, până am intrat, am văzut că în județul Argeș sunt 0 locuri disponibile. Ei, drace! N-am fost destul de rapid. Acum stau pe banca de la poartă, mă uit pe ulița pustie și mă gândesc: care sunt șansele să fiu atât de rapid, încât să apuc un loc la vaccinare? Acuș intră la programare toată populația, dar nu există liste de așteptare. N-o să fie nicio diferență între mine, bărbatul de 85 de ani, care a intrat de sute de ori pe platforma blocată pe „Locuri disponibile: 0“ și cei care își fac cont azi sau peste o lună. Câte șanse mai am eu să mă programez, când până deschid laptopul îmi ia 5 minute? Mă pun eu cu tinerii care tastează cu toate degetele și au internet rapid? Nu suntem în etapa a II-a, dedicată nouă, bătrânilor? Mi-a scăpat mie ceva?

Aștept să revin la normalitate, dar drumul spre viață trece printr-o afurisită de stație de autobuz. Mă văd pe un peron imaginar, așteptând de două luni autobuzul în care să mă urc. Am obosit. De câte ori o mașină intră în stație, oricât de aproape aș fi de ușă, cineva mă împinge, mă calcă pe picior și mi-o ia înainte. N-apuc să mă agăț... să mi se ofere un scaun nici nu pot visa. Apar de niciunde, invadează spațiul peronului și pleacă cu autobuzul meu. Sunt tineri, frumoși și puternici și poartă toți pe sub haină o insignă sau un tatuaj cu „esențial“, „rudă de esențial“ sau similar. E îngrămădeală mare pe peron, e hărmălaie, dar tot aud dintr-un difuzor spart o placă ce se repetă fără sens: vaccinarea merge bine, suntem printre primii în Europa. Știu de la cunoscuți că în alte țări nu există esențiali, că se iau cetățenii în ordine, pe grupe de vârste. Cică în Marea Britanie oamenii sunt contactați, vaccinați... în curând începe vaccinarea celor de 40 de ani. În Ungaria se merge la fel... acolo ar fi la rând grupul celor de 70. Aproape în orice țară europeană aș fi trăit, aș fi fost vaccinat la ora asta. Stau pe bancă și cred că n-o să apuc să mă sui în autobuzul imaginar, iar timpul nu-mi mai permite să aștept vaccinul real. Cum nimeni nu mă bagă în seamă las aici un mesaj, cât mai pot scrie: BĂTRÂN (NEESENȚIAL), CAUT SĂ MĂ VACCINEZ!

Irina Forgo

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro